Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se

purta, pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea

lor nepătrunsă. (Solomon 1.5, 6)

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana

să nu poată făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)

Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă.

(Eusebiu de Cezareea)

Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele

Domnului, o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa

Mântuitorului Hristos, pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mân-

tuitorul a rostit-o la cina cea de taină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea.

(Din învăţăturile Bisericii)

Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul,

de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)

Toate acelea pe care le cauţi au nevoie de luare aminte. (Poetul comic Menandru)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica

sfârşitului. (Sfântul Efrem Sirul)

A privi cu mintea la Dumnezeu. 6.14

A răspunde la rău cu bine e dovadă de tărie şi superioritate. 10.16

A te naşte din nou. 5.15, 6.1, 7.17

A suporta/ Cei care merită să fie lăudaţi suportă mai cu uşurinţă să fie criticaţi. (Alexander Pope)

Cel mai mare test de curaj de pe pământ este să suporţi înfrângerea fără să te descurajezi.

(Robert G. Ingersoll)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio

suferinţă şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta

Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu

greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că

omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios.

(Patriarhul Daniel)

De îndată ce tolerezi ceva, devine suportabil, iar după puţin timp va deveni normal.

(Israel Zangwill)

Geniul este capacitatea de a suporta dureri infinite. (Thomas Carlyle)

Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi

le vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)

Mai bine să suporţi o insultă, decât să o pricinuieşti tu altcuiva. (Platon)

Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea

sau norocul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius)

O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă.

(Stendhal)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte.

(John Galsworthy)

Ochii sufletelor celor mulţi sunt incapabili să suporte viziunea divinului. (Platon)

Omul e făcut să trăiască între oameni. Prin urmare, ori îl educi, ori îl suporţi.(Marcus Aurelius)

Pentru a suporta o ocară trebuie să nu te superi pe cel ce te-a ocărât. (Sfântul Varsanufie de

la Optina)

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pen-

tru suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumne-

zeu. Este bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţi-

lor, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola

Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob.(Sfântul Ioan de Kronstadt)

Suportă-ţi cu inimă bună necazul; atunci vei vedea singur pentru ce ţi-a fost trimis.

(Mitropolitul Filaret)

A ştiut să se umilească decât să spună adevărul. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului, despre Iosif cel

Tânăr, când a fost condamnat la închisoare)

A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri.

(Sfântul Teotim al Tomisului)

Această smerenie este cea care i-a făcut dumnezei după har. 5.14

Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu.

(Napoleon Bonaparte)

Alegerea gândurilor bune. 4.14

Alungarea gândurilor proprii. 5.2

Alungarea gândurilor rele. 6.4

Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelep-

ciune, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Ambiţia este un viciu, dar un viciu care poate deveni părintele unei virtuţi. (Quintilian)

Armonia este iubire pură, fiindcă iubirea e un concert. (Lope de Vega)

Armonia/ Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în

armonie cu universul întreg. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Delicateţea şi blândeţea armonizează foarte bine cu curajul. (Samuel Smiles)

Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.

(Mahatma Gandhi)

Înţelepciunea este armonia Sinelui omenesc cu lumea înconjurătoare. (Valeria Mahok)

Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit. (George Enescu)

Nu există armonie fără existenţa contrariilor. (Heraclit)

Religia şi ştiinţa naturii nu se exclud, cum cred sau se tem unii în ziua de astăzi, ci se întregesc şi

se armonizează împreună. (Max Planck)

Trebuie să iubesc sublimul, şi nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab,

care nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi a-

tunci când loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. Să lăsăm totul de

dragul iubirii celei viitoare, celei veşnice, care se îndreaptă către lucrurile cele spirituale pe care

Hristos ar fi dorit să le spună gadarenilor, însă a fost împiedicat pentru că vorbea un alt limbaj

decât vorbeau ei. Să ne împropriem, să ne însuşim acest limbaj al lui Dumnezeu, şi atunci nu va

mai fi niciun conflict de interese între noi şi Dumnezeu. Nu va mai fi niciun conflict moral între fe-

lul de a vedea noi lucrurile şi felul în care Hristos le-a lăsat scrise în Sfânta Evanghelie. Să vor-

bim, să ne împropriem acest limbaj sfânt al lui Dumnezeu şi apoi, atunci, între noi şi El nu va mai

fi decât armonie şi comuniune şi viaţă împreună veşnică. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian

Ilfoveanu)

Unii înţelepţi au definit frumuseţea, ca fiind simetria şi armonia privirilor sufletului.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană. (Carl Sagan)

Asceza 5.7

Asceza este omorârea mortii din noi, ca să se elibereze firea de sub robia ei.(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Asceza propune o schimbare de viziune asupra lumii. 7.9

Asceza/ Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigu-

rare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi

de înţelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către

unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)

Ca să te laşi iubit de altul, trebuie să renunţi total la tine însuţi. Este o profundă şi statornică asceză.

(Teologul Paul Evdochimov)

Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)

Iubirea adevărată impune, ca şi monahismul, asceză şi sfinţenie. (Paul Evdokimov)

Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu.

(Amma Sincletica)

Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat

de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)

Ascultarea 9.22, 12.4, 10.4

Ascultarea cultivă în noi şi înfrânarea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti sau sufleteşti. 9.15

Ascultarea de Dumnezeu 5.3

Ascultarea de Dumnezeu capătă astăzi forma ascultării de duhovnic. 5.3

Ascultarea de duhovnic 5.1, 5.3

Ascultarea este tot o modalitate de a ne verifica răbdarea. 9.15

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormântul voinţei şi înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Ascultarea, mai presus decât postul şi rugăciunea. 2.14

Ascultarea/ A asculta înseamnă a te supune. (Stendhal)

A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru

că un prieten ştie să te asculte, poate să te ierte şi să te înţeleagă mai bine decât un necu-

noscut, atunci când îi greşeşti. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are

viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5.24)

Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. (Solomon 8.33)

Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Îm-

păratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)

Ascultă-ţi duşmanii pentru că ei sunt cei dintâi care-ţi observă greşelile. (Antistene)

Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. (Solomon 1.8)

Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat. (Solomon 12.15)

Când nu ne ascultăm conştiinţa, aceasta devine oarbă. (Clive Staples Lewis)

Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine. (Părintele Arsenie Boca)

Cel ce ascultă muzică simte dintr-o dată cum singurătatea îi este umplută de alţi oameni.

(Robert Browning)

Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare

aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi

încă moarte pe cruce. (Filipeni 2.7, 8)

Cine ascultă toate sfaturile care i se dau n-are timp să fie el însuşi. (Carlo Goldoni)

Dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atât el, cât şi neamul lui, ar fi rămas în rai. 2.14

Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele. Unul care prigoneşte drepta-

tea ar putea oare să domnească? Şi vei osândi tu pe Cel mare şi drept? (Iov 34.16, 17)

De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat ure-

chea mea? (Solomon 5.13)

De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai

câştigat pe fratele tău. (Matei 18.15)

Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?

Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis:

Vă sminteşte aceasta? (Ioan 6.60, 61)

Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin

împărtăşirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Extazul este starea derivând din ascultarea muzicii. (Al-Ghazali)

Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul,

nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. (I Timotei 2.11, 12)

Fericit cel care vorbeşte la urechea care ascultă. (Sfinţii Părinţi)

Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la urechile celor care o ascultă.

(Ecclesiastul 25.12)

Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în

aceasta! Căci vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)

Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă,

prin Sfânta Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca

să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu

am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins

mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. (Luca 5.4-6)

Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

(Luca 11.28)

Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui

Dumnezeu şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21)

Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe

cei doi bărbaţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătoru-

le, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, ne-

ştiind ce spune. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăi-

mântat când au intrat în nor. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales,

de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi

marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este

Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)

Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare este dorinţa

celui înţelept. (Ecclesiasticul 3.28)

Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28)

O mare piedică în calea progresului omenirii este faptul că oamenii nu ascultă pe aceia care

vorbesc prudent, ci pe aceia care strigă mai tare. (Arthur Schopenhauer)

Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)

Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile.

(R. Wurmbrand)

Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul

vede fără să fie văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)

Profeţii sunt solitari, căci destinul lor este să nu fie ascultaţi. (Eliphas Levi)

Rari sunt cei care cunosc taina ascultării. (Cuviosul Siluan Athonitul)

România a fost auzită, dar nu ascultată. (Otto von Bismarck)

Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Jean-Jacques

Rousseau)

Să nu asculţi de inima ta până ce n-ai scos toate patimile din ea. (Sfântul Marcul Ascetul)

Să păstrăm măsură, atât la vorbe, cât şi la ascultare. (Sfântul Vasile cel Mare).

Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic

la mânie. (Iacob 1.19)

Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele ca-

re Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei

ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)

Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului şi înşelăciunea bo-

găţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.

(Marcu 4.18, 19)

Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a

zâmbetului. (Jacques Salomé)

Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept.

(Ecclesiasticul 32.5)

Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.

(Solomon 15.31)

Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.

(Ecclesiastul 9.17)

Astăzi sufăr eu pentru mine, dar mâine va suferi Hristos pentru mine. (Sfânta Feicitas, în preziua execuţiei)

Asumarea suferinţei reprezintă jertfă şi cruce. (Părintele Constantin Coman)

Atenta reflecţie şi contemplaţie a lucrurilor. 5.4

Autocondamnarea, ca armă de luptă împotriva mândriei şi a disperării. 6.15

Autodepăsirea 5.9

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir-

tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După

cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Bine este, deci, frate a nu face răul nici cu gândul, iar de eşti ispitit, nevoieşte-te ca să nu faci cu lucrul.

(Patericul)

Blândeţea firii şi umilinţa inimii să-l caracterizeze pe preot. (Sfântul Vasile cel Mare)

Blândeţea este aşezarea nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi la cinste şi la necinste.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Blândeţea este mama tuturor bunătăţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, care

este uşa înţelepciunii duhovniceşti. (Sfântul Ioan Scărarul)

Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Blândeţea/ Adevărata putere a omului constă în blândeţea sa. (Augustin Păunoiu)

Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. (Palmi 131.1)

Blânda îndurare este adevărata emblemă a nobleţii. (William Shakespeare)

Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei

şi a patimilor înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de

la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de

acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

(II Timotei 6.10, 11)

Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.

(Psalmi 85.4)

Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit.

(Ellen G. White)

Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai degrabă către iertare. (Aristotel)

Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii şi cel smerit cu inima e mai puter-

nic decât cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să

impui invidiei tăcere. (William Shakespeare)

Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga-răbdare, adu-ţi aminte de

Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)

Delicateţea şi blândeţea armonizează foarte bine cu curajul. (Samuel Smiles)

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate şi pe Tine Te-am căutat toată viaţa.

Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu.

(Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi)

Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de

bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege

(Galateni 5.22, 23)

Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul – aşa şi merită. (James Grover Thurber)

Mariam şi Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise pentru femeia etiopiancă, pe care o luase

Moise, căci Moise era căsătorit cu o etiopiancă. Ei ziceau: "Oare numai cu Moise a grăit

Domnul? N-a grăit El, oare, şi cu noi?" Şi a auzit acestea Domnul. Moise însă era omul cel

mai blând dintre toţi oamenii de pe pământ. Atunci a zis Domnul fără de veste către Moise

şi către Aaron şi către Mariam: "Ieşiţi câteşi trei la cortul adunării". Şi au ieşit tustrei. Atunci

S-a pogorât Domnul în stâlpul cel de nor, a stat la uşa cortului şi a chemat pe Aaron şi pe

Mariam şi au ieşit amândoi. Apoi a zis: "Ascultaţi cuvintele Mele: De este între voi vreun pro-

oroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie şi în somn vorbesc cu el. Nu tot aşa am grăit şi cu

robul Meu Moise, - el este credincios în toată casa Mea: cu el grăiesc gură către gură, la

arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa Domnului. Cum de nu v-aţi temut să cârtiţi

împotriva robului Meu Moise?" Şi s-a aprins mânia Domnului asupra lor şi, depărtându-Se

Domnul, s-a depărtat şi norul de la cort şi iată s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Şi când

s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. (Numerii 12.1-10)

Nu e de niciun folos înţelepciunea, dacă nu-i adaugi blândeţea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul,

tot aşa şi un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne

este câştigul. Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de

tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei. ……... Căci ce este apa pentru foc,

aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hai-

nelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând

şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Răbdarea este pasiune îmblânzită. (Lyman Abbott)

Răutatea se înmoaie şi se potoleşte cu blândeţea, iar nu cu altă răutate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm

să-i pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Să fii bun şi blând la toate, după cum se poate. (Tudor Arghezi)

Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este

puterea, când voieşti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)

Ţi se pare puţin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu şi cuvintele spuse cu blândeţe?