Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(III Regi 3.7-14)

Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un

om de rând peste ceea ce a făcut un rege? (Ecclesiasticul 2.12)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles

că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amă-

răciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Honoré de Balzac)

Tăcerea înseamnă înţelepciune, dar să taci tot timpul nu e înţelept. (Proverb evreiesc)

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din min-

tea noastră; acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se

găsesc şi argumentele pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cerce-

tăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face şi ce nu. Efectele postului nu se pot simţi

imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani şi

şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi,

ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le do-

bândim în urma postului sunt tainice. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care pos-

tesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să

suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi.

Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un

creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)

Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire

pentru semeni… Însă cine nu se luptă contra Răului, s-a şi predat inamicului.

(Constantin Brâncuşi)

Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este

înţelept. (Solomon 20.1)

Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor

morţi. (Solomon 21.16)

Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept.

(Ecclesiasticul 32.5)

Unii înţelepţi au definit frumuseţea, ca fiind simetria şi armonia privirilor sufletului.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Unii numesc înţelepţi pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar înţelepţi sunt cei ce

stăpânesc voile lor. (Sfântul Marcu Ascetul)

Unii tac din înţelepciune, alţii din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte.

(Dimitrie Cantemir)

Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.

(Solomon 15.31)

Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui)

face ruşine maicii sale. (Solomon 29.15)

Vârsta este înţelepciune, dacă ţi-ai trăit viaţa cum trebuie. (Miriam Makeba)

Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor.

(Robert Browning)

Viaţa duhovnicească este un astfel de tărâm, în care înţelepciunea acestei lumi nu poate

pătrunde. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi. (Ecclesiasticul 19.2)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dis-

preţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl soco-

tea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.

(Ecclesiasticul 27.11)

Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între

nebuni. (Ecclesiastul 9.17)

Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestri-

căcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru

picioare şi al târâtoarelor. (Romani 1.22, 23)

Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi de mânie, două dintre cele mai mari ispite care pân-

desc pe om. 10.7

Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.

(Solomon 15.8)

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumne-

zeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de

raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne

străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să pri-

mim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur,

făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată.

(Profesorul Alexandru Nemoianu)

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. (Psalmi 50.18)

Jertfa nu vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viaţă. (V. Jankélévitch)

Jertfa presupune ajutorul ce-l poţi oferi celui de lângă tine. 9.5

Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă şi ca o datorie, o petrecere

sfântă şi strălucirile unei vieţi alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Jertfa/ Asumarea suferinţei reprezintă jertfă şi cruce. (Părintele Constantin Coman)

Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;

inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionu-

lui, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile

de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. (Psalmi 50.17-20)

Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se

ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le

este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi,

ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12.44-46)

Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase; aşa este cel care stăpâneşte avuţia,

dar nu se poate bucura de ea. (Ecclesiasticul 30.19)

Cel care păzeşte legea înmulţeşte jertfele. Jertfeşte jertfă de împăcare cel care ia aminte la po-

runci. Şi cel care mulţumeşte este ca şi cel care aduce jertfă făină curată de grâu; şi cel care face

milostenia este ca şi cel care jertfeşte jertfă de laudă. Plăcut este Domnului când te depărtezi de

răutate şi jertfă cu curăţenie este când te desparţi de strâmbătate. Să nu te arăţi în faţa Domnului

cu mâinile goale, că toate jertfele sunt din porunca legii. Jertfa dreptului unge jertfelnicul şi miro-

sul ei bun este înaintea Celui Preaînalt. Jertfa bărbatului drept este primită şi pomenirea ei nu se

va uita. (Ecclesiasticul 35.1-7)

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Ta-

tăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai

pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut,

dacă păzim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)

Credinţa este jertfa de iubire pe altarul inimii. (Sfinţii Părinţi)

Creştini suntem şi un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim.

(Sfinţii Mucenici Dionisie Areopagitul şi însoţitorii săi: Luchian episcopul; Rustic

preotul şi Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.)

Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru

Hristos S-a jertfit pentru noi. (I Corinteni 5.7)

Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bi-

bliei este corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)

Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi. (Matei 12.7)

Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci

pe păcătoşi la pocăinţă. (Matei 9.13)

De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va şterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase

de pâine în veci". (I Regi 3.15)

De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt, zi-

când lui Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a

scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat". Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus

idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor. (Faptele Apostolilor 7.39-41)

De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda, al lui Hristos am fost, sunt şi voi fi, şi idolilor nu voi jertfi, nici

nu le voi pleca genunchiul meu. (Sfântul Mucenic Mina, înainte de a fi decapitat)

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea

să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi

s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare

necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat;

arderile de tot nu le vei binevoi. (Psalmi 50.16, 17)

Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin împăr-

tăşirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă.

(Solomon 21.3)

Fiecare treaptă urcată reprezintă un nou altar de jertfă. (Nicolae Iorga)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o

oglindă, nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El

nepriceputa şi întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să

gustăm cunoştinţa cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)

Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gă-

tim, ca să mănânci Paştile? Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va în-

tâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului ca-

sei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el

vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi. (Marcu 14.12-15)

Iubirea, sursa care alimentează întotdeauna starea de jertfă. 9.5

Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor

aduce. (Psalmi 71.10)

Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră, pierzându-se.

(Ecclesiasticul 29.13)

Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.

(Psalmi 49.15)

Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. (Psalmi 4.5)

Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu

vrajbă. (Solomon 17.1)

Ne temem de moarte pentru că nu mai primim jertfa lui Hristos. 11.13

Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere.

(Solomon 14.9)

Nimeni nu ajunge la Dumnezeu decât ridicându-se prin jertfă. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Nu există jertfă fără iubire şi iubire fără jertfă. (Părintele Calistrat de la Bârnova)

Nu nădăjdui în jertfa nedreaptă, că Domnul este judecător şi nu este la El părtinire.

(Ecclesiasticul 35.13)

O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o

jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! (Ioil 2.14)

Pentru ce dar voi călcaţi în picioare jertfele Mele şi prinoasele Mele de pâine, pe care le-am porun-

cit Eu pentru locaşul Meu, şi pentru ce tu ţii mai mult la fiii tăi decât la Mine, îngrăşându-i pe

ei cu toată pârga poporului Meu Israel? (I Regi 2.29)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântece-

lui şi gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Prin jertfă mă realizez şi mă descopăr pe mine. 9.5

Prin jertfă, Iisus Hristos ni se alătură, face parte din fiinţa noastră şi trăieşte în noi. 9.5

Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola

către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie

aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a re-

fuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a

decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul

când îl întâlneşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea

de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Cle-

ment, numai una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se

păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)

Sensul jertfei 9.5

Sufletul bun, gândul curat şi conştiinţa sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care I se pot aduce lui

Dumnezeu. (Minucius Felix)

Şaptezeci de ani am de când slujesc lui Dumnezeu şi acum să jertfesc idolilor? (Sfântul Artemon,

torturat şi decapitat)

Şapte zile se aduce jertfă pentru păcat câte un ţap pe zi; de asemenea să se aducă jertfă câte un

viţel din cireada de boi şi câte un berbec din turma de oi, fără meteahnă. Şapte zile să facă

ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi să-l sfinţească. (Iezechiel 43.25, 26)

Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvân-

tul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. (Apocalipsa 6.9)

Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi

ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.

(Facerea 22.13)

Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

(Luca 2.24)

Trebuie să jerfeşti, trebuie necontenit să jertfeşti artei tale toate nimicurile vieţii. (Ludwig van

Beethoven)

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă

vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă

potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia

lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)

Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Ci-

liciei, când i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.)

Judecă-te cu inimă de judecător, iar pe celălalt cu inimă de mamă. 12.4

Judecata s-o laşi în seama lui Dumnezeu. 10.4

La omul cu însuşiri mediocre şi virtutea e mediocră. (Jean Racine)

Lemnul duhovnicesc este rugăciunea. 10.5

Lepădarea de sine. 1.10, 5.3, 8.9, 10.17

Lepădarea de sine este lupta cu mândria. 2.5

Lepădarea de sine înseamnă să te goleşti de tine şi să te umpli de Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Lepădarea de sine, asumarea crucii şi urmarea lui Hristos. 10.17

Lepădarea de sine, cea mai grea cruce. 9.7

Limba este cartea de nobleţe a unui neam. (Vasile Alecsandri)

Liniştea este esenţa inimii. (Paul Ferrini)

Liniştea este începutul purificării sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Liniştea ţine de o împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, iar acest pas, această linişte, este începutul curăţirii.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Liniştea/ A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima.

(Paul Ferrini)

Apele liniştite sunt adânci. (Dostoievski)

Atunci se va socoti cineva că are pacea şi liniştea, când va înlătura gândurile deşarte.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Caracteristica vinovaţilor este neliniştea. (Seneca)

Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela

nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic,

ci iscodind. Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să

muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor. (I Timotei 3.10-12)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină

intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputin-

ţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Când nu îţi găseşti liniştea în tine însuţi, zadarnic o cauţi altă parte. (François de la

Rochefoucauld)

Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit.

(Ellen G. White)

Cei mai buni medici din lume sunt: dr. Dietă, dr. Linişte şi dr. Veselie. (Jonathan Swift)

Cel ce ascultă, orice ar face, are pace în inima sa. 9.22

Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa şi asupra celor din jur. 11.4

Cine-şi vede păcatele va vedea pacea. 6.6

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio sufe-

rinţă şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza

de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

De multe ori fericirea ne plictiseşte, pe când nenorocirea ne linişteşte. (Chateaubriand)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui.

(Sfântul Serafim de Sarov)

E mai bine să fii liniştit decât fericit. (Proverb bengalez, care se referă la fericirea cea trecătoare

din viaţa aceasta, şi ea tot trecătoare)

Este foarte important să ne reculegem înainte de a ne ruga, să petrecem câteva clipe în linişte,

gândindu-ne numai la Dumnezeu şi dând la o parte toate grijile şi problemele de peste zi.

(Evagrie Ponticul)

Faima şi liniştea nu vor dormi niciodată în acelaşi pat. (Michel Montaigne)

Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul,

nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. (I Timotei 2.11, 12)

Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. (Proverb eschimos)

Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea

şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că

şi vânturile şi marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)

Isihia 1.7, 3.1

Împacă-te cu tine însuţi şi va fi în pace cu tine şi cerul şi pământul. 7.11

Împacă-te cu tine însuţi şi vei în pace cu Dumnezeu şi semenii tăi. (Sfinţii Părinţi)

În faţa minţii liniştite, întreg universul se predă. (Lao Tse)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de

nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântui-

torul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte.

Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut

practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu.

(Patriarhul Daniel)

Înlăturarea pasiunilor este liniştea şi seninătatea sufletului, iar liniştea sufletului este izvorul

cel mai productiv de virtuţi. (Sfântul Vasile cel Mare)

Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum

osândirea de sine şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de Dumne-

zeu dezleagă deprimarea şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie)

Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat

şi casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de oste-

nelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte.