Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Vocea interioară se va auzi doar dacă eşti tăcut. (Yoga Swami)

Vorba a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile. (Talleyrand)

Vorba celui ce mult se jură zbârleşte părul şi vrajba lui asurzeşte urechile. (Ben-Sirah)

Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.

(Ecclesiasticul 27.11)

Vorba dulce mult aduce. (Proverb)

Vorbăria este dăunătoare, pentru că atunci când omul doreşte ca el să vorbească, îi interzice lui Dumne-

zeu, Cel care este înăuntrul său, să vorbească. (Sfântul Vasile cel Mare)

Vorbăria multă este scaunul slavei deşarte. (Sfântul Ioan Scărarul)

Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.

(Ecclesiastul 9.17)

Vorbele nu pot să ajungă la înţelesul lucrurilor, dar tăcerea este ca un strugure copt.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Vorbeşte ca să te cunosc. (Socrate)

Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Platon)

Zis-a Avva Pimen: Învaţă-ţi gura să vorbească cele ale inimii!

Zis-a un bătrân: În vremea când îţi faci rugăciunea, înantea lui Dumnezeu stai şi cu însuşi Dumnezeu

vorbeşti.

Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi,

şi ele îţi vor lumina sufletul.

Vrajba/ Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă. Şi omul păcătos va tul-

bura pe prieten şi, între oamenii cei ce au pace, va arunca vrajbă. Precum este materia focului, aşa

se va aprinde şi după putere vrajba va creşte.(Ecclesiasticul 8.8-10)

Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli,

fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi

cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele

ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (Galateni 5.19-21)

Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.

(Solomon 17.1)

Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi. (Solomon 6.19)

Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor este grea la auz. (Ecclesiasticul 27.15)

Vorba celui ce mult se jură zbârleşte părul şi vrajba lui asurzeşte urechile. (Ben-Sirah)

Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei

din veacuri. (Psalmi 142.3)

Vrăjmaşul/ A nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-l învinge. (Lucian Blaga)

A-i iubi pe vrăjmaşi, înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Această prigoană, mai grea şi mai cumplită, pornită din năuntrul omului, este necontenit împreună cu el,

iar cel prigonit nu poate scăpa de ea, poartă în el pretutindeni duşmani.

(Cuviosul Clement Alexandrinul, vezi Prigoana/)

Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele. (Psalmi 138.20)

Adesea, omul îşi este singur cel mai mare duşman. (Cicero)

Adevărul nu învinge niciodată, pier doar adversarii lui. (Max Planck)

Ascultă-ţi duşmanii pentru că ei sunt cei dintâi care-ţi observă greşelile. (Antistene)

Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în

adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa

virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa.

După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Ca să-ţi faci duşmani nu trebuie să declari război, e suficient să spui ce gândeşti. (Martin Luther King)

Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha)

Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai

mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. (Romani 5.10, 11)

Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmă-

şie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.

Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat

în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei. (Psalmi 24.1, 2)

Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.

(Solomon 16.7)

Cel ce îşi domină nervii, domină cel mai rău duşman. (Confucius)

Cel mai bun prieten îţi poate ajunge cel mai mare duşman, şi invers. (Machiavelli)

Cel mai mare duşman al omului este stomacul său. (Proverb arab)

Cel mai mare soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit)

Cel mai periculos duşman al adevărului este majoritatea compactă. (Henrik Ibsen)

Cere sfatul unui duşman şi fă invers. (Proverb evreiesc)

Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim şi vom lupta şi pentru

Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui. (Sfântul Mucenic Tiron, comandantul celor

40 de ostaşi din Sevastia Armeniei. Toţi au primit moarte mucenicească în anul 320)

Convingerile sunt inamicii adevărului, mai periculoase decât minciunile. (Thomas Mann)

Cum poţi să biruieşti un duşman decât făcându-ţi-l prieten! (Abraham Lincoln)

Dacă lipseşte vrăjmaşul, atunci lipseşte desigur şi cununa biruinţei, căci nu poate fi vorba de biruinţă

dacă nu este şi cineva învins. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala.

(Arthur Schopenhauer)

Deseori nu avem timp pentru prietenii noştri dar avem tot timpul din lume pentru duşmani. (Leon Uris)

Din momentul în care cunoşti că eşti păcătos, te-ai schimnat din vrăjmaşul lui Dumnezeu, în prietenul lui

Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)

După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor Lui; ţinuturilor

celor de departe, răsplata cuvenită. (Isaia 59.18)

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne

pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile

cel Mare)

Duşmanul începe să devină periculos atunci când începe să aibă dreptate. (Jacinto Benavente)

E mai bine să-ţi cunoşti duşmanul decât prietenul. (Proverb bolivian)

E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii îngenunchiaţi în nenorocire. (Nicolae Iorga)

E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este chintesenţa ori-

cărei religii. (Mahatma Gandhi)

Frica este inamicul speranţei. (Dave Ramsey)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de

toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta

de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb,

nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur,

căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare. (Oscar Wilde)

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic

nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele

voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)

Iertarea este singurul mod de a nu lăsa pe duşmanul tău să te atace şi înăuntru. (Gavriil Stiharul)

Ignoranţa este un mare duşman al minţii. (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Iubirea este singura forţă capabilă să transforme un inamic într-un prieten. (Martin Luther King)

Iubirea vrăjmaşului. 2.14, 6.15

Iubirea vrăjmaşului/ A iubi pe cel drag este un lucru al firii; a iubi pe vrăjmaş este un lucru al harului.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

A iubi pe duşmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredinţa sau desfrânarea sau hoţia,

ci înseamnă a iubi pe hoţ, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că

prin asta întinează numele de om, ci pentru că sunt oameni şi făpturi ale lui Dumne-

zeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". Iar Eu

zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine

celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii

Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste

cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Matei 5.43-45)

Când Mântuitorul porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El n-o face ca să te îngenunche-

ze în faţa celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să-l

limiteze. (Părintele Arsenie Boca)

Cel care-şi iubeşte vrăjmaşul este făcător de minuni.(Sfântul Dimitrie al Rostovului)

Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă pe draci; iar cel ce

se luptă cu cei dintâi, e rănit de cel de al doilea. (Sfântul Marcu Ascetul)

De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l cu

apă, că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplă-

ti ţie. (Solomon 25.21, 22)

Din acest al său pământ / La vrăjmaşi nu da românul decât locul de mormânt.

(Alexandru Davila)

Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele.

Aici nu e vorbă goală, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine

nu iubeşte pe om, nici pe Dumnezeu nu-L iubeşte. În viaţa de toate zilele, ne înţe-

păm unul pe altul, ne mâhnim şi fără îndoială ne tulburăm, ne răzvrătim. Vin aici, la

noi, cei care au nişte duşmani şi încep să se roage: “Să-i trăznească Dumnezeu, să-i

facă praf şi pulbere”. Uităm că avem de împlinit nişte porunci dumnezeieşti, că trebu-

ie să ne rugăm pentru duşmanii noştri. Poate că cea mai mare virtute este iubirea de

vrăjmaşi, sau măcar să te rogi pentru ei, sau măcar să nu te răzbuni pe ei. Lasă-L

pe Dumnezeu să facă dreptate, nu judeca slugă străină. “A Mea e răzbunarea”, zice

Domnul. Este bine să fim conştienţi că există o pronie dumnezeiască şi că nimic nu

se întâmplă în lumea aceasta, fără ca să nu ştie Dumnezeu. (Părintele Sofian

de la Antim)

In cărţile Bisericii există o rugăciunei pentru vrăjmaşii cei ce ne urăsc şi ne asupresc

pe noi, şi în această rugăciune nu se cere pedepsirea vrăjmaşilor, ci se cere îndrep-

tarea lor. Se spune aşa: “Necredincioşii să se întoarcă la dreapta credinţă, iar credin-

cioşii să se întărească în dreapta credinţă şi toată vrajba şi ura în iubire de frate, în

pace şi dragoste desăvârşită să le prefacă”. Deci iubirea de vrăjmaşi începe cu rugă-

ciunea pentru schimbarea lor în bine sau îndreptarea lor. Aceasta este îndrumarea Bi-

sericii: Să ne rugăm pentru îndreptarea vrăjmaşilor. … Această îndrumare de a ne

ruga pentru îndreptarea vrăjmaşilor, schimbarea lor în bine, este singura atitudine

sănătoasă duhovniceşte. Pentru că atâta timp cât memorăm în sufletul nostru răutatea

altora, răul pe care ni l-au făcut alţii prin cuvânt sau prin faptă, jignirea sau paguba a-

dusă, păstrăm în noi răutatea lor. Memorând răutatea lor, ea devine răutatea noastră

şi a dorinţei de răzbunare, şi o purtăm în noi ca pe o otravă ascunsă, ca pe o legătură

nedezlegată. De aceea, iertarea vrăjmaşilor este un bine mai întâi pentru noi înşine,

pentru că ne descărcăm de o prezenţă întunecată a lor în viaţa noastră, ne eliberăm

de această greutate, şi anume aceea a dorinţei de răzbunare, cât mai rapidă şi cât

mai straşnică. Deci, când Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să nu răspundem la

răutate cu răutate, de fapt El ne îndeamnă să lucrăm pentru însănătoşirea sufletului

omului. Au fost cazuri în care rugăciunea pentru vrăjmaşi i-a îndreptat mai repede,

pentru alţii a durat mai mult. Dumnezeu îndreaptă oamenii şi îi schimbă în bine, ade-

sea şi prin binefaceri nemeritate, cum a fost de pildă Zaheu Vameşul, care a asuprit

multă lume, era lacom de bani, era corupt, era răpitor, asuprea pe oameni ca să se

îmbogăţească. Dar când Mâtuitorul Iisus Hristos S-a autoinvitat în casa lui, el a fost

surprins, pentru că toată lumea îl blama. Mântuitorul însă a zis: “Astăzi vreau să fiu

în casa ta.” Şi onoarea aceasta nemeritată şi neaşteptată l-a schimbat, l-a tulbarat şi

în acelaşi timp i-a dat speranţă şi a zis: Doamne, împart, jumătate din averea mea o

dau săracilor iar celor pe care i-am nedreptăţit le dau înapoi împătrit. Aceasta este

o schimbare a unui om rău, pentru un bine care i s-a făcut,

dar pe care nu-l merita. … (Patriarhul Daniel)

Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este:

"A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". Deci, dacă vrăjmaşul tău

este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea,

vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu

binele. (Romani 12.19-21)

Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun

şi dânsul e rău. (Bogdan Peticeicu Haşdeu)

În orice carieră duşmanii stau la pândă; ei nu pot fi învinşi decât prin stăpânire de sine şi veselie.(Goethe)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseam-

nă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără

de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

În practica toleranţei, duşmanul îţi este cel mai bun învăţător. (Dalai Lama)

Este foarte nefericit cel ce nu are niciun duşman. (Proverb englezesc)

La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să

nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul/)

Mai bine să te lupţi din greu cu duşman cinstit decât să învingi uşor nişte ticăloşi. (Baltasar Gracian)

Mai rea invidia prietenului decât viclenia duşmanului. (Proverb italian)

Mi-am distrus toţi duşmanii, făcându-i prietenii mei, prin iertare. (Abraham Lincoln)

Necunoaşterea vicleniilor vrăjmaşului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei.

(Sfinţii Părinţi)

Nici vrăjmaşul nu lucrează fără voia şi îngăduinţa lui Dumnezeu, ci doar atât cât ne este de folos. 2.3

Nu am fost duşmanul nimănui, cu excepţia mea. (John Clare)

Nu există vrăjmaş mai mare pentru om decât omul însuşi. 6.6

Nu îmi distrug oare duşmanii când mi-i fac prieteni? (Abraham Lincoln)

Nu începe o duşmănie cu el care e mai puternic decât tine! Găseşte-ţi liniştea doar atunci când ai învins

pe cel care e duşmanul din tine. (Kabus)

Nu întrerupe niciodată un duşman atunci când face o greşeală.(Napoleon Bonaparte)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să

despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului

(vor fi) casnicii lui. (Matei10.34-36)

Nu te bucura când cade vrăjmaşul tău şi, când se poticneşte, să nu se veselească inima ta, ca nu cumva

să vadă Domnul şi să fie neplăcut în ochii Lui şi să nu întoarcă mânia Sa de la el (spre tine).

(Solomon 24.17, 18)

Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui. Şi de se va smeri

să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el. Şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda,

şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată rugina. Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te împingă pe tine

şi să stea el în locul tău. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, şi

mai pe urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili. (Ecclesiasticul 12.12-16)

Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

(Psalmi 73.24)

Păzeşte-mă, Doamne, de vrăjmăşia prietenilor. (Lope de Vega)

Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în

sfârşit? (Psalmi 73.11)

Pe Bartimeu îl mustrau nu vrăjmaşii lui Hristos, ci cei care Îl urmau pe Hristos. 9.10

Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi

să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)

Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul

tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)

Prudenţa este duşmana de moarte a realizărilor măreţe. (Michel de Montaigne)

Răul nu este să urăşti câţiva duşmani, ci să nu-l iubeşti suficient pe aproapele tău.

(Anton Pavlovici Cehov)

Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior. (Francis Bacon)

Să mă apere Dumnezeu de prieteni; de duşmani pot să mă apăr şi singur. (Voltaire)

Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel

cu două limbi. (Ecclesiasticul 6.1)

Să nu vezi în duşmanul tău decât un prieten rătăcit. (Pitagora)

Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi faţa dreptei socoteli a vrăjmaşului. (Dimitrie Cantemir)

Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără ştirea Lui. Căci

Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci chiar le

îngăduie în anumite timpuri, faţă de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul şi Dreptul Iov)

Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni…

Însă cine nu se luptă contra Răului, s-a şi predat inamicului. (Constantin Brâncuşi)

Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaş. (Constantin Alexandru Rosetti)

Urmează sfatul duşmanului tău. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac. (Psalmi 80.14)

Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.

(Psalmi 9.6)

"Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut

picioarelor Tale". (Matei 22.24)

Vrednic/ Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor: Nebunul este

ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos. (Ecclesiastul 10.5, 6)

Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos, pecetluită cu şap-

te peceţi. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi

să desfacă toate peceţile ei? Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă car-

tea, nici să se uite în ea. Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să

se uite în ea. (Apocalipsa 5.1-4)

Atunci s-a suit Moise din şesurile Moabului în Muntele Nebo, pe vârful Fazga, care este în faţa Ierihonului,

şi i-a arătat Domnul tot pământul Galaad până la Dan, tot pământul lui Neftali, tot pământul lui Efraim şi

Manase şi tot pământul lui Iuda până la marea cea de la asfinţit, partea de la miazăzi a ţării, şesul Ieriho-

nului, cetatea Palmierilor, până la Ţoar. Şi i-a zis Domnul: "Iată pământul pentru care M-am jurat lui

Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: Seminţiei tale îl voi da. Te-am învrednicit să-l vezi cu ochii tăi;

dar în el nu vei intra! Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvân-

tul Domnului; şi a fost îngropat în vale, în pământul Moabului, în faţa Bet-Peorului, dar nimeni nu ştie

mormântul lui nici până în ziua de astăzi. Şi era Moise de o sută douăzeci de ani, când a murit; dar ve-

derea lui nu slăbise şi tăria lui nu se împuţinase. Şi au plâns fiii lui Israel pe Moise, în şesurile Moabului,

la Iordan, aproape de Ierihon, treizeci de zile, până s-au împlinit zilele de jelit şi de plâns după Moise.

Iar Iosua, fiul lui Navi, s-a umplut de duhul înţelepciunii, pentru că îşi pusese Moise mâinile asupra lui,

şi i s-au supus fiii lui Israel şi au făcut aşa după cum le poruncise Domnul prin Moise.