Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horaţiu)

Nu zice că se poate câştiga virtute fără necazuri, căci virtutea neprobată în necazuri, nu este întărită.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. (Iov 14.1)

Pe cel care se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)

Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile. (Francis Bacon)

Prin multe necazuri vi se cuvine tuturor a intra în împărăţia cerurilor. 10.2

Răbdarea necazurilor. 2.13, 5.18, 7.14

Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până

acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. (Marcu 13.18,19)

Suportă-ţi cu inimă bună necazul; atunci vei vedea singur pentru ce ţi-a fost trimis. (Mitropolitul Filaret)

Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.

(Psalmi 31.8)

Necesar/ A te apropia neîncetat de perfecţiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului, este

o datorie. (Marie d’Agoult)

A te îngriji de aranjatul părului şi de haine mai mult decât este necesar, este sau o faptă de om necugetat

sau o faptă de om ticălos. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare)

A-ţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5

Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de ni-

ciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de

la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a

sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof

creştin din secolul al doilea)

Cei care au succes în viaţă sunt cei puţini care sunt eficienţi. Sunt cei puţini care au ambiţia şi puterea

necesară pentru a se dezvolta. (Herbert N. Casson)

Cercetarea cu raţiunea e necesară, dar numai având la bază credinţa. 11.18

Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme si nici starea necesară să-i judece

pe ceilalţi. 11.8

Creativitatea necesită curajul de a renunţa la certitudini. (Erich Fromm)

Cunoaşterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi

psiholog elveţian)

Cunoaşterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranţa trebuie să fie în mod necesar infinită.

(Karl Popper)

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jert-

feşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu

provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi

s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Durerea este necesară numai acolo unde există scindare şi negare. (Paul Ferrini)

E necesar să folosim ca reper, sfântul. 11.11

Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul

pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13

Instruirea minţii este la fel de necesară ca hrana pentru corp. (Cicero)

În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul.

(Charles de Gaulle)

Literatura este un lux; ficţiunea este o necesitate. (G. K. Chesterton)

Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară

acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om, a dărâmat

zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie. (Teologul Alexander

Schmemann)

Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omeneşti şi nu este necesar să fim

nepăsători nici faţă de cele omeneşti pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi

psiholog elveţian)

Politica este poate singura meserie pentru care se crede că nu este necesară nicio pregătire. (Robert

Louis Stevenson)

Tendinţa scolastică de abordare şi analiză a slujbelor bisericeşti experiată de teologii zilelor noastre şi lipsa

de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioşlor constituie probleme grave cu care ne confruntăm

în momentul de faţă şi care necesită un răspuns adecvat. (Teologul Alexander Schmemann)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de pela-

ghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea

şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Umilinţa este un văl necesar pentru toate celelalte haruri. (William Gurnall)

Uneori, o greşeală poate fi tot ce e necesar pentru o realizare valoroasă. (Henry Ford)

Necontenit/ A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul,

care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)

Această prigoană, mai grea şi mai cumplită, pornită din năuntrul omului, este necontenit împreună cu

el, iar cel prigonit nu poate scăpa de ea, poartă în el pretutindeni duşmani. (Cuviosul Clement

Alexandrinul, vezi Prigoana/)

Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor. (Marc Chagall)

Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dum-

nezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)

Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhov-

nicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)

Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea, pentru că noi v-am adus

la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşte-

şugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. (II Petru 1.15, 16)

Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Bi-

serică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu

două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar

în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te

degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. (Faptele Apostolilor 12.5-7)

Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca

o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. (Isaia 58.11)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În

aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencu-

iala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui

s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se iz-

beau unul de altul neîncetat. (Daniel 5.4-6)

f

Iar focul să ardă necontenit pe jertfelnic şi să nu se stingă. (Leviticul 6.13)

Iată ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de un an fără meteahnă vei aduce în fiecare zi, jertfă neconte-

nită: Un miel să-l aduci dimineaţa şi celălalt miel să-l aduci seara. (Ieşirea 29.38, 39)

Îndeletniciţi-vă cu rugăciuni neîncetate. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Jertfele Domnului trebuia aduse în toată ziua de două ori neîncetat. (Ecclesiasticul 4.17)

Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala necontenită. (Ecclesiasticul 30.17)

Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l

imită. Obiceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor.

(Samuel Smiles)

Năpăstuitul se teme neîncetat de rele şi mai mari. (Ovidiu)

O picătură de apă ce cade neîncetat sapă şi piatra. (Bion)

Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare;

câteodată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te

ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâh-

nire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existen-

ţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea a-

cest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre

rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am

afla. (Părintele Sofian Boghiu)

Rugăciunea neîncetată 1.3, 1.6, 1.7, 1.8, 2.3, 2.6, 3.1, 4.2, 6.4, 11.15

Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin rugăciune.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată

făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaittul)

Să sărbătorim necontenit şi să nu facem niciun păcat; aceasta-i sărbătoarea. (Sfântul Ioan Gură

de Aur)

Sunt, oare, ochi mai frumoşi decât aceia plini necontenit de lacrimi? (Sfântul Vasile cel Mare)

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe. (Constantin Brâncuşi)

Trebuie să jerfeşti, trebuie necontenit să jertfeşti artei tale toate nimicurile vieţii. (Ludwig van Beethoven)

Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toţi robii Săi prooroci şi voi n-aţi ascultat, nici v-aţi plecat ure-

chea ca să-i ascultaţi. Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să

nu Mă mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău. Voi însă nu M-aţi as-

cultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat eu faptele mâinilor voastre, spre răul vostru. (Ieremia 25.4-6)

Ţine minte şi nu uita de câte ori ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie; din ziua când aţi ieşit din

pământul Egiptului şi până ce au sosit la locul acesta, necontenit v-aţi împotrivit Domnului.

(Deutoronomul 9.7)

Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neînce-

tat prin cercurile sale. (Ecclesiastul 1.6)

Vom putea goni din noi patima ucigătoare numai dacă, susţinuţi de speranţa celor viitoare şi de contem-

plarea fericirii făgăduite, vom păstra mintea noastră stăpânită de o necontenită meditaţie spirituală.

(Sfântul Ioan Casian)

Necunoaşterea/ Cele două piscuri ale neştiinţei sunt: necredinţa în Dumnezeu şi superstiţia.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Este extrem de dureros să judeci un lucru pe care nu-l cunoşti. (Sfinţii Părinţi)

Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este

neştiinţa Scripturilor. (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este

slăbită vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă

puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Neştiinţa noastră este infinit mai mare decât ştiinţa. (Isaac Newton)

Omul cufundat în neştiinţă este mai nesimţitor decât pietrele. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Puţina stiinţă duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa stiinţă duce la apropierea

de Dumnezeu. (Albert Einstein)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul

îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă,

dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio

şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Nefericirea este cancerul trupului şi nebunia minţii. (Valeria Mahok)

Nefericirea este moaşa geniului. (Napoleon Bonaparte)

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă. (Emil Cioran)

Nefericirea ta e cauzată de schemele tale mentale. (Antony de Mello)

Nefericirea/ Când eşti nefericit, nu conta pe prieteni. (Euripide)

Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care râd de nefericirea altora. (Valeria Mahok)

Definiţiile fericirii şi nefericirii sunt: ştiinţa şi neştiinţa. (Empedocle, citat de Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Este foarte nefericit cel ce nu are niciun duşman. (Proverb englezesc)

Fericirea sau nefericirea este în mare parte opera lor. (John Locke)

Fericirea tace şi se ascunde; numai nefericirea este militantă şi zgomotoasă. (Duiliu Zamfirescu)
Năpăstuitul se teme neîncetat de rele şi mai mari. (Ovidiu)

Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească.

(Denis Diderot)

Nefericitul nu are nicio altă doctorie în afară de speranţă. (William Shakespeare)

Nu vorbi de fericirea ta, cu omul care este mult mai nefericit decât tine. (Plutarh)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub

masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestator-

nică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlănţu-

ie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel, pe una

o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în exer-

citarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea ade-

văratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi.

(Betius, scriitor bisericesc)

Primul pas pentru a nu fi nefericit este să nu ai timp să te gândeşti la nefericre.(George Bernard Shaw)

Negarea/ A defini înseamnă a exclude şi a nega. (Jose Ortega y Gasset)

Amânarea este cea mai criminală formă de negare. (Colin Turner)

Chiar şi un ateu are nevoie de Dumnezeu pentru a-L nega. (Miguel de Unamuno)

Durerea este necesară numai acolo unde există scindare şi negare. (Paul Ferrini)

Fii vigilent: fereşte-ţi mintea de gânduri negative. (Buddha)

În inconştient nu există nici negare, nici contraziceri şi nu există conceptul de timp. (Sigmund Freud)

Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a eului pro-

priu, nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a

gândi, de a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existenţă egoist

într-un mod de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe eul propriu la o viaţă atentă la ne-

voile celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am spune mai pe

înţeles. … (Patriarhul Daniel)

Manifestarea esenţială a unei atitudini negative este frica. (Herbert Harris)

O altă emoţie negativă care îţi poate afecta atitudinea este îngrijorarea. (Herbert Harris)

Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară,

e acceptat ca fiind de la sine înţeles. (Arthur Schopenhauer)

Speranţa este negarea realităţii. (Margaret Weis)

Vei găsi pacea nu în negare, ci în victorie. (J. Donald Walters)

Neglijarea faptelor bune se pedepseşte deopotrivă ca şi săvârşirea celor rele. (Sfântul Vasile cel Mare)

Neglijarea/ Apa este cel mai neglijat nutrient în dieta noastră, dar unul dintre cele mai vitale. (Kelly Barton)

Cea mai importantă şi cea mai neglijată dintre toate conversaţiile este convorbirea cu sine însuşi.

(Oxenstierna)

Ceea ce se caută poate fi găsit; dar ceea ce se neglijează, scapă. (Sofocle)

Uşor dobândeşti ceea ce cauţi; îţi fuge din mâini însă lucrul pe care îl neglijezi. (Sofocle)

Neliniştea lumească 8.18

Nemurirea/ Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în

nemurire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va

îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.Unde

îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". (I Corinteni 15.53-55)

Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii. 12.8

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

Dorinţa nemuririi 1.1

Iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a

adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. (II Timotei 1.10)

În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hrăneşte spre

credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor două, a băuturii şi a

Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se împărtăşesc cu credinţă îşi sfin-

ţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă în chip tainic cu Duhul şi cu Cuvântul acest

amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoaşterea nemuririi sale. 7.6

Omul nu există decât dacă există Dumnezeu şi nemurirea. (Dostoievski)

Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce

la moarte. (Solomon 12.28)

Prin iubirea de Dumnezeu putem pătrunde în veşnicie, în bucuria veşnică, în învierea veşnică. 11.19

Prin înviere, trupul dobândeşte această cunoaştere a nemuririi. 7.6

Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care, la timpul

cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce sin-

gur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni,

nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin. (II Timotei 6.14-16)

Sfânta Împărtăşanie, arma (medicamentul) nemuririi. (Sfinţii Părinţi)

Nenorocirile scot la iveală oameni mari şi sfinţi, aşa cum războiul îi naşte pe eroi. (Mitropolitul Filaret)

Nenorocirile/ Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: "Tu eşti oare cel ce aduci nenorociri peste Israel?" Iar Ilie a zis:

"Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit po-

runcile Domnului şi mergeţi după baali. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot

Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi cu cei patru sute de proo-

roci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei". (IIIRegi 18.17-19)

Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.

(Solomon 10.14)

De aceea am strigat noi către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri; iar Domnul a auzit strigarea noastră,

a văzut nenorocirea noastră, muncile noastre şi împilarea noastră. (Deutoronomul 26.7)

De multe ori fericirea ne plictiseşte, pe când nenorocirea ne linişteşte. (Chateaubriand)

E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii îngenunchiaţi în nenorocire. (Nicolae Iorga)

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care

cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie.

Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea

mai grea luptă. (Origen)

Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el şi au venit fie-

care din ţara lui şi ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah. Ei se înţelese-

seră împreună să vină să împărtăşească durerea lui şi să-l mângâie. (Iov 2.11)

Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă

goală, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe

Dumnezeu nu-L iubeşte. În viaţa de toate zilele, ne înţepăm unul pe altul, ne mâhnim şi fără în-

doială ne tulburăm, ne răzvrătim. …. (Părintele Sofian de la Antim)

În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare

nenorocire. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.2)

În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe

cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. (Ecclesiastul 7.14)

Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul.