Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

partea din urmă

a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. (Faptele Apostolilor 27.29)

Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl pârau, l-am coborât la sinedriul lor. Şi am aflat că este pârât pentru

întrebări din legea lor, dar fără să aibă vreo vină vrednică de moarte sau de lanţuri. Şi vestindu-mi-se

că va să fie o cursă împotriva acestui bărbat din partea iudeilor, îndată l-am trimis la tine, poruncind

şi pârâşilor să spună înaintea ta cele ce au asupra lui. Fii sănătos! (Faptele Apostolilor 23.28-30)

Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăi-

mântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!

Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. (Luca 16.5, 6)

Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Honoré de Balzac)

Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. (Psalmi 10.6)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat

părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu

le lăsaţi. (Matei 23.32)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăun-

tru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a

blidului, ca să fie curată şi cea din afară. (Matei 23.25, 26)

Participarea/ A ajunge nestricăcios înseamnă a participa la dumnezeire. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Arta cere nu numai observarea vieţii, ci şi o participare activă. (Ilya Ehrenburg)

Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi,

imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod

total. (Petre Ţuţea)

Fazele unui proiect: 1 – entuziasm; 2 – deziluzie; 3 – panică; 4 – găsirea vinovatului; 5 – pedepsirea

nevinovaţilor; 6 – glorie şi onoare celor care nu au participat. (Arthur Bloch)

Orice participare la activitatea politică e absolut inutilă. (Lev Tolstoi)

Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea este folosirea cea mai autentică şi mai bună a intelectului. Pentru că ea nu se poate

face fără participarea intelectului, adică să înţelegi rugăciunea, să ţi-o asumi prin înţelegere, pentru

că ea altfel devine mecanică şi dacă e o rugăciune mecanică nu mai este o rugăciune, este o simplă

deprindere… (Mitropolitul Bartolomeu Anania 12.19, vezi şi Entazul/)

Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnu-

lui, o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hris-

tos, pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de

taină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)

Suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti. (Sfinţii Martiri Trofim şi Savatie, care au

refuzat să participe la praznicul zeului Apolo. Sfântul Savatie a murit în urma torturii, iar Sfântul

Trofim a fost întemniţat, torturat şi ulterior decapitat.)

Pasiunea/ Compasiunea înseamnă să iubeşti cu inima lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta. (Epictet)

Înlăturarea pasiunilor este liniştea şi seninătatea sufletului, iar liniştea sufletului este izvorul cel mai pro-

ductiv de virtuţi. (Sfântul Vasile cel Mare)

Înţelepciunea ne ajută să rezistăm, pasiunile ne ajută să trăim. (Nicolas Chamfort)

Literatura şi fluturii sunt cele mai dulci pasiuni cunoscute de om. (Vladimir Nabokov)

Muzica este limba pasiunii. (Richard Wagner)

Nicio pasiune nu fură minţii toate puterile aşa de bine cum o face frica. (Edmund Burke)

Niciun lucru important nu a fost realizat fără pasiune. (Georg Wilhelm Friedrich Hegel)

Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari. (Claude Adrien Helvetius)

Orice operă mare se face cu pasiune. (Alexandru Vlahuţă)

Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă. (Mihai Eminescu)

Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală. (Pablo Picasso)

Răbdarea este pasiune îmblânzită. (Lyman Abbott)

Răbdarea şi timpul îţi aduc mai multe decât puterea şi pasiunea. (La Fontaine)

Să lucrezi cu pasiune, acesta este secretul fericirii. (Auguste Renoir)

Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott Adams)

Pasul/ A fi conştient că eşti ignorant este un mare pas spre educaţie. (Benjamin Disraeli)

Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi

te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei

poticni. (Solomon 4.10-12)

Când omul face un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face o mie de paşi spre el. 10.18

Conştientizarea păcatului este primul pas spre pocăinţă. 9.2

Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. (Martin Luther King)

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas. (Alexandru Gh. Radu)

De la invidie la răzbunare nu e decât un pas. (Honoré de Balzac)

De la sublim la ridicol nu e decât un pas. (Napoleon Bonaparte, la întoarcerea din campania din Rusia)

Durerea din timpul rugăciunii se preface în bucurie, şi astfel mai facem un pas către mântuire. 11.9

Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei. (Psalmi 72.2)

Imaginaţia este primul pas în procesul creativ. (Herbert Harris)

În viaţă nu contează câţi paşi faci pentru a atinge scopul dorit. Important este să nu te opreşti din mersul tău.

(Confucius)

M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea. (Iov 23.11)

Majoritatea celor care vor călca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica să ţină ritmul cu pasul celor

mici. (Hans Christian Andersen)

Merită să rişti, dacă asta îţi va schimbă viaţa spectaculos. Riscând pentru nimicuri, te vei mira de ce baţi

pasul pe loc. (Richard Branson)

Nimic nu este prea dificil dacă împarţi în paşi mici ceea ce ai de făcut. (Henry Ford)

Nu disper, consider fiecare încercare eşuată încă un pas înainte. (Thomas Alva Edison)

Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George)

O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă

trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fier-

binţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile tre-

buie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui

atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. (Solomon 29.5)

Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. (Solomon 14.15)

Orice iertare este un pas către Dumnezeu. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi se

plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. (Iov 18.7-9)

Până şi o dezamăgire, chiar dacă aceasta este întemeiată şi definitivă, înseamnă un pas înainte. (Max Plank)

Pentru orice realizare, primul pas este curajul. (Goethe)

Postul este primul pas pe care-l facem pentru a ne pregăti ca să-L primim pe Hristos. (vezi Sf. Împărtăşanie)

Primul pas pentru a nu fi nefericit este să nu ai timp să te gândeşti la nefericre. (George Bernard Shaw)

Primul pas spre bine este acela de a nu face rău. (Benjamin Franklin)

Sfânta Cruce este măsura paşilor pe care-i facem noi spre veşnicia lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a

culturii umane. (Ernst Cassirer)

Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă.

(James Redfield)

Viitorul este suma paşilor pe care îi faci, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs. (Henri Coandă)

Patericul 4.2, 6.14, 7.1, 7.10, 8.10, 8.11, 8.15, 10.9, 10.10, 10.11, 10.18, 11.5, 12.4

Patericul ne învaţă cuvântul. 11.2

Patericul/ (Selecţuni dintr-o casetă audio de 45 de minute intitulată PATERICUL.)

A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a

răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă

pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.

A întrebat un frate pe Avva Pimen: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce

vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face; şi cel ce tace pentru Dumnezeu, tot bine face.

Dă-mi, Doamne, răbdare în războaie! (Patericul)

Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat şi pe unii de alţii ne-a dezbinat. De aceea, cu toată

osârdia să căutăm fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte.

(Avva Isidor)

Un frate a venit în chilie la Avva Pimen, zicându-i: Multe gânduri am şi mi-e teamă de ele. Bătrânul a

scos pe frate afară şi i-a spus: Întinde-ţi mâinile şi opreşte vânturile, poţi? - Nu. - Dar te laşi

dus de ele? - Nu. - La fel nici gândurile nu le poţi opri. Altceva este însă să le stai împotrivă.

Un frate i-a cerut sfat lui Avva Visarion. Ce să fac? Şi i-a răspuns lui bătrânul: Taci, şi nu te număra pe

tine cu ceilalţi!

Zis-a Amma: Bine este a nu te mânia. De ce urăşti pe omul care te-a mâhnit? Nu el ţi-a făcut nedreptate,

ci diavolul. Urăşte boala, nu pe cel bolnav.

Zis-a Avva Antonie: Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci Îl iubesc pe El, căci dragostea scoate afară frica.

Zis-a Avva Antonie: Va veni vremea când oamenii vor înnebuni, şi când vor vedea pe cineva că nu înnebu-

neşte se vor ridica asupra lui zicând: El este nebun pentru că nu este asemenea nouă.

Zis-a Avva Arsenie: Cel ce nu se plânge pe sine aici, acolo se va plânge veşnic.

Zis-a Avva Arsenie: Odihneşte pe părintele tău, ca după ce va merge către Domnul, să se roage pentru

tine şi ţie bine îţi va fi.

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de

la limbă şi curăţenia de la trup.

Zis-a Avva Ilie: Ce poate păcatul unde este pocăinţă şi ce foloseşte dragostea unde este mândrie?

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul,

mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

Zis-a Avva Iosif: Nu poţi să te faci călugar dacă nu te vei face ca focul, arzând tot.

Zis-a Avva Isidor: Mulţi oameni poftesc fapta cea bună, dar pe calea ce duce spre dânsa pregetă

să meargă.

Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în

tăcere foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi

viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.

Zis-a Avva Macarie: Prin cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, iar prin cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni.

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme

este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Zis-a Avva Petru: Nu se cade să ne înălţăm când Domnul va face ceva prin noi, ci mai degrabă să

mulţumim că ne-am învrednicit să fim chemaţi de Dumnezeu.

Zis-a Avva Pimen: Învaţă-ţi gura să vorbească cele ale inimii!

Zis-a Avva Pimen: Mai mare dragoste nu este cu putinţă să afle cineva decât să-şi pună sufletul pentru

aproapele său. De va auzi un cuvânt rău de mâhnire, dar nu-l va zice, sau de i se

va face nedreptate şi va suferi, dar nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul

pentru aproapele.

Zis-a Avva Sisoe: Orice fel de ispită va veni omului, să zică: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta.

Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla lui, să zică: Din mila lui Dumnezeu

este aceasta.

Zis-a Avva Teodor: Mulţi din vremea aceasta au ales odihna, înainte de a le-o da lor Dumnezeu.

Zis-a Avva Teodor: Lucrul mâinilor îl avem sub lucrul sufletului, dar acum s-a făcut lucrul sufletului sub

lucrul mâinilor.

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era

numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad.

Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au

nădăjduit în sineşi au căzut.

Zis-a o bătrână: În orice loc vei merge, nu te număra pe tine şi vei fi odihnindu-te.

Zis-a un bătrân: Fiilor, bine e să-l saturi pe cel sărac şi flămând, şi aşa să posteşti!

Zis-a un bătrân: În vremea când îţi faci rugăciunea, înantea lui Dumnezeu stai şi cu însuşi Dumnezeu

vorbeşti.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de

toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot

ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi

mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Zis-a un bătrân: Toate cele peste măsură sunt de la draci.

Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi, şi ele îţi vor lumina

sufletul.

Patimile 7.15, 8.20

Patimile nu-l pot birui pe acela care are frica de Dumnezeu. 6.5

Patimile nu ţin de suflet, chiar dacă ele se mişcă în el. (Sfântul Isaac Sirul)

Patimile sufletului 11.5

Patimile sunt asupririle dracilor. (Sfinţii Părinţi)

Patimile sunt bolile sufletului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Patimile/ A persevera în făţărnicie devine un pericol mortal. 7.2

Acedia este cea mai apăsătoare şi greu de îndurat patimă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Acedia este gustarea gheenei. (Sfântul Ioan Casian)

Acedia este moartea sufletului şi a minţii.(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Acedia nu este urmată de o altă patimă pentru că le are în ea pe toate. (Sfinţii Părinţi)

Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om. 12.6

Acedia/

Rugăciunea curată, leacul acediei. 12.6

Aroganţa e conştiinţa de sine a complexului de inferioritate. (Jean Rostand)

Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)

Aroganţa scade înţelepciunea. (Proverb arab)

Aroganţa/ Adevăratele trăsături ale ignoranţei sunt vanitatea, mândria şi aroganţa. (Samuel Butler)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană

rău educată se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata edu-

caţie dă naştere modestiei. (Aleksandr Soljeniţân)

La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (Jean de la

Bruyère)

Mândria este mama aroganţei. (Toba Beta)

Omul vanitos este laş în faţa judecăţii oamenilor şi arogant în faţa judecăţii lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Ascultarea de voia proprie, opusă ascultării de Dumnezeu. 2.5

Asuprirea/ Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă

şi i-a pus în rândul robilor. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului

cu plăgi fără leac, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. (Iudita 5.11, 12)

Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi duşmanii popo-

rului tău şi asupritorii lui; căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei ca-

re nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâini-

lor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă. (Solomon 15.14, 15)

Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lu-

crul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.

(Ecclesiastul 5.7)

Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte,

cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci? Daţi de ştire de pe

acoperişurile palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe

muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei.

(Amos 3.7-9)

Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele

şi le vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)

Nebunia este, deseori, logica unei minţi pline de bun simţ, oprimate. (Oliver Wendell Holmes)

Orice război de eliberare este sacru; orice război de asuprire este blestemat.

(Henri Lacordaire)

Patimile sunt asupririle dracilor. (Sfinţii Părinţi)

Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte

pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia

lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va

apuca deodată şi toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui. (Iov 20.19-22)

Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei amin-

te? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

(Isaia 58.3)

Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai,

în flacăra focului unui rug. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar când s-a apro-

piat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el: "Eu sunt Dumnezeul părinţilor

tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tre-

murând, nu îndrăznea să privească; iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălţămintea picioarelor

tale, căci locul pe care stai este pământ sfânt. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu

în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogorât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în

Egipt". (Faptele Apostolilor 7.30-34)

Atâta timp cât trupul lucrează pentru patimi, sufletul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)

Băbismele 6.17, 12.8

Bârfa/ A ponegri pe altul e cea mai mare crimă. (Părintele Vichentie Mălău)

Bârfeala este puiul urii, care oţărăşte iubirea. 9.18

Cei absenţi sunt asasinaţi prin bârfă. (Paul Scarron)

Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am

vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam. (Iov 42.3)

Cine te linguşeşte în faţă, te bârfeşte pe la spate. (Napoleon Bonaparte)

Dintre toate fiarele sălbatice, cea mai primejdioasă este bârfitorul, iar printre cele domestice e

linguşitorul. (Diogene din Sinope)

E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic! (Oscar Wilde)

Nu vorbi de rău, chiar dacă ai văzut cu ochii tăi. (Părintele Arsenie Papacioc)

Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au pierdut.

(Ecclesiasticul 28.14)

Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, pri-

vind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua

când îi va cerceta. (I Petru 2.12)

Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. (Iov 5.21)

Vrei să-i faci rău cuiva? Nu-l bârfi, ridică-l în slăvi. (André Siegfried)

Beţia 2.10

Beţia e în stare să anihileze simţurile şi să întunece mintea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa vir-

tuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După

cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Beţia este eşecul omului în a-şi controla gândurile. (Ray Stannard Baker)

Beţia este o nebunie voluntară. (Seneca)

Beţia Îl goneşte pe Duhul Sfânt. 2.9

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât ori-

ce animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi mai

cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste umbre,

ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

Beţia nu-L primeşte pe Domnul. 2.9

Beţia/ Anxietatea este ameţeala libertăţii. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)