Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ecclesiasticul 14.6)

Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui. Şi de se va

smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el. Şi să fii faţă de el ca şi cel care şter-

ge oglinda, şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată rugina. Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te

împingă pe tine şi să stea el în locul tău. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să ca-

ute scaunul tău, şi mai pe urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili.

(Ecclesiasticul 12.12-16)

Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei

răutatea ei. (Matei 6.34)

Omenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar propria

lor mârşăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)

Pot ierta prostia, dar nu şi răutatea. (Napoleon Bonaparte)

Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii. (Sofocle)

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate.

(Maurice Chevalier)

Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii,

Dumnezeule drepte. (Psalmi 7.9)

Sfinţenia este excluderea şi părăsirea răutăţii şi a păcatului. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-

am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate.

(Ecclesiastul 7.25)

Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca

robi ai lui Dumnezeu. (I Petru 2.16)

Unde se face semnul crucii, răutatea nu mai are nicio putere. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui. (Isaia 3.11)

Viclenia, răutatea şi nebunia – surori sunt. (Proverb)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar

viclean se numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă.

(Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsul e rău.

(Bogdan Peticeicu Haşdeu)

Răzbunarea e o pată greu de şters de-a lungul vieţii. (Lope de Vega)

Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic, slab şi fără vlagă. (Juvenal)

Răzbunarea înfăptuită va sfâşia adesea inima şi va tortura conştiinţa. (Arthur Schopenhauer)

Răzbunarea/ A fi mânios înseamnă să te răzbuni pe tine însuţi pentru greşelile altora. (Alexander Pope)

A ierta e o manieră teribilă de a te răzbuna. (Cezar Petrescu)

Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să

nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.

(Luca 21.21, 22)

Calomnia este răzbunarea laşului şi disimularea apărării sale. (Samuel Johnson)

Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul

va judeca pe poporul Său". Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului

celui viu. (Evrei 10.30, 31)

Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai degrabă către iertare. (Aristotel)

Cel ce se străduie să se răzbune îşi păstrează rănile deschise. (Francis Bacon)

Cu calm şi cumpătare, doar astfel, răzbunarea-i o încântare. (Richard Wagner)

Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă!

(Henri Lacordaire)

De la invidie la răzbunare nu e decât un pas. (Honoré de Balzac)

Dispreţul este forma cea mai subtilă a răzbunării. (Baltasar Gracian)

Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea

altora, El este răzbunător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru

moarte - dătător de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic.

(Tertulian)

Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta

este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată. (Ieremia 51.6)

Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)

Indiferenţa este răzbunarea lumii faţă de mediocritate. (Oscar Wilde)

Înainte să porneşti pe calea răzbunării, sapă două morminte. (Confucius)

Nicio răzbunare nu e mai mare decât uitarea. (Francis Bacon)

Nimic nu este mai costisitor şi mai steril decât răzbunarea. (Winston Churchill)

Nu ne răzbunaţi! (Testamentul lui Mircea Vulcănescu)

Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea

este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". (Romani 12.19)

Oamenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar

propria lor mârşăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)

Omul adevărat, omul bun, nu se răzbună niciodată. 10.16

Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; el nu se uită la nici

un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.

(Solomon 6.34, 35)

Răul pe care l-am făcut, gândit sau pe care l-am intenţionat, se va răzbuna pe sufletele noastre.

(Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior. (Francis Bacon)

Se pare aşadar că oamenii sunt mult mai predispuşi să se răzbune decât să facă o faptă bună.

(Baruch Spinoza)

Revolta/ A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cerce-

tându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.

(Luca 23.14)

Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva noastră; fărădele-

gile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim: Necredinţa şi tăgada Domnului,

căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea

la lucruri viclene. (Isaia 59.12, 13)

Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc,

să nu se înalţe întru sine. (Psalmi 65.6)

Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi. (Isaia 1.28)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate

construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie

de la Neamţ)

Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

(Psalmi 73.24)

Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii

voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. (Evrei 3.8,9)

Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. (Solomon 17.11)

Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând

să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege. (Luca 23.2)

Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor

ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă,

acela se va mântui. (Marcu 13.12, 13)

Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu

sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate. (Isaia 30.1)

Ruşinarea de Dumnezeu. 4.10

Să nu asculţi de inima ta până ce n-ai scos toate patimile din ea. (Sfântul Marcul Ascetul)

Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura? Curăţiţi aluatul cel vechi,

ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.

(I Corinteni 5.6, 7)

Semeţia/ Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele,

împotriva mea s-au semeţit. (Psalmi 37.15)

Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea

zideşte. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El. (I Corinteni 8.1-3)

Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie.

(Solomon 21.24)

În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra

care a doborât semeţia lui Goliat? (Ecclesiasticul 47.4)

Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii. (Solomon 16.18)

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh

semeţ. (Ecclesiastul 7.8)

Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat.

(Solomon 21.4)

Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă Dom-

nul va voi - şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor. Căci împărăţia lui

Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. (I Corinteni 4.18-20)

Vezi de toţi semeţii şi smereşte-i şi calcă în picioare, fără zăbavă, pe toţi cei răi! (Iov 40.12)

Simţurile au ca scop plăcerea. 10.8

Slava deşartă e când te laşi lăudat. 7.1

Slava deşartă/ Când vezi vreun gând că-ţi făgăduieşte slava omenească, să ştii sigur că-ţi pregăteşte ruşine.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă-i aşa, cine este aşa de îndrăzneţ şi de cutezător şi neştiutor de altceva, decât să lupte cu

obrăznicie împotriva celor vădite şi clare, încât să cugete cu uşurinţă că trupurile vor trece

cândva în neexistenţă, prin înaintarea în desăvârşirea fiinţelor raţionale cum zic aceia, oda-

tă ce crede că Domnul şi Dumnezeul tuturor este cu trupul acum şi pururea, dăruind si alto-

ra puterea să înainteze şi trăgând şi chemând pe toţi la slava proprie, pe cât e cu putinţă

omenirii, ca şi Conducător al mântuirii tuturor şi ştergând petele din toţi.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, vezi Taina/)

Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă şi prin

plăcere. (Sfântul Marcu Ascetul)

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socoteas-

că-l mai de cinste decât el însuşi. (Filipeni 2.3)

Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumne-

zeu, ci slava noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Slavă de la oameni nu primesc. (Ioan 5.41)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în

care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de

argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt

gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau

ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi.

(Sfântul Ioan Damaschin)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina

slavei deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor oste-

neli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumneze-

iesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)

Vorbăria multă este scaunul slavei deşarte. (Sfântul Ioan Scărarul)

Somnul lung, lenevirea spiritului. 9.18

Somnul meteahnă e dăunător. 6.2

Suferiţa este moartea patimilor. (Sfinţii Părinţi)

Sufletul mândru, care se bizuie pe sine, este sclavul fricii. (Sfinţii Părinţi)

Ticăloşia şi luxul se ţin de mână. (Mihail Sadoveanu)

Ticăloşia/ A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului (Psalmi 39.2)

A te îngriji de aranjatul părului şi de haine mai mult decât este necesar, este sau o faptă de om ne-

cugetat sau o faptă de om ticălos. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare)

Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici:

Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vred-

nic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! (Apocalipsa 3.16, 17)

Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor,

la care vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul".

(Iezechiel 12.16)

Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

(Psalmi 87.19)

Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară. (Solomon 13.5)

E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii îngenunchiaţi în nenorocire. (Nicolae Iorga)

Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.

Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. (Psalmi 136.8, 9)

Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic şi

ticălos. Cu acestea răsplătiţi voi Domnului? (Deutoronomul 32.5)

Iar voi să păziţi toate poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea,

nici băştinaşul, nici străinul care trăieşte între voi. (Leviticul 18.26)

În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne!

(Iov 16.7)

Mai bine să te lupţi din greu cu duşman cinstit decât să învingi uşor nişte ticăloşi.(Baltasar Gracian)

Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale

vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 7.4)

Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia

văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine. (Avva Matoi)

Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă

vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? … (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groa-

za şi toată carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi

sporesc în putere? Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.

(Iov 21.5-8)

Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare. (Solomon 13.17)

Toată viaţa omului este de o zi, la cei chinuiţi de patimi. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Toate patimile zăpăcesc şi tulbură vederea clară a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Trândăvia 2.9

Trândăvia/ Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne

cere să ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm

nemâncaţi, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele

duhovniceşti. Că dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răga-

zul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am

cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul.

Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de

aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă

şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade

în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos. (II Petru 1.8)

Cel ce se plânge pe sine nu cunoaşte trândăvia sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)1

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Defăimarea este fiica amorului propriu şi a trândăviei. (Voltaire)

Diavolul poate înşela, poate pune piedici celor trândavi, dar nu poate opri, nu poate sili.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia;

iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. (Iezechiel 16.49)

În trândăvie zace o deznădejde permanentă. (Thomas Carlyle)

Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame. O casă şi o avere sunt moşte-

nire de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu. (Solomon 19.14, 15)

Luxul, moliciunea şi trândăvia sunt cauze de decadenţă pentru un neam. (Al. Fouillée)

Pentru ce niciodată nu te-ai trândăvit? – Pentru că în fiecare zi aştept să mor. (Patericul)

Trândăvirea este îndepărtată prin lacrimi. (Evagrie Ponticul)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în ca-

re se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al

mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne

tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască,

sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi.(Sfântul Ioan Damaschin)

Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân. 1.1

Trebuie să te constrângi, să te chinui, să nu-L iubeşti pe Dumnezeu. 9.19

Tristeţea 1.1

Trufia 3.6

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte.

Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi

urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Trufia/ Ambiţia este vecina trufiei sau, mai curând, fiica ei. (Michel de Montaigne)

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi,

nemulţumitori, fără cucernicie. (II Timotei 3.2)

Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumne-

zeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.

(I Timotei 3.5, 6)

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomii-

le, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste

rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23)

Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui va fi.

(Ecclesiasticul 13.1)

Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie.

(Solomon 21.24)

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile

Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să se încaiere.

(Ecclesiasticul 31.30)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se

trufeşte. (I Corinteni 13.4)

Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor: Săracul trufaş, bogatul mincinos

şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune. În tinereţile tale n-ai adunat, şi cum vei afla la

bătrâneţile tale? (Ecclesiasticul 25.3-5)

Iată, Eu sunt împotriva ta, "trufaşule", zice Domnul Savaot, căci a venit ziua ta şi timpul pedepsirii tale.