Muceniţă Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl ei, pentru că nu s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe
Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.)
Martori/ Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea. (Solomon 12.17)
Conştiinţa valorează cât o mie de martori. (Marcus Fabius Quintilianus)
Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând
de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit!
Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. (Matei 26.63-65)
Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul
Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi
martor al învierii Lui. (Faptele Apostolilor 1.21, 22)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind
la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis:
Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept
şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit.
Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui.
(Faptele Apostolilor 22.12-16)
Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28)
Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi
nedreptatea a minţit sieşi. (Psalmi 26.18)
Ochii şi urechile sunt martori răi, celor care au suflete barbare. (Filosoful Heraclit)
O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne Şi scaunul lui
ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. (Psalmi 88.35, 36)
Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde
S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a sluji-
rii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi atunci
când, după această <>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina,
<< bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander
Schmemann)
Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui
Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. (Apocalipsa 6.9)
Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr,
numit Saul. (Faptele Apostolilor 7.58)
Matematica e un mod de viaţă. Acela de a trăi în siguranţă. (David Boia)
Matematica este ceea ce începe, ca şi Nilul, în modestie şi se termină în magnific. (Calvin Colton)
Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. (Galileo Galilei)
Matematica este muzica raţiunii. (James J. Sylvester)
Matematica este o limbă şi o ştiinţă. (Lucian Blaga)
Matematica este regina ştiinţelor, iar aritmetica este regina matematicilor. (Carl Friedrich Gauss)
Matematica este ştiinţa operaţiilor abile cu concepte şi reguli inventate în acest scop. (Eugene Wigner)
Matematica este un joc care se joacă după anumite reguli simple cu semne fără înţeles pe hârtie. (David Hilbert)
Matematica nu cunoaşte rase sau limite geografice; pentru matematică, lumea culturală este o ţară. (David Hilbert)
Matematica/ Algebra este instrumentul intelectual care a fost creat pentru redarea clară a aspectelor cantitative ale
lumii. (Alfred North Whitehead)
Algebra nu este decât o geometrie scrisă, geometria nu este decât o algebră figurată. (Sophie
Germain)
Arta matematicii constă în găsirea acelui caz special, care conţine toţi germenii generalităţii.
(David Hilbert)
Cea mai înaltă formă a gândirii pure există în matematică. (Platon)
Dacă maurii au civilizat Spania după ce au cucerit-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.
(Puşkin)
De fapt, putem considera geometria cea mai veche ramură a fizicii … Fără ea n-aş fi putut formula
teoria relativităţii. (Albert Einstein)
Dumnezeu geometrizează prin intermediul sunetului. (Pitagora)
Esenţa matematicii nu este aceea de a face lucrurile mai complicate, dar de a face lucrurile complicate
mai simple. (S. Gudder)
Este extrem de greu să convingi un elev de liceu că va întâlni o mulţime de probleme mult mai dificile
decât cele din algebră şi geometrie. (E. W. Howe)
Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. (Poetul
Ion Barbu)
Geometria este arta de a găsi rezultate corecte pe figuri incorecte. Geometria analitică este arta de
a găsi rezultate corecte fără figuri. (Profesorul Marin Dumitrescu)
Geometria este arta de a raţiona corect pe figuri incorecte. (Henri Poincaré)
Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate
judecăţii şi raţiunii. (Denis Diderot)
Geometria proiectivă este toată geometria. (Arthur Cayley)
Geometria va atrage sufletul spre adevăr şi va crea spiritul filosofiei. (Platon)
Învăţând matematica, înveţi să gândeşti. (Grigore Moisil)
Legiutorule! Să cunoşti tainele aritmeticii şi geometriei, căci nu trebuie să rosteşti decât axiome.
(Pitagora)
Muzica este aritmetica sunetelor, aşa cum cum optica este geometria luminii. (Claude Debussy)
Nu există secrete în geometrie. (Voltaire)
Nu există un domeniu al matematicii, oricât de abstract ar fi el, care să nu se dovedească cândva
aplicabil la fenomenele lumii reale. (N. I. Lobacevski)
O geometrie nu poate fi mai adevărată decât alta, ea poate fi numai mai comodă. Or, geometria
euclidiană este şi va rămâne cea mai comodă. (Henri Poincaré)
Semnele aritmetice sunt figuri scrise şi figurile geometrice sunt formule desenate. (David Hilbert)
Materialul/ Cel care se roagă poate întâlni în experienţa sa două tipuri de lumină: lumina propriei sale minţi şi lumina
imaterială a lui Dumnezeu. 2.7
Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temniţa. (Antoine de Saint-Exupery)
Invenţia este o combinaţie de creiere şi materiale. Cu cât foloseşti mai mult creierul, cu atât ai nevoie
de mai puţin material. (Charles F. Kettering)
Lumina imaterială a lui Dumnezeu 2.7
Milostenia schimbă bunurile materiale în bunătate sufletească. (Patriarhul Daniel)
Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial. (Platon)
Nepurtarea de grijă pentru viaţa materială. 1.4
Nu e mare opera unde e mult material, ci aceea unde este mult suflet. (Nicolae Iorga)
Ordinea care domneşte în lucrurile materiale arată în mod suficient că au fost create de o voinţă plină
de inteligenţă. (Isaac Newton)
Orice bărbat, orice femeie sunt conectaţi la energia pe care mulţi o numesc iubire, dar care, în realitate,
este materia primă din care a fost construit universul. (Paulo Coelho)
Problema cu internetul este că îţi oferă orice, material de încredere şi material aiuritor. Problema este,
aşadar, cum facem diferenţa între ele. (Umberto Eco)
Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine. Care e folosul
Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi? Ai Tu
ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul? (Iov 10.2-4)
Zis-a Avva Pimen: A te justifica pe tine însuţi este lucru material. Asemenea lucruri îl distrug pe cel
care le are.
Matur/ Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată. (Albert Einstein)
Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate. (Garabet Ibrăileanu)
Indiferenţa este paralizia sufletului, o moarte prematură. (Anton Pavlovici Cehov)
La tinereţe învăţăm; la maturitate înţelegem. (Ebner-Eschenbach)
Naivitatea este slăbiciunea omului matur dar puterea copilului. (Charles Lamb)
Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească.
(Denis Diderot)
Nu-l pot învăţa nimic pe omul matur, dar îl pot ajuta să găsească răspunsul în el însuşi. (Galileo Galilei)
O viaţă frumoasă e un gând al tinereţii înfăptuit la maturitate. (Alfred de Vigny)
Oamenii îmbătrânesc, dar rareori se maturizează. (Alphonse Daudet)
Vârsta este un preţ scump de plătit pentru maturitate. (Tom Stoppard)
Măcar/ Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât
toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate
faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac.
Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)
"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om,
măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic:
"Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)
Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice
suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui. (Paul Claudel)
Fără ajutor haric, nu poţi birui nici măcar o patimă. 7.13
Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără să ros-
tească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin)
Să nu părăseşti rugăciunea din grija neputinţei, nici măcar o singură zi, până mai răsufli, ci auzi pe cel ce zice:
Când sunt slab, atunci sunt tare. 1.1
Universul mă încurcă şi nu pot gândi măcar, că ar putea exista ceasul fără un ceasornicar. (Voltaire)
Măreţia Lui oare nu vă înfricoşează şi groaza Lui nu va cădea oare peste voi? (Iov 13.11)
Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela este corect
situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează pe sine în săvârşirea
faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata
smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui aju-
torului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei
virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)
Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi judecate după felul cum tratează animalele. (Mahatma Gandhi)
Măreţia/ Ambiţia este germenele din care purcede toată creşterea măreţiei. (Thomas Dunn English)
Cugetarea este măreţia omului. (Blaise Pascal)
La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (Jean de la Bruyère)
Matematica este ceea ce începe, ca şi Nilul, în modestie şi se termină în magnific. (Calvin Colton)
Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului
dacă priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre cele de jos.
(Sfântul Grigorie de Nazianz)
Prudenţa este duşmana de moarte a realizărilor măreţe. (Michel de Montaigne)
Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule,
cine este asemenea Ţie? (Psalmi 70.22)
Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola
către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei)
Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al sa-
tanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca
să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte
în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în
mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Mărturisirea credinţei 12.7
Mărturisirea credinţei creştine. 4.15
Mărturisirea/ Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am
mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucru-
rile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de
pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a
văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. (Ioan 3.30-32)
Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura
părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Matei 23.31-33)
Atât Adam şi Eva, cât şi Cain au fost blestemaţi de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru ocolirea
mărturisirii, a căinţei şi a părerii de rău. (Sfinţii Părinti)
Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
(Matei 15.9)
Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui. (Ioan 4.44)
Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în
sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.
(II Corinteni 1.12)
Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei
sunt care mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel.
(I Ioan 5.7, 8)
Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi în-
vinovăţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia
mea, cele ascunse ale oamenilor. (Romani 2.15, 16)
Cei care nu se amăgesc cu vorbe deşarte vor trebui să se întoarcă la Evanghelie şi, sprijiniţi pe experien-
ţa vieţii, să mărturisească cinstit rolul ei unic în dezvoltarea societăţii omeneşti. (William James,
fiziolog, psiholog şi unul dintre cei mai vestiţi pedagogi de peste ocean)
Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi
voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3.5)
Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre
Mine. (Ioan 5.39)
De-ar fi să-mi zdrobeşti toate oasele, nu voi înceta să mărturisesc că numai credinta în Hristos duce
pe oameni la mântuire. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei)
Deşi sunt simplu şi smerit, pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos sunt mai presus şi mai puternic de-
cât împăraţii lumii. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei. A fost chinuit cumplit
şi decapitat, în timpul împăratului Diocleţian)
Duhovnicul, Hristos nevăzut la mărturia lui sufletească. 11.20
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc,
venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar
el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi
pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele
ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând
numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul şi a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul
dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13.21-26)
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcate-
lor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)
„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce şti-
am despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-orto-
dox, influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea
adesea Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.
(Ziarul Lumina din 23.12.2014)
Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte
pruncii; judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare,
luminează ochii. (Psalmi 18.8, 9)
Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat
bună mărturie înaintea multor martori. (II Timotei 6.12)
Nu ne mărturisim niciodată defectele decât din vanitate. (François de La Rochefoucauld)
Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu,
Care este în ceruri. 12.7
Păstrează trupul acesta curat şi nepătat, ca duhul care locuieşte în el să dea mărturie de el şi să fie în-
dreptăţit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios şi să-l supui
vreunei întinăciuni. Dacă-ţi întinezi trupul, întinezi şi Duhul cel Sfânt, iar dacă întinezi trupul nu vei trăi.
(Herma, autorul scrierii “Păstorul”)
Postul, mărturisirea credinţei. 5.8
Prin vocaţia sa, prin cunoştinţele sale teologice, a reuşit să se impună în Franţa ca una dintre principalele
voci ale Ortodoxiei. Mai mult decât atât, a reuşit, prin implicarea sa în dialogul dintre Biserica Orto-
doxă şi cea Catolică, să „facă cunoscute Ortodoxia Orientală în Franţa şi mesajul Occidentului în Bi-
serica de Răsărit“, cum mărturisea Jean-François Colosimo, profesor şi coleg cu Olivier Clé-
ment la Institutul „St. Serge“ din Paris. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)
Rar, foarte rar mărturisirile oamenilor sunt pe de-a-ntregul adevărate. (Jane Austen)
Rău este diavolul, o măturisesc şi eu; dar rău luişi, nu nouă, dacă priveghem. (Sfântul Ioan Gură de
Aur)
Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti îţi a-
duce mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai ruşi-
nat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta este de la diavol care, când
face păcatul, îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare? Deci, să-
ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale la un
duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meşteşu-
gite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumne-
zeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme.
(Sfântul Nicodim Aghioritul)
Semnul crucii, mărturisirea credinţei. 8.7
Sufletele care nu-şi destăinuie tainele niciodată… sunt ca odăile cu ferestre închise, care nu se aeri-
sesc. (Octavian Goga)
Măsura credinţei 4.7
Măsura iubirii lui Dumnezeu este să-L iubim fără măsură. (Sfântul Bernard Clairvaux)
Măsura/ Acolo unde ia sfârşit creatura, începe Fiinţa luiDumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde în mod expres,
este să ieşi din tine însuţi, în măsura în care eşti creatură, şi să-L laşi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu
în tine. (Meister Eckhart)
Acţiunea este adevărata măsură a inteligenţei. (Napoleon Hill)
Adevărata măsură după care se judecă orice putere: cât de bine a făcut pe lume, nu după cât zgomot a
făcut. (Alexandru Vlahuţă)
Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)
Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părin-
ţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Matei 23.31-33)
Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: "Cine este cel ce pune pronia sub obroc,
prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da
lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât
măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? (Iov 38.1-5)
Bucuria şi durerea noastră măsoară rău orele: prima le face secunde, cealaltă secole. (Victor Hugo)
Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit.
Omul, când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade
astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cei ce vorbesc cel mai mult despre progres îl măsoară în cantitate şi nu în calitate. (George Santayana)
Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul
e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul
Marcu Ascetul)
Divinitatea nu glumeşte! Universul nu a fost creat în glumă, ci cu mare seriozitate de către o Putere care
este fără măsură de tainică, sfântă şi primitoare. (Annie Dillard)
Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată şi cu vârf. (Părintele Nicolae
Steinhardt)
Dumnezeu plăteşte fiecăruia după măsura credinţei lui. 4.7
E mai bine să bei vin cu măsură, decât numai apă, dar cu mândrie. (Sfinţii Părinţi)
Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Jules Henri Poincaré)
Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot o-
mul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le
adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)
Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea rea
ne înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)
Iisus Hristos, măsura tuturor gândurilor. 4.14
În toate lucrurile, măsura e mai bună. (Homer)
Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează
pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
La mâncare să ai cumpătare şi la băutură să fii cu măsură. (Proverb)
Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În aceas-
tă lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, de-
vine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l cople-
şeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de pova-
ra celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Dostları ilə paylaş: |