(Ecclesiastul 7.13)
Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă
tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi faţa dreptei socoteli a vrăjmaşului. (Dimitrie Cantemir)
Şi a mai zis Abimelec către Avraam: "Ce ai socotit tu, de ai făcut una ca asta?" Răspuns-a Avraam:
"Am socotit că prin ţinutul acesta lipseşte frica de Dumnezeu şi voi fi omorât din pricina femeii mele.
Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu ştiu după mamă, iar acum mi-e soţie. (Facerea 20.10-12)
Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe
sluga sa să-i zică: "Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!"
Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: "Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va
chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra.
(IV Regi 5.9-11)
Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu
glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pie-
tre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan,
care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare:
Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. (Faptele Apostolilor 7.56-60)
Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi
vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l ispră-
vească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să în-
ceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.
(Luca 14.27-30)
Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi
lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împre-
jur, numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac. (Galateni 2.9, 10)
Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, soco-
tind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi sun-
tem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel
şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să
fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)
Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenun-
chind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.
(Faptele Apostolilor 7.59, 60)
Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce
să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să
se plătească. (Matei 18.24, 25)
Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: "Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din
coapsele tale, acela te va moşteni!" Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de
le poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!" Şi a crezut Avram pe Domnul şi i
s-a socotit aceasta ca dreptate. (Facerea 15.4-6)
Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit sim-
bria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela scump cu
care Eu am fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului
Domnului, pentru olar. (Zaharia 11.12, 13)
Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi
mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către
el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui
Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 8.18-20)
Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia
care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun
ceva. Învăţătorule, spune, zise el. …. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a ier-
tat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe
femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat
picioarele şi le-a şters cu părul ei. (Luca 7.39-44)
Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte
avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta,
căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de
la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor,
când voi fi scos din iconomie. (Luca 16.1-4)
Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce
să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să
se plătească. (Matei 18.24, 25)
Tot aurul întrebuinţat la cort şi la toate lucrurile lui a fost douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci
sicli de aur, ce s-au adus în dar, socotit după siclul sfânt. (Ieşirea 38.24)
Un gând curat, chiar dacă a avut un rezultat îndoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat.
(Apuleius)
Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al soco-
telilor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)
Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei
care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?" Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut?
Lucrul poate oare zice despre lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu
pricepe?" (Isaia 28.15, 16)
Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care soco-
tesc amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)
Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean
se numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)
Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Dioge-
ne din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelep-
ciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.
Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Platon)
Soiul/ Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a
făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe o-
mul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vede-
re şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
(Facerea 2.7-9)
Cel mai mare soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit)
E câte un soi de laudă mai urâtă decât ocara. (Proverb armenesc)
Orice soi de demagogie e pentru popor ca starea de dezagregare pentru un corp. (Mihai Eminescu)
Şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În ziua aceasta a intrat Noe în corabie şi împreu-
nă cu dânsul au intrat Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui. Din toa-
te soiurile de fiare de pe pământ, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietăţi ce mişunau
pe pământ, din toate soiurile de zburătoare, din toate păsările, din toate înaripatele (Facerea 7.12-14)
Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coas-
tă mănoasă. El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un
turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă. (Isaia 5.1, 2)
Soluţia/ Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei. (Abraham Lincoln)
Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate grijile
şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10
Disperarea este ultima soluţie a proştilor. (Benjamin Disraeli)
În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă fa-
cem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele, să-I cerem
în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)
Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o posi-
bilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)
Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă. (Martin Luther King)
Pentru optimişti, viaţa nu este o problemă, ci o soluţie. (Marcel Pagnol)
Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă – şi aia greşită. (Umberto Eco)
Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă – şi aia greşită. (Umberto Eco)
Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să te lupţi cu diavolul. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Somnul este lanţul de aur care ne ţine sănătatea şi trupul împreună. (Thomas Dekker)
Somnul lung, lenevirea spiritului. 9.18
Somnul meteahnă e dăunător. 6.2
Somnul/ A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis
ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei cre-
deau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)
Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu
cumva să zică vrăjmaşul meu: "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă
voi clătina. (Psalmi 12.4, 5)
Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Solomon 23.21)
Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru
ea va fi în curând fără de grijă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.15)
Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
(Solomon 10.5)
Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc
şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se,
s-a plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.
(Faptele Apostolilor 20.9, 10)
De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar pri-
veghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi
pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126.1, 2)
Deşi de moarte straşnic ne ferim, totuşi un sfert din viaţă noi dormim. (George Byron)
Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoa-
re, care împrejur mă împresoară. (Psalmi 3.5, 6)
Faima şi liniştea nu vor dormi niciodată în acelaşi pat. (Michel Montaigne)
Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, căci ele
sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul
tău nu se va poticni. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.
(Solomon 3.21-24)
Flecăreala este mustrarea deşartă, care se manifestă prin ea, iar somnul lung este lenevirea sufletului. 9.18
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi băr-
baţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să
fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când vor-
bea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas s-a fă-
cut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)
Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi desfrânatul să-
răcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Solomon 23.20, 21)
Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.
(Solomon 20.13)
Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc
Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob. (Psalmi 131.4, 5)
O viaţă avem români…. Şi-o cinste! Deşteptaţi-vă că am dormit destul! (Mihai Viteazul)
Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o po-
sibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)
Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă. (Martin Luther King)
Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? "Puţin somn, încă puţină aţipire,
puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!" (Solomon 6.9)
Să dormim liniştiţi somnul credinţei şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. (Richard Wurmbrand)
Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logod-
nica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut,
Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1.24, 25)
Trezvia, potrivnica somnului. 6.2
Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. (Ecclesiasticul 31.23)
Visul american nu li se întâmplă celor care aţipesc. (Richard Nixon)
Spaima/ Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe
alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)
Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc
fărădelegea. (Solomon 21.15)
Fazele unui proiect: 1 – entuziasm; 2 – deziluzie; 3 – panică; 4 – găsirea vinovatului; 5 – pedepsirea nevino-
vaţilor; 6 – glorie şi onoare celor care nu au participat. (Arthur Bloch)
Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi ve-
de mărită nenorocirea, căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine
de la dreapta judecată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 17.10, 11)
Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeul îl poate ajuta. 11.9
Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor aseme-
nea putere. (Matei 9.8)
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi băr-
baţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi
să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când
vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas
s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om
păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul
peştilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Întâlnirea cu moartea, cea mai tulburătoare spaimă. 11.22
Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se mai
grăiască, deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să fie ucisă
cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata", şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât Moise a zis: "Sunt
înspăimântat şi mă cutremur!". (Evrei 12.19-21)
Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind
că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem
aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi
a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să
fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)
Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce
se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te
scoală din morţi şi te va lumina Hristos". (Efeseni 5.11-14)
Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,
Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în
ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:
Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)
Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăi-
mântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!
Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. (Luca 16.5, 6)
Spatele/ Atunci m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea: "Binecuvântată fie
slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El!" (Iezechiel 3.12)
Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. Nu răspunde nebunu-
lui după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu
se creadă înţelept în ochii lui. (Solomon 26.3-5)
Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a
murit, căci era bătrân şi greoi. (I Regi 4.17)
Cine te linguşeşte în faţă, te bârfeşte pe la spate. (Napoleon Bonaparte)
Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te
vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce
bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se
vor apropia. (Psalmi 90.4-7)
Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului;
în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului! (Isaia 37.22)
În spatele fiecărei vieţi nobile stau principiile care au modelat-o. (George Lorimer)
În spatele unui om mare s-a aflat întotdeauna un Dumnezeu mare. (Gavriil Stiharul)
Îţi zâmbeşte mieros, dar ţi-o coace-n dos. (Proverb italian)
Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia. 12.4
Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
Dostları ilə paylaş: |