Întrebare: Mulţi creştini nu cunoşteau în amănunt dogmele ortodoxe

36. Întrebare: Am citit despre Sfintele Sinoade Ecumenice și am înţeles că acestea au stabilit dreapta credință. În ultima vreme se vorbeşte din ce în ce mai mult despre mişcarea ecumenică. Ce este de fapt mişcarea ecumenică ?

Răspuns: Ecumenismul sau mişcarea ecumenică este un ansamblu de concepţii și practici heterodoxe care au ca scop unificarea religioasă. S-a folosit denumirea de mişcare ecumenică pentru a crea impresia că are legătură cu Sfintele Sinoade Ecumenice.

Sfintele Sinoade Ecumenice sau Sfintele Soboare a toată lumea au fost rânduite de Dumnezeu pentru apărarea Ortodoxiei. Atunci când apăreau erezii (credințe greşite), Sfinții Părinți se adunau în Sfinte Sinoade, statornicind dreapta credință și combătând ereziile.

Ecumenismul nu are legătură cu Sfintele Sinoade Ecumenice.

După criteriul grupării întemeietoare, ecumenismul este de două feluri: ecumenism romano-catolic și ecumenism protestant.

După criteriul scopului, există ecumenism creştin și ecumenism panreligios.

Ecumenismul creştin are ca scop stabilirea unui creştinism unic, la care să adere ortodocşii, romano-catolicii, anglicanii și denominaţiunile protestante.

Ecumenismul panreligios urmăreşte construirea unei religii unice, la care să adere toți oamenii.⁷⁵

37. Întrebare: Sfinții Părinți erau împotriva unirii religioase?

Răspuns: Sfinții Părinți, ştiind că în afara Bisericii Ortodoxe nu există mântuire, se rugau ca cei de alte credințe să se lepede de rătăcirile lor, să primească dreapta credință și să intre în Biserica Ortodoxă. Ei luptau cu scrisul și cu cuvântul împotriva ereziilor și mărturiseau credința cea adevărată.

Sfântul Ioan din Kronstadt se ruga astfel: „Doamne, mântuieşte neamul creştinilor dreptslăvitori și întoarce pe toți necredincioşii la Ortodoxie, ca la singura credință mântuitoare, aşezată de Tine, slăvită și proslăvită de Tine în veci !”

Sfinții Părinți nu doreau o simplă „unire religioasă”, ci venirea tuturor heterodocşilor la Ortodoxie.

38. Întrebare: Dar prin ecumenism nu se poate obţine venirea tuturor la Ortodoxie ?

Răspuns: Ecumeniştii nu doresc venirea tuturor heterodocşilor la Ortodoxie.

Ecumeniştii papistaşi urmăresc venirea tuturor la adunarea romano-catolică, pentru ca toți să intre sub conducerea papei. Iar ceilalţi ecumenişti urmăresc o simplă „unire religioasă”, lăsând pe locul al doilea aspectele dogmatice. Această unire religioasă le foloseşte lor în procesul globalizării (constituirea unui stat unic, cu o legislaţie unică, cu o economie unică, cu o cultură unică și cu o religie unică).

Unii spun că prin ecumenism se poate obţine venirea tuturor la Ortodoxie. Ei spun aceasta sau din naivitate, sau cu scopul de a-i convinge pe ortodocşi că ecumenismul este ceva bun. Dar noi nu ne lăsăm înşelaţi de aceste afirmaţii. Cunoaştem faptul că „în procesul făuririi și lărgirii Unităţii Europene este semnificativă preocuparea Uniunii de a se realiza, între alte programe însemnate aflate în propria sa finanţare, pe acela intitulat Un suflet pentru Europa.”⁷⁶ Nu se spune Un suflet ortodox pentru Europa, ci doar Un suflet pentru Europa. Mai ştim că „unii teologi contemporani vorbesc chiar despre necesitatea unui ethos planetar, despre o teologie pentru al treilea mileniu care să susţină, prin pacea dintre religii, o pace mondială.” ⁷⁷ Dacă ar accepta Ortodoxia, nu ar mai avea nevoie de un nou ethos planetar. Mai mult, ei doresc să construiască o teologie pentru al treilea mileniu, ca și cum Teologia Ortodoxă din primele două milenii creştine nu ar fi suficientă. Ei vor să înlocuiască Teologia Ortodoxă cu o nouă „teologie” care să ofere baza teoretică pentru pacea dintre religii.

Referitor la dialogul ecumenist dintre reprezentanţii ortodocşi din România și luteranii din Germania, se vorbeşte despre „evaluarea drumului ce trebuie în continuare parcurs, până ce se va ajunge la recunoaşterea bisericească reciprocă și la scopul deplinei comuniuni bisericeşti a celor aflaţi în dialog.”⁷⁸

Deci nu se urmăreşte venirea luteranilor la Ortodoxie, ci recunoaşterea bisericească reciprocă.

39. Întrebare: Ecumenismul este folositor pentru pacea lumii ?

Răspuns: Ecumeniştii nu urmăresc pacea duhovnicească, ci pacea lumească. Aceasta este o pace superficială care nu ţine seama de Adevăr. Sub pretextul păcii se trec cu vederea aspectele dogmatice. Se urmăreşte pacea dintre religii, adică împăcarea între Ortodoxie și erezii, între adevăr și minciună. Ni se propune să fim în pace cu ereticii. Dar Sfinții Părinți n-au fost în pace cu ereticii. Pentru mărturisirea ortodoxă, Sfinții au fost prigoniţi, torturaţi și omorâţi. Nu se cuvine să prigonim pe cineva, dar avem datoria să răbdăm atunci când suntem prigoniţi pentru dreapta credință.

În anul 1936, Arhiepiscopul Teofan de Poltava scria: „Ai observat ce se petrece astăzi în lume? Conducătorii guvernelor lumii fac toți acelaşi lucru: vorbesc cu toţii despre pacea lumii. Conducătorii Franţei și ai statelor aliate cu ea stăruiesc să vorbească și despre căile de asigurare a stabilităţii, ca și cum aceasta ar fi condiţia esenţială pentru această ‹‹pace››. Nu putem să nu ne amintim cuvintele apostolului Pavel din epistola sa către Tesaloniceni: Ziua Domnului ca furul noaptea, așa vine. Căci când vor zice: pace și aşezare (stabilitate), atunci fără de veste va veni peste dânşii pieirea (asupra celor ce nu le pasă de adevăr, cf. II Tes. 2, 10), ca durerea celei ce are în pântece; și nu vor scăpa (I Tes. 5, 3).” ⁷⁹

40. Întrebare: Cum se desfăşoară o adunare ecumenistă pentru pace ?

Răspuns: La o astfel de adunare, pacea este doar un pretext pentru întărirea ecumenismului. Se începe cu o slujbă ecumenistă și se continuă cu o sesiune de referate ecumeniste. De exemplu „între 28 iunie și 3 iulie 1964 s-au desfăşurat la Praga lucrările celei de a doua Adunări mondiale creştine pentru pace, convocată de Conferinţa Creştină pentru Pace. […] Au fost reprezentate Bisericile Ortodoxe, Biserica Romano-Catolică, Biserica Armeană, Biserica Etiopiană, Biserica Coptă, Biserica Anglicană, Biserica Vechilor-Catolici, Biserica Luterană, Biserica Reformată, precum și alte numeroase denominaţiuni și organizaţii creştine protestante și neoprotestante. Între participanţi s-au aflat înalţi ierarhi, clerici, profesori de teologie, predicatori, publicişti și credincioşi. […] Au fost prezenţi, de asemenea, observatori din partea a numeroase organizaţii creştine cu caracter mondial, continental ori regional, sau a unor foruri laice de acţiune pentru pace, dintre care se cuvine a fi menţionate: Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Consiliul Mondial al Păcii, Federaţia Mondială Prezbiteriană, Uniunea Mondială Baptistă, Conferinţa bisericească panafricană, Conferinţa Bisericilor Europene, Federaţia Protestanţilor din Franţa etc. Ca invitaţi, au luat parte și reprezentanţi ai unor religii necreştine – mozaici, musulmani și budişti.” ⁸⁰

„În dimineaţa zilei de duminică 28 iunie, în capela Bethleem din Praga s-a săvârşit o impunătoare slujbă ecumenistă de către Dl. Profesor Dr. J. L. Hromadka și Înalt Prea Sfinţitul Nicodim, Mitropolitul Leningradului și Ladogăi. Au fost prezenţi la această slujbă ecumenistă, – în care cântări din ritualul ortodox au alternat cu imnuri protestante – aproape trei mii de persoane: ierarhi, preoţi, pastori, predicatori ai feluritelor confesiuni creştine veniţi din toate cele cinci continente, precum și preoţi, pastori și credincioşi ai comunităţilor protestante, romano-catolice și ortodoxe din Praga.”⁸¹

Predica a fost rostită de pastorul Dr. Martin Niemoller, preşedintele Bisericii Evanghelice din landul Hessen-Nassau (Republica Federală Germană). Canonicul Stefan Zarecky din Bratislava, care a vorbit în numele clericilor romano-catolici din Cehoslovacia, și-a exprimat speranţa că dezbaterile ce au loc în cel de al doilea Conciliu de la Vatican, vor aduce contribuţii cauzei ecumeniste. ⁸²

41. Întrebare: N-ar fi bine să păstrăm credința cea dreaptă în inima noastră și să tăcem ca să avem pace cu cei de altă credință?

Răspuns: Când Sfântul Maxim Mărturisitorul se afla exilat în Bizya (656), au venit la dânsul trimişi ai împăratului pentru a-l convinge să accepte Typos-ul împărătesc prin care se ordona a se trece sub tăcere expresiile „o voinţă”, „două voinţe” referitoare la Domnul nostru Iisus Hristos. Trimişii Epifanie și Troilos i-au spus că Typos-ul s-a dat din iconomie, ca să fie pace.

Epifanie: Acest lucru s-a făcut printr-o „iconomie”  ca poporul să nu se vateme cu astfel de expresii foarte subtile.

Răspunzând, Sfântul Maxim a spus :

- Dimpotrivă, oricine se sfinţeşte prin mărturisirea exactă a credinţei, nu însă prin suprimarea ei pe care o conţine Typos-ul.

Troilos : Și la palat ţi-am spus că el nu suprimă nimic, ci porunceşte să se treacă sub tăcere aceste expresii, ca să avem cu toţii pace.

Sfântul Maxim : Tăcerea asupra acestor cuvinte este suprimarea acestor cuvinte. Căci zice Duhul Sfânt : «Nu sunt graiuri, nici cuvinte al căror glas să nu se audă» [Ps. 18,3]. Aşadar, cuvântul care nu este rostit, nici nu există.

Troilos : Crede în inima ta cum vrei, nimeni nu te împiedică.

Sfântul Maxim : Dar Dumnezeu n-a limitat la inimă întreaga mântuire, atunci când a spus:

«Cel care Mă va mărturisi înaintea oamenilor și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu Cel din ceruri » [Matei 10,32]. Iar dumnezeiescul Apostol învață spunând : « Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire » [Romani 10,10] .

O nouă audiere în acelaşi an la Bizya are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în faţa mulţimii, i s-a tăiat limba din rădăcină și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul nici cu graiul, nici în scris. Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-și dea viața pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viaţă, nu o simplă speculaţie teoretică. ⁸³

42. Întrebare: Domnul nostru Iisus Hristos s-a rugat ca toți să fie una (Ioan 17, 21). Dacă nu admitem dialogul ecumenist, cum se va ajunge la această unitate ?

Răspuns: Dumnezeu voieşte unitatea întru Adevăr. Pentru a se ajunge la această unitate trebuie ca toți să primească dreapta credință și să intre în Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Cuviosul Filothei Zervakos spune că „numai prin smerenie, pocăinţă și întoarcere la Dumnezeu, la credința ortodoxă, va reuşi mult dorita unire, iar nu prin consfătuiri și dezbateri, prin dialoguri nefolositoare și lipsite de rost, prin şedinţe zadarnice.” ⁸⁴

Cuviosul Filothei se ruga iubitorului de oameni Dumnezeu, „ să-i ţină în credința ortodoxă pe cei credincioşi iar pe popoare să le unească prin legăturile dragostei, să-i cheme pe toți la unirea întru credința ortodoxă cea adevărată, să-i învrednicească pe toți de unirea întru Duhul Sfânt și să dăruiască tuturor cele necesare pentru mântuire.” ⁸⁵

43. Întrebare: Am înţeles acum că Dumnezeu voieşte unitatea întru Adevăr. Dar nu se poate ca unitatea ecumenistă să fie o treaptă intermediară spre unitatea întru Adevăr?

Răspuns: Nu se poate. Deoarece ecumenismul merge în sens contrar. Prin ecumenism oamenii se depărtează de unitatea întru Adevăr. Cunoaştem faptul că „prin sincretismul care se cultivă în cadrul acestor dialoguri cu heterodocşii și cei de alte religii se nesocoteşte cu desăvârşire înţelesul de erezie, din motive de ‹‹politeţe ecumenistă›› și pentru menţinerea ‹‹duhului ecumenic››. În felul acesta adevărata unitate a oamenilor în Adevăr, adică în Hristos, este înlocuită cu un nou model de unitate – în ciuda diferenţelor dogmatice – , adică nu în Adevăr. Acesta este modelul acţiunii comune, al organizaţiei, al ‹‹slujirii comune››, un model umanist, antropocentric. Centrul acestei unităţi nu-l mai constituie Dumnezeu-Omul, ci omul căzut.” ⁸⁶

Pomul se cunoaşte după roade, iar roadele ecumenismului sunt rele. Prin ecumenism oamenii se depărtează de Ortodoxie. Papistaşii, protestanţii și anticalcedonienii nu mai au nici o motivaţie să vină în Biserica Ortodoxă, fiindcă ecumeniştii din Biserica Ortodoxă admit că și adunările acelora sunt Biserici. Situaţia anticalcedonienilor este și mai gravă, deoarece adunările lor sunt recunoscute ca „Biserici Ortodoxe Orientale”, iar Bisericile Ortodoxe naţionale (Greacă, Rusă, Sârbă, Română, etc.), sunt numite Biserici Ortodoxe Răsăritene. De ce ar pleca un om dintr-o Biserică Ortodoxă Orientală pentru a intra într-o Biserică Ortodoxă Răsăriteană? Dacă ambele sunt ortodoxe, el poate rămâne acolo unde se află acum.

„Participarea la C. M. B (Consiliul Mondial al Bisericilor, organizaţie a ecumenismului protestant – n. n.) și tot sincretismul ecumenist, care conţine nu numai dialoguri, ci și manifestări de cult comune, au condus la încetarea misiunii ortodoxe în ţările în care predomină confesiunile creştine. În felul acesta închidem uşa oamenilor obosiţi ai Apusului, arătându-le că trebuie să rămână acolo unde se află, de vreme ce ‹‹suntem la fel››, suntem ‹‹biserici surori›› și ‹‹unirea este iminentă››.” ⁸⁷

Chiar și ortodocşii care participă la ecumenism se îndepărtează de Ortodoxie. „Participarea aceasta a condus și conduce în fiecare zi tot mai mult la schimbarea cugetării și etosului ortodox și la formarea unei cugetări și a unui etos interreligios”. ⁸⁸

44. Întrebare: Unii spun că, pentru a fi credibili în lume, creştinii trebuie să aducă o mărturie comună, prin dialog și colaborare între confesiuni. Este corectă această părere ?

Răspuns: Sfinții Părinți n-au gândit așa. Ei n-au încercat să colaboreze cu ereticii pentru a fi credibili în lume. Ci au mărturisit dreapta credință cu râvnă duhovnicească și curaj și au luptat cu preţul vieţii împotriva ereziilor.

45. Întrebare: În ecumenism, fiecare confesiune este chemată să treacă de la triumfalism și autosuficienţă la smerenie și autocritică, în raport cu plinătatea Adevărului și Iubirii lui Hristos. Este bună această chemare ?

Răspuns: Evident, smerenia este bună. Dar chemarea ecumenistă de mai sus este greşită. Iar greşeala începe cu termenul „confesiune”, considerându-se că există mai multe confesiuni creştine. Sfinții Părinți n-au vorbit de „confesiuni” și „culte”. Ei au vorbit însă de ortodocşi și de eretici. Biserica este Una, cea adevărată, adică Ortodoxă. Ereticii sunt cei care trebuie să renunţe la triumfalism, să se smerească și să se întoarcă la Biserica cea adevărată. Și ortodocşii se smeresc, făcând ascultare faţă de Sfinții Părinți de la Sfintele Sinoade Ecumenice și Locale și rămânând în Ortodoxie.

Iar autocritica în raport cu plinătatea Adevărului și Iubirii lui Hristos trebuie să și-o facă tot ereticii. Ortodocşii au păstrat credința cea adevărată. Din acest punct de vedere, ortodocşii nu au motiv să-și facă autocritică. Este adevărat că și ortodocşii pot cădea în greşeli și păcate. Pentru acelea trebuie să-și facă autocritică; mai bine zis, să aibă pocăinţă. Dar pentru credință n-au motiv, atât timp cât păstrează credința cea adevărată.

Iar smerenia nu înseamnă subestimarea Ortodoxiei și toleranţa faţă de erezii. Sfinții Părinți au fost smeriţi, dar au luptat cu mare râvnă duhovnicească împotriva ereziilor. În Sinaxarul Sfântului Ierarh Grigorie Palama, din Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post, găsim scris că acesta era peste măsură de blând și smerit, însă când era vorba de Dumnezeu și de cele dumnezeieşti era în acestea mare luptător.

46. Întrebare: Se afirmă că în dialogurile ecumeniste se realizează și un efort comun de înţelegere mai profundă a Evangheliei și a Bisericii, dat fiind faptul că unele confesiuni au accentuat unele aspecte ale Revelaţiei în opoziţie cu altele, sau au neglijat o parte din ele. Este adevărat ?

Răspuns: Afirmaţia este un exemplu de relativism ecumenist. Nu se vorbeşte de Biserica Ortodoxă și de eretici. Ci se vorbeşte de confesiuni, într-un mod omogen, ca și cum nu ar exista doar una adevărată, ca și cum fiecare ar avea de învăţat ceva bun de la celelalte.

Se vorbeşte despre un efort comun de înţelegere mai profundă a Evangheliei și a Bisericii. Dar noi ne străduim să mergem pe calea Sfinților Părinți. Iar Sfinții Părinți n-au conlucrat cu ereticii pentru înţelegerea mai profundă a Evangheliei, ci s-au curăţit de patimi, iar Dumnezeu le-a dăruit înţelegerea duhovnicească. Chiar dacă noi nu vom ajunge niciodată la măsura Sfinților Părinți, avem posibilitatea înţelegerii mai profunde a Evangheliei, rugându-ne Sfinților Părinți și citind cu evlavie cărţile lor, sub atenta îndrumare a unui Duhovnic binecredincios și iscusit.

În ceea ce priveşte neglijarea unei părţi a Revelaţiei, Biserica Ortodoxă nu a neglijat nimic. De aceea, nici nu avem nevoie să primim vreo învăţătură de la eretici.

47. Întrebare: S-a afirmat că ecumenismul a obţinut rezultate efective: polemica s-a schimbat în dialog; ostilitatea s-a schimbat în dorinţa de colaborare și solidaritate; ignoranţa și indiferenţa reciprocă s-a schimbat în cunoaştere reciprocă. Sunt reale aceste rezultate ?

Răspuns: Trebuie să analizăm fiecare afirmaţie în parte și să vedem nu doar dacă rezultatul este real, ci și dacă este bun.

Cele trei afirmaţii prezintă schimbări. Vechea situaţie (ortodoxă) s-a schimbat, devenind ecumenistă.

Prima afirmaţie: polemica s-a schimbat în dialog. Este adevărat, dar este un aspect negativ, nu pozitiv. Sfinții Părinți purtau o polemică cu ereticii, deoarece ereziile intrau în contradicţie cu învăţătura ortodoxă pe care Sfinții Părinți o apărau. Ecumeniştii proveniţi din Biserica Ortodoxă poartă doar un dialog cu ereticii (pe care nici nu-i mai consideră eretici). În loc să mărturisească dreapta credință și să lupte cu preţul vieţii împotriva ereziilor, ei se limitează la un dialog comod.

A doua afirmaţie: ostilitatea s-a schimbat în dorinţa de colaborare și solidaritate. Aceasta este și mai rău. Dialogul cu ereticii a dus la dorinţa de solidaritate cu ei.

A treia afirmaţie: ignoranţa și indiferenţa reciprocă s-a schimbat în cunoaştere reciprocă. Această afirmaţie este falsă, deoarece se spune că ignoranţa și indiferenţa erau reciproce. Sfinții Părinți nu erau nici ignoranţi, nici indiferenţi faţă de eretici. Dacă ar fi fost indiferenţi faţă de eretici, nu s-ar fi străduit atât de mult să le dea ajutor spre îndreptare și să apere poporul binecredincios faţă de influenţele eretice. De fiecare dată când apărea o erezie, Sfinții Părinți grăiau și scriau împotriva ei. De multe ori trimiteau scrisori către eretici, sau chiar se întâlneau cu ei, arătându-le pericolul în care se aflau și povăţuindu-i pe calea cea bună. Iar când ereziile persistau, Sfinții Părinți se adunau – prin rânduiala lui Dumnezeu – în Sfinte Sinoade Ecumenice și Locale, statornicind dreapta credință și luptând împotriva ereziilor.

48. Întrebare: În vremea noastră se tinde către o religie unică. Se organizează conferinţe interconfesionale la care participă și ortodocşi. Se spune că Ortodoxia trebuie să fie o prezenţă, să nu rămână închisă în sine. Este bine? Se poate ajunge astfel la o unire adevărată a tuturor oamenilor ?

Răspuns: „Astăzi, din păcate, a intrat politeţea europeană și vor să arate că fac binele.Vor să arate superioritatea, dar în cele din urmă merg înspre a se închina diavolului celui cu două coarne. ‹‹Să existe o religie›› - îţi spun, și le nivelează pe toate. Au venit și la mine unii și mi-au spus: ‹‹Toţi cei care credem în Hristos, să facem o religie››. Asta este ca și cum am lua aur și aramă, aur de atâtea carate și toate cele ce au fost separate de el, și să le amestecăm din nou ca să facem una. Este corect să le amestecăm iarăşi? Întrebaţi un aurar: E bine să amestecăm zgura cu aurul? S-a dus atâta luptă, ca să strălucească dogma. Sfinții Părinți au ştiut ceva atunci când au interzis legăturile cu cel eretic. Dar astăzi spun: ‹‹Nu numai cu cel eretic, dar și cu budistul și cu închinătorul la foc și cu închinătorul la diavol să ne rugăm. Trebuie ca și ortodocşii să se afle la rugăciunile și conferinţele lor. Este o prezenţă››. Ce prezenţă? Le rezolvă toate cu raţiunea și justifică cele ce nu se pot justifica. Duhul european crede că și problemele duhovniceşti pot intra în Piaţa Comună.” ⁸⁹

Biserica Ortodoxă nu este închisă în sine. Ea mărturiseşte adevărul și îi aşteaptă la sine pe toți cei din afară, fiindcă Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoştinţa adevărului. Dar participarea ortodocşilor la adunările ecumeniste este greşită. Sfinții Părinți nu au participat împreună cu ereticii la adunări de acest fel, în care se relativizează adevărul.

Ecumenismul nu poate duce la o unire adevărată a tuturor oamenilor. Sfântul Arhiepiscop Ilarion Troiţki, Noul Mărturisitor, spune că „au fost și cazuri când oameni uşuratici s-au gândit să creeze o religie internaţională pe baza studiului de bibliotecă. S-au trimis milioane de apeluri cu invitaţia la unire în această ‹‹religie comună››, al cărei proiect era garantat de aceste apeluri.

Planul acesta însă a fost schiţat în termenii cei mai generali, astfel încât un catolic, un protestant, un musulman sau un evreu să poată semna la fel de nestânjenit. Fireşte, chiar dacă toți oamenii s-ar învoi cu planul cu pricina, aceasta nu i-ar uni în nici un fel unul cu altul: tezele abstracte generale nu obligă pe nimeni la nimic. Oamenii ar rămâne aceiaşi; nimeni nu ar dobândi mântuire. Este totală nebunie a încerca să uneşti oamenii pe temeiul unei anume învăţături. Pentru aceasta este trebuinţă de o putere aparte, mai presus de fire, pe care numai Biserica lui Hristos cea Una Sfântă Sobornicească o are.”⁹⁰

49. Întrebare: Prin ce hotărâri au interzis Sfinții Părinți legăturile cu ereticii?

Răspuns: Prin mai multe Canoane ale Sfintelor Sinoade:

„Pe ereticii cei nelegiuiţi, care nu se pocăiesc, afurisiţi-i și-i lepădaţi de ceilalţi credincioşi, aducând la cunoştinţă publică îndepărtarea lor din Biserica lui Dumnezeu și porunciţi credincioşilor să se ferească cu desăvârşire de ei, și să nu se întovărăşească cu ei nici la vorbă, nici la rugăciune, căci ei sunt potrivnici și duşmani ai Bisericii, strică turma lui Hristos și batjocoresc moştenirea credinţei.“ ⁹¹

„Oricine va mânca cu ereticii, sau va bea, sau va face prieteşug și dragoste și adunare, ce se zice cu armenii (monofiziţi, n. n) sau alţii ca dânşii, unii ca aceia anatema să fie. “ ⁹²

„Al 10-lea Canon al Sfinților Apostoli opreşte a ne ruga împreună cu ereticii și schismaticii, măcar în casă de s-ar afla; se afuriseşte și să nu fie primit la Sfintele Taine.

Canonul 45 al Sfinților Apostoli porunceşte: Episcopul, preotul sau diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii, să se afurisească și dacă l-ar primi să slujească ca preot, să se caterisească.

La tâlcuirea Canonului 47 al Sfinților Apostoli, scrie Sfântul Nicodim Aghioritul că latinii (papistaşii, n. n.) sunt eretici și nu au nici Botez, nici Preoţie, și dacă vreun preot nu botează pe cei care se întorc la Ortodoxie se afuriseşte.

Și Canonul 33 din Laodiceea opreşte a te ruga cu eretici și cu schismatici. “ ⁹³

Despre părtăşia cu ereticii, Sfântul Theodor Studitul spune: „În legătură cu cele rânduite de Sfinții Părinți trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie și doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.” ⁹⁴

Iar Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur spune: „Auziţi toți care mâncaţi împreună cu ereticii hotărâre dureroasă: sunteţi vrăjmaşi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; și nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii și suferă și mai rele.” ⁹⁵

„Auziţi iarăşi cei ce faceţi agape împreună cu ei: cum veţi scăpa de mânia ce va să vină peste voi, care vă pângăriţi împreună cu aceştia prin mâncare și băutură laolaltă? Cum îndrăzniţi să vă apropiaţi de dumnezeieştile și înfricoşatele Taine ale lui Hristos? Sau nu aţi auzit pe fericitul Pavel strigând că ‹‹nu puteţi bea paharul Domnului și paharul demonilor ; nu puteţi avea parte de masa Domnului și de masa demonilor›› (I Corinteni 10, 21)” ⁹⁶