Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou!
Yüklə 17,24 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Nu bogăția duce în iad, ci nesimțirea omului care nu-i mulțumește pentru toate
- Cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul şi va acoperi mulţime de păcate.”(Iac 5,20)
|
FOAIA ANDREIANĂ -170 Buletin religios – Parohia Ortodoxă Română „Sf. Ierarh Andrei Şaguna” - Romano di Lombardia - 31 IANUARIE 2016 - tel: 329.6953654; email: geluporumb@yahoo.com; www.parohiaromanobg.webs.com
Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar important e că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi să vadă ce e mai bun și inimă să ierte ce e mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou. Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze ceea ce trebuie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credinţă în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viaţa te poate surprinde oricând. Într-o clipă s-a terminat totul şi te trezeşti că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare. Avem destule să ne spunem, nu-i aşa? Modestia e cartea de vizită a omului deştept. Nu trebuie să faci tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul. Unui bătrân măturător de străzi, într-o dimineață, i s-a prezentat la lucru un tânăr care vroia să înveţe meşteşugul măturatului. Tânărul luă măturoiul în mână, dar când se uită în depărtare și zări cât de lungă e strada îl apucă descurajarea spunând: „Nu o să terminăm de măturat strada aceasta nici în două zile, darminte într-o singură zi. Eu mă dau bătut”. Şi se aşeză trist pe marginea trotuarului. Atunci bătrânul îi spuse: „Păi nu trebuie să te uiţi în capătul străzii, căci aşa nu mai faci niciodată nimic şi te aşezi deoparte. Mai un vin, mai o ţuică, mai o ţigară şi aştepţi să treacă timpul convins că nu se poate. Nu aşa! Ia mătura în mănă şi nu te uita înainte! Priveşte doar în jos, dă în stânga cu măturoiul, dă în dreapta cu măturoiul. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi fără să-ţi dai seama ai ajuns în capătul străzii”. Vezi astăzi, aici, acum, stânga-dreapta ce ai de făcut şi fără să-ţi dai seama ajungi la capătul străzii. Inimile la început erau gemene. Și nu erau basme. Oamenii au creat legile și au definit părțile. Au apărut regulile, pedepsele. Conflictul a schimbat armele pentru a doborî țintele. Armurile de indiferență sunt spade care împiedică gloanțele privirii. Nu se văd rănile, dar curge sângele. E cald și mult. Nici nu se văd semnele că s-ar încheia luptele. Ți se pare că e aproape la fel, dar la un alt nivel. Greșit. Tu nu mai ești cel de ieri și mâine nu vei mai fi cel de astăzi. Crești, evoluezi, înveți. Când dorurile frunții ți le topești, în suflet sunt simfonii de lacrimi fără de popas. Nu lăsa drapelul negru să coboare în inimă a toamnă târzie… Un vis pierdut e un roman trecut, citit, pus în raft. Treci mai departe. Urmează și alte titluri și romane. Nu îți e poftă de citit?! Rugăciuni. Se întâmplă minuni. Sufletele zâmbesc în felinare uitate de florăresele din colț în soare. Miraj. Plutim ușor. Singurătatea e pentru suflet ceea ce e dieta pentru trup. Momente de claritate. Mă uit pe vizor în sufletul meu și nu e nimeni acasă. În tandreţea serii pătrund încet, tiptil, pe un geam. Tăcerea apasă. Seara e ca o pasăre rănită. Număr amintiri și scad dezamăgiri. Îmi asum totul. Mă așez pe jos. În sufletul meu s-a făcut răcoare. M-aș muta într-unul mai cu vedere spre mare… Aleg să fac curat, șterg praful și aerisesc. Scutur. Scot toată mizeria, tot gunoiul afară. Lumină. Oxigen. Prea multe cuvinte complicate bune de pus într-o carte. Am dreptul la soarele de după ploi. Aprind un nou foc, încep un nou joc. Eu nu sunt al nimănui. Eu, sunt al Tău Doamne. Să fim cu sufletele rânduite doar de gânduri pline. Lipsa de piper și sare din viață, ne pot păcăli cu miere. Sarea în bucate rămâne sacră. Îți spun ce vrei să auzi, spune-mi ce vreau să aud. Eu fac legătura, tu o desfaci. Am sentimentul acut, atent, direct. Tatuaj pe suflet. Tatuaj pe minte. Am scris „îmi pare rău” pe un nor. Am scris „te iubesc” pe o stea ca noaptea să-ți lumineze odaia inimii. Iubirea nu se ține în buzunar. Iubirea e ca o reacţie chimică. Soarele îmi zâmbește, mă iubeşte. Ce îți spun eu ție când te uiți în ochii mei ? Eu nu mă mai întorc înapoi în viitor. Viaţa e despre frumuseţe, despre zâmbet, despre puritate, despre dragoste… Iartă-i pe cei ce ţi-au greşit. Nu pentru că ar merita iertarea, ci pentru că tu meriţi liniştea.
Când lumina din noi devine întuneric e tocmai lipsa de cunoaștere a bunătății Creatorului și a înțelepciunii față de darurile primite și dorința că noi putem face mai mult decât Dumnezeu! Și avem aceste modificări genetice de care vorbesc revistele de știință. Aceste războaie biologice duse în laboratoare. Și vedem că cele mai sofisticate descoperiri sunt nimic în fata genei puse de Dumnezeu din poruncă, cum această genă de 7000 de ani îndeplinește aceeași misiune. Același lucru îl vrea Dumnezeu de la om. Când spune: „Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui!”, veți spune: Pai cum parinte, nu vedeti ce e in jur? Cum poți să fii numai cu Dumnezeu? Simplu! Tot Mântuitorul a spus: „Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.” Ce înseamnă asta? Noi am tâlcuit, bancul popular și l-am adaptat după Scriptură: „Fă-te prieten cu dracul până ce treci puntea!” Dar nu are legătură! Aici trebuie să-ți aduci aminte de Iov care era bogat și care a spus: ”Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce...Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Și toate intră în aceste cuvinte: ”Cine nu e cu Mine e împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.” De aici înțelegem că toate din jur ne folosesc doar când le îndumnezeim. De aceea sfințim casa, fântâna, încrucișarea de drumuri printr-o troița (pentru că se spune de dracul din răspântii că fuge de cruce), se pune cruce în stână, pe casă, la gât - căci făcând toate acestea ești plăcut lui Dumnezeu și nu mai ești robit pământului. Grija vieții m-a scos din rai, spun Sf. Părinți, e o înșelăciune această lume care umblă în întuneric. Despre înțeleptul Diogene, se spuneau următoarele: „Într-una din zile umbla prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: „Caut un Om”. Omul, în sensul ideilor platonicilor, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. În perioada postsocratică, mulți ziceau „Eu umblu în întuneric!” Vă dați seama? Deci noi trebuie să realizăm această întunecare a lăuntrului nostru - și ce frumos se cântă în Postul Mare: ”Cămara Ta, Mântuitorul meu, O văd împodobită, Și îmbrăcăminte nu am Ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumina, Și mă mântuiește!” Aceasta e Mamona (grija) care nu trebuie sa ne stăpânească și pe care noi trebuie să o folosim. Și să știți.. să vă iasă din mentalitate: Nu bogăția te bagă în iad, nu mâncarea, nu băutura, nu luxul.. ci nesimțirea ta personală, față de Dumnezeu care ți le-a dat pe toate și Căruia nu știi să-i mulțumești… pr. Calistrat - http://www.ganduridinierusalim.com
Nr. 170 – tipărit în 60 exemplare – se distribuie gratuit “Cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul şi va acoperi mulţime de păcate.”(Iac 5,20) Yüklə 17,24 Kb. Dostları ilə paylaş:
|