Numar dosar

DOSAR NR(...)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA a IX-a CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data de: 14.01.2010

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) T.

GREFIER –E. Ş.

Pe rol se află soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă O. N. şi recurenţii pârâţi T. H., T. B. împotriva deciziei civile nr. 22/12.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V a Civilă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurenta reclamantă O. N. personal şi asistată de avocat E. J. cu împuternicirea avocaţială nr.14/05.11.2009, lipsind recurenţii pârâţi T. H., T. B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă care învederează Curţii că la data de 12.11.2009 au fost soluţionate cererile de ajutor public judiciar.

Reprezentantul recurentei reclamante O. N. depune la dosar dovada achitării primei taxe judiciare de timbru în cuantum de 380,60 lei. Totodată arată că, faţă de recursul formulat de recurenţii pârâţi, invocă excepţia de netimbrare solicitând admiterea excepţiei şi anularea recursului formulat de recurenţii pârâţi ca netimbrat. Mai învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea reţine excepţia de netimbrare a recursului declarat de recurenţii pârâţi, excepţie invocată la termenul de judecată de astăzi de către reprezentantul recurentei reclamante, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cererilor recurs.

Reprezentantul recurentei reclamante O. N. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu motivarea că la instanţa de apel nu au fost arătate motivele care au stat la baza deciziei pronunţate şi nu a stăruit în aflarea adevărului. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că îşi rezervă dreptul de a fi solicitate pe cale separată. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenţii pârâţi dacă se va trece peste excepţia de netimbrare invocată, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Curtea reţine cauza în pronunţare pe excepţia de netimbrare a recursului declarat de recurenţii pârâţi şi pe fondul cererilor de recurs.

După luarea cauzei în pronunţare se prezintă apărătorul recurenţilor pârâţi T. H. şi T. B. şi depune la dosar dovada achitării a două tranşe din cuantumul taxei judiciare de timbru şi solicită amânarea pronunţării pentru depunerea concluziilor scrise.

CURTEA
Pentru a da posibilitatea apărătorului recurenţilor pârâţi T. H., T. B. să depună la dosar concluziilor scrise, urmează a,
DISPUNE
Amână pronunţarea la data de 21.01.2010 în cauza ce are ca obiect soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă O. N. şi recurenţii pârâţi T. H., T. B. împotriva deciziei civile nr. 22/12.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) T.

GREFIER

E. Ş.


ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) T.

GREFIER –E. Ş.
CURTEA
În aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive, urmează să dispună amânarea pronunţării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunţarea asupra cererilor de recurs la data de 22.01.2010.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) T.

GREFIER

E. Ş.

DOSAR NR(...)
ROMÂNIA
CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA A IX-A CIVILĂ

ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 44R
Şedinţa publică din data de: 22.01.2009

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) T.

GREFIER – E. Ş.

Pe rol se află soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă O. N. şi recurenţii pârâţi T. H. şi T. B. împotriva deciziei civile nr. 22/12.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V a Civilă în dosarul nr(...).

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14.01.2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 21.01.2010 şi la data de 22.01.2010, când, în aceeaşi compunere, a dat următoarea decizie:

C U R T E A,
Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 06.09.2007, reclamanta O. N. a chemat în judecată pe pârâţii T. H. şi T. B., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare cu privire la apartamentul situat în oraş M, (...) 1, Sc.1, parter,(...), judeţul I.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 02.07.2007 a cumpărat de la pârâţi, pentru preţul de 10.000 de euro, imobilul-apartament situat în M,(...), (...) 1, Sc. 1, parter, jud. I, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2081/02.07.2007 de către BNP U. P..

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 Cod Proc.Civ.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 2012 din 23.10.2007, Judecătoria C a admis acţiunea formulată de reclamantă, a constatat că între părţi a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului - casă de locuit, situat în oraş M,(...), (...) .1, parter, judeţul I, pentru preţul de 40.000 de Euro, precum şi faptul că hotărârea pronunţată ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, a obligat pârâţii la plata către reclamanta a sumei de câte 750 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că între părţi a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2081/02.07.2007 de către BNP U. P. cu privire la imobilul-apartament situat în oraş M,(...), (...) 1, parter, Sc.1, nr.2, jud. I, pentru preţul de 40.000 de Euro.

A reţinut prima instanţă că pârâtul T. H. a recunoscut la interogatoriu faptul că a fost programat la notariat pentru perfectarea actelor de vânzare - cumpărare la data de 15.08.2007, iar reclamanta l-a rugat de mai multe ori să se prezinte la notariat. Răspunsurile date la interogatoriu se coroborează cu declaraţia martorului G N., care a arătat că a fost împreună cu reclamanta la pârâtul T. H. pentru a-l lua la notariat, de cel puţin 5 ori, însă acesta a refuzat pe motiv că nu are actele.

În consecinţă, faţă de cele reţinute mai sus, de refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta la notariat, instanţa a dispus admiterea acţiunii şi constatarea vânzării - cumpărării intervenită între părţi a imobilului-casă de locuit menţionat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii T. H. şi T. B., cauza fiind înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a V-a Civilă la data de 13.06.2008 sub nr(...).

Apelanţii-pârâţi au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa a încălcat dreptul lor la apărare, nepermiţându-le să ia cuvântul să propună şi să administreze probe în combaterea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se reţine de către instanţa de fond o situaţie de fapt eronată, având în vedere faptul că neprezentarea lor la notariat s-a datorat neachitării diferenţei de preţ de 30.000 Euro, de către reclamantă, care a refuzat acest lucru; apreciază că în mod greşit s-a pronunţat instanţa nesocotind dovezile de la dosarul cauzei, atunci când a constatat intervenită - vânzarea - cumpărarea pentru preţul de 40.000 lei având în vedere că nu s-a plătit decât avansul de 10.000 Euro, aşa cum însăşi reclamanta susţine prin cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr.22A/12.01.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V-a Civilă a admis apelul, schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, situat în Oraşul M,(...), (...) .1, parter, .2, între pârâţi în calitate de vânzători şi reclamantă în calitate de cumpărător, la preţul de 40.000 Euro, din care s-a achitat la data de 02.07.2007 suma de 10.000 Euro, a eliminat din dispozitivul hotărârii menţiunea privind constatarea intervenirii vânzării şi a menţinut celelalte dispoziţiile ale sentinţei.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat că criticile apelanţilor prin care aceştia invocă faptul că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare acestora sunt neîntemeiate. Astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 23.10.2007, la termenul de propunere a probatoriilor, apelantul T. H. a învederat instanţei de fond faptul că nu înţelege să propună probe în combaterea susţinerilor părţii adverse, iar apelanta T. B. nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond pentru a propune probe, împrejurare din care instanţa a reţinut că apelanţii au avut posibilitatea efectivă în faţa primei instanţe de fond de a-şi susţine interesele procesuale prin cererea de administrare de probe, aspect în privinţa căruia au rămas în pasivitate.

A reţinut tribunalul că antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părţi autentificat sub nr. 2081/02.07.2007 de către BNP U. P. cu privire la imobilul-apartament situat în oraş N., (...)1, parter, Sc.1, nr.2, jud. I, pentru preţul de 40.000 de Euro nu are un caracter translativ de proprietate, el însă creează obligaţia pârâţilor de a încheia la data stabilită contractul de vânzare cumpărare în forma autentică. Altfel spus, antecontractul de vânzare-cumpărare a creat în sarcina părţilor o obligaţie de a face personală şi patrimonială, prescriptibilă extinctiv în termenul general de prescripţie, aceea de a încheia la termenul stabilit actul preconizat în forma autentică, iar dreptului promitenţilor-cumpărători de a solicita perfectarea actului în forma autentică îi corespunde obligaţia corelativă a promitenţilor vânzători de a încheia actul în forma autentică.

Pentru a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de vânzare-cumpărare instanţa trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor de validitate de fond şi de formă aferente contractului de vânzare cumpărare, mai puţin consimţământul promitenţilor - vânzători la încheierea contractului, contract pe care instanţa trebuie să îl suplinească tocmai prin pronunţarea unei astfel de hotărâri.

În această privinţă instanţa a reţinut din probele administrate atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel, faptul că neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică s-a datorat atitudinii culpabile a apelanţilor-pârâţi, care nu au înţeles să se prezinte la notariat în vederea finalizării obligaţiilor asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat faptul că apelanţii-pârâţi au fost invitaţi să se prezinte la notariat de către intimaţii-apelanţi în vederea perfectării contractului în forma autentică, precum şi faptul că aceştia din urmă au fost de acord să îşi îndeplinească obligaţia de plată a diferenţei de preţ în cuantum de 30.000 euro, însă apelanţii au fost cei care au refuzat perfectarea actului în forma autentică.

În acest sens, instanţa a reţinut din răspunsul la întrebarea nr.4 din interogatoriul luat pârâtului T. H. de către reclamant faptul că acesta din urmă a insistat pentru ca părţile să se deplaseze la notar în vederea perfectării actului în forma autentică, însă apelantul a refuzat să se prezinte la notar, invocând varii motive.

Toată această atitudine a apelanţilor-pârâţi se subsumează nerespectării obligaţiilor contractuale asumate de către aceştia prin semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare, ignorând prevederile art.969 din Codul civil potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Art. 1073 prevede că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare iar art. 1077 stabileşte ca nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului. Art.5 al. 2 din Titlul X la legii 247/2005 stabileşte că dacă ulterior încheierii unui antecontract de vânzare cumpărare care priveşte terenuri cu sau fără construcţii, una din părţi refuza încheierea contractului, partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.

În consecinţă, instanţa poate dispune că cea mai buna reparaţie în natură a prejudiciului suferit de creditor să fie chiar încheierea contractului la care debitorul s-a obligat.

Constatând că imobilului se găseşte încă în patrimoniul promitenţilor promitenţilor-vânzători, iar antecontractul de vânzare cumpărare conţine toate elementele contractului de vânzare cumpărare, inclusiv preţul imobilului, instanţa a reţinut că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, însă tribunalul a considerat necesară desfiinţarea în parte a hotărârii atacată în sensul că în privinţa preţului vânzării a constatat faptul că din suma de 40.000 euro ce reprezintă preţul total al vânzării, la data de 2.07.2007 a fost achitată suma de 10.000 de euro de către promitenţii-cumpărători, în privinţa diferenţei de preţ neachitate promitenţii-vânzători având un drept de creanţă împotriva promitenţilor-cumpărători, drept de creanţă care este garantat de privilegiul vânzătorului de imobile asupra lucrului vândut pentru recuperarea preţului – vânzării.

Instanţa a reţinut faptul că acţiunea prin care se solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri de vânzare-cumpărare are natura juridică a unei acţiuni în realizarea dreptului, efectele acestei hotărâri judecătoreşti fiind constitutive de drepturi, aceasta nefiind o acţiune în constatare. Din acest punct de vedere menţiunea din cuprinsul sentinţei apelate în sensul că se constată intervenită vânzarea este nelegală, întrucât efectele acestei hotărâri judecătoreşti nu retroactivează, iar hotărârea pronunţată în această cauză nu are un caracter declarativ, ci un caracter constitutiv de drepturi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i - Secţia a IX-a Civilă şi pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 26.05.2009 sub nr(...).

Recurenţii-pârâţi T. B. şi T. H. au solicitat desfiinţarea în totalitate a deciziei instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond - Judecătoria C, iar pe fond, respingerea în totalitate a acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de critică, recurenţii-pârâţi au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct.7 Cod Proc.Civ., arătând că instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, în mod total greşit au reţinut că reclamanta intimată O. N. şi-a îndeplinit obligaţia din antecontractul de vânzare-cumpărare iar atitudinea culpabilă pentru nefinalizarea vânzării le aparţine în exclusivitate pârâţilor.

Nu există la dosarul cauzei dovada că aceasta a respectat obligaţiile asumate, dovadă pe care era obligată să o facă în faţa instanţei (cine face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească) şi anume: nu există notificare prin care să se arate că au fost chemaţi la notariat, adresa notarului, ora de prezentare, etc.; nu există încheierea notarului prin care să se ateste faptul că la data din antecontract, la ora stabilită prin notificare recurenţii-pârâţi nu au fost prezenţi la notariat iar O. N. s-a prezentat cu banii ce reprezentau preţul vânzării, suma de 30.000 €.

Nu numai că reclamanta-intimată nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale - aşa cum reţin cele două instanţe - dar din probele administrate în cauză nu reiese că recurenţii-pârâţi ar fi avut o atitudine culpabilă.

Răspunsurile date la interogatoriu de T. H., în sensul că nu a mai fost de acord cu încheierea contractului vizează perioada ulterioară datei prevăzute în antecontract, ceea ce presupune o efectuare benevolă a contraprestaţiei, părţile nemaifiind ţinute de un termen care a fost depăşit.

T. nu conţine elemente care să facă aplicabile dispoziţiile art.5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005 – „partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare”, atât timp cât nu există elemente că această „obligaţie” a fost realizată.

Pe de altă parte trebuie dovedită şi atitudinea lor culpabilă, iar probele existente la dosar dovedesc contrariul - în faţa instanţei de apel a fost administrată proba testimonială, ce a atestat faptul că recurenţii-pârâţi s-au prezentat cu actele la notariat, lucru recunoscut şi de intimată, însă contractul nu a fost încheiat deoarece aceasta nu a avut banii ce constituiau preţul vânzării.

În argumentarea hotărârii instanţei de apel se susţine că - „instanţa trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor de validitate, de fond şi de formă aferente contractului de vânzare-cumpărare, mai puţin consimţământul promitenţilor vânzători la încheierea contractului”.

Instanţa în mod greşit stabileşte care sunt „condiţiile de validitate de fond” ale contractului şi că acestea au fost îndeplinite atâta timp cât preţul nu a fost plătit (40.000 €), fiind achitat doar avansul de 10.000 €. În lipsa preţului care ţine de esenţa contractului de vânzare-cumpărare, nu există un astfel de contract.

Reclamanta, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată trebuia să consemneze pe seama şi la dispoziţia „vânzătorilor” preţul (diferenţa de 30.000 €). Ca atare, nu sunt îndeplinite condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare pentru ca instanţa să pronunţe o astfel de hotărâre. În mod greşit sunt aplicate dispoziţiile legale din materia vânzării-cumpărării atunci când instanţa face vorbire de „privilegiul vânzătorului de imobile pentru neplata preţului”, încălcând atât dispoziţiile legale cât şi cele contractuale.

În antecontractul încheiat de părţi s-a stipulat referitor la încheierea unui contract cu prestaţie „uno ictu”, adică plata preţului să coincidă cu transferul de proprietate iar nu un contract cu prestaţie succesivă, în care preţul să fie plătit în rate. Instanţa îi obligă practic să acceptăm clauze cu care nu au fost de acord.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.304 pct. 7 şi 9 Cod Proc.Civ.

Recurenta-reclamantă O. N. a solicitat admiterea recursului împotriva sentinţei recurată ca fiind netemeinică şi nelegală, casarea sentinţei dată de către instanţa de apel şi admiterea acţiunea aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de critică, recurenta-reclamantă a arătat că prin petitul acţiunii a solicitat ca instanţa să dea o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul situat în oraşul M,(...), (...) 1, . 1, . 2. Totodată, a arătat că la data de 02.07.2007 a cumpărat de la intimaţii-pârâţi imobilul-apartament situat la adresa menţionată mai sus pentru suma de 10.000 de EURO, conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2081/02.07.2007 de către B.N.P. „U. P.” - comuna Vidra, judeţul I -, conform prevederilor art. 1073 şi urm. din Codul civil.

Instanţa de apel a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, neconformă cu art. 261 din C o d u l d e procedură civilă, în sensul că nu a analizat toate probele existente la dosar şi nu a expus toate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. A solicitat să se constate existenţa vânzării-cumpărării în condiţiile dispoziţiile art.1294 din Codul civil, iar instanţa nu a constatat că în fapt vinderea acestui imobil a fost o convenţie prin care cele două părţi se obligă între sine. Instanţa în nici un moment nu a analizat antecontractul de vânzare-cumpărare şi nu a făcut vorbire de clauza penală privind obligaţii reciproce dintre părţi.

Consideră că prin dispozitivul instanţei de apel s-a încălcat dreptul său la proprietate, întrucât a eliminat din dispozitivul hotărârii instanţei de fond menţiunea privind constatarea vânzării-cumpărării.

Arată că potrivit prevederilor art. 129 pct.(5) din C o d u l d e procedură civilă instanţa nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză în baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărârii temeinice şi legale. În acest sens, nu s-a ţinut cont de obligaţia de a face. În mod netemeinic şi nelegal instanţa de apel a eliminat din dispozitivul hotărârii menţiunea constatării intervenirii vânzării, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct.(6) instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.

În conformitate cu dispoziţiile art.304 pct.(7) hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

Consideră că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit al acestuia.

Faţă de cele arătate, hotărârea dată este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct.(6), (7), (8) şi (9) din C o d u l d e procedură civilă.

Cele două cereri de recurs au fost supuse taxelor judiciare de timbru şi timbrelor judiciare, însă curtea a încuviinţat cererile de ajutor public judiciar formulate de titularii cererilor de recurs şi a eşalonat prin încheierea din data de 12.11.2009 plata taxelor judiciare de timbru în 5 tranşe lunare egale, de 380,6 lei lunar începând cu 01.12.2009.

La termenul de judecată din 14.01.2009, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de netimbrare a recursului declarat de recurenţii-pârâţi, curtea urmând a respinge această excepţie deoarece la acel termen de judecată, înaintea terminării şedinţei, recurentul-pârât T. H. a depus la dosar dovada achitării primei tranşe (în realitate a unei sume superioare, de 800 lei.).

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse, curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenţii-pârâţi, curtea constată că, faţă de natura căii de atac şi de cauzele de nelegalitate reglementate strict şi limitativ de art.304 Cod Proc.Civ., stabilirea situaţiei de fapt şi evaluarea probatoriului administrat revine exclusiv instanţelor de fond, astfel încât, în lipsa unor probatorii suplimentare administrate în recurs, instanţa de recurs îşi limitează cenzura la chestiunile de nelegalitate invocate de recurent şi la cele ce pot fi invocate din oficiu potrivit art.306 Cod Proc.Civ.

Prin urmare, de vreme ce instanţa de apel a constatat că din probatoriul administrat a rezultat refuzul recurenţilor pârâţi de a se prezenta la notariat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentificată, are a analiza în ce măsură în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Or, nu s-a reţinut ca probată de instanţele de fond chestiunea invocată, a justificării refuzului pârâţilor de a se prezenta la notariat prin lipsa sumei necesare pentru achitarea restului de preţ de către reclamantă, astfel că nu este întemeiată susţinerea în sensul că cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a fost aceasta din urmă. De asemenea, nu s-a reţinut că recurenţii-pârâţi s-au prezentat la notariat pentru încheierea actului, ci că au refuzat constant acest lucru.

În aceste condiţii, culpa pentru neexecutarea obligaţiei asumate de încheiere a actului revine recurenţilor pârâţi, în mod corect fiind soluţionată acţiunea având ca scop aducerea la îndeplinire pe cale judiciară a acestei obligaţii.

În privinţa preţului, a cărui lipsă a fost invocată de recurenţii-pârâţi în sensul că aceasta ar reprezenta o condiţie de validitate a contractului de vânzare-cumpărare (neîndeplinită în cauză, în opinia lor), curtea menţionează că se impune a face distincţie între convenirea unui preţ de către părţile vânzării cumpărării şi executarea obligaţiei de plată a acestuia.

Prin urmare, câtă vreme preţul viitoarei vânzări a fost convenit de recurenţii-pârâţi şi recurenta-reclamantă, nu se poate spune că vânzarea ce se consideră încheiată ca efect al admiterii acţiunii nu este valabilă în lipsa preţului.

Împrejurarea că diferenţa de preţ (peste avansul convenit şi achitat) nu a fost încă achitată constituie un aspect ce ţine de executarea contractului de vânzare-cumpărare valabil încheiat şi nu de valabilitatea acestuia.

În consecinţă, recurenţii-pârâţi nu pot susţine că neplata restului de preţ atrage neîndeplinirea cerinţelor vânzării, constatate de instanţa de apel, iar susţinerea acesteia privind privilegiul vânzătorului ce grevează bunul înstrăinat este, în realitate, o constatare favorabilă recurenţilor pârâţi vânzători, deoarece privilegiul vânzătorului garantează acestuia recuperarea integrală a preţului convenit la înstrăinarea unui bun.

În privinţa recursului declarat de recurenta-reclamantă, curtea reţine că primul motiv de critică vizează nemotivarea deciziei instanţei de apel, motiv pe curtea îl găseşte nefondat, faţă de considerentele expuse mai sus care au format convingerea instanţei de apel, astfel încât nu se poate susţine că hotărârea nu cuprinde aceste motive.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu era obligată a analiza toate probele administrate în cauză, ci numai pe acelea care prezentau relevanţă în soluţionarea pricinii, fiind obligată însă a primi sau înlătura motivat criticile din apel formulate de părţi, ceea ce a şi făcut.

Mai impută recurenta-reclamantă instanţei de apel că nu a interpretat corect convenţia încheiată între părţi, refuzând a constata intervenită vânzarea-cumpărarea conform ar.1294 Cod Civil, însă şi această susţinere este neîntemeiată.

Astfel, după cum în mod corect a arătat instanţa de apel, convenţia părţilor (prin care acestea au promis vânzarea, respectiv cumpărarea unui bun imobil) are valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare şi dă naştere în patrimoniile părţilor unor drepturi personale, de creanţă, respectiv de a solicita încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare şi la scadenţa obligaţiei de încheiere a contractului (după care obligaţia nu încetează, cum în mod greşit au susţinut recurenţii-pârâţi, ci devine exigibilă) nu se produc efectele specifice vânzării-cumpărării, după cum afirmă recurenta-reclamantă, astfel că în patrimoniul său nu a intrat un drept real de proprietate cu privire la bunul ce a făcut obiectul promisiunii.

Un astfel de drept se transmite numai la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de instanţa judecătorească şi care ţine locul actului autentic de vânzare-cumpărare, faţă de refuzul nejustificat al uneia dintre părţile antecontractului de a-şi îndeplini obligaţia asumată.

În aceste condiţii în mod corect a înlăturat instanţa de apel din dispozitivul sentinţei judecătoriei menţiunea privind constatarea intervenirii vânzării-cumpărării şi a dispus, în schimb, ca hotărârea pronunţată să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, deoarece numai la momentul dispoziţiei instanţei (ce suplineşte, practic, consimţământul la vânzare refuzat de promitentul vânzător) se produc efectele specifice vânzării.

Mai reţine curtea, în privinţa criticii recurentei-reclamante în sensul că instanţa de apel nu a făcut vorbire despre clauza penală din contract, că aceasta din urmă reprezenta acea parte a antecontractului prin care părţile conveneau modalitatea de aplicare.

Aceste consideraţii teoretice au fost expuse pentru a facilita înţelegerea de către recurenta-reclamantă a împrejurării că, faţă de conţinutul cererii sale de chemare în judecată şi de scopul urmărit de aceasta, clauza penală cuprinsă în antecontractul de vânzare-cumpărare nu era operantă în speţă şi nu se impunea a fi analizată de instanţe.

Celelalte motive de critică formulate de recurentă nu pot fi primite, deoarece nu rezultă în concret ce se reproşează instanţei de apel, fiind numai o enumerare de motive de nelegalitate fără o legătură cu pricina.

Astfel, s-a arătat de recurenta-reclamantă că instanţa de apel a încălcat prevederile art.129 alin.5 Cod Proc.Civ. prin lipsa de rol activ, fără însă a se susţine în concret care au fost împrejurările rămase nelămurite şi cauză după administrarea probelor în primă instanţă şi în apel, iar susţinerea în sensul că „nu s-a ţinut cont de obligaţia de a face” este complet străină de problemele în discuţie.

Totodată, a imputat recurenta în mod generic instanţei de apel că a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a detalia conţinutul acuzaţiei de „plus petita”, că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, fără a arăta în concret care sunt acestea, precum şi că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, critică ce a fost analizată mai sus în cadrul unui motiv anterior de recurs, astfel că se constată că nici aceste motive nu pot fi primite.

În consecinţa celor arătate, văzând că nu se identifică nici motive de recurs ce pot fi invocate din oficiu, iar criticile formulate sunt nefondate, recursul va fi respins ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă O. (E.) N., domiciliată în oraşul M, satul E.,(...), judeţul I, împotriva deciziei civile nr. 22/12.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V a Civilă în dosarul nr(...).

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi T. H. şi T. B., ambii domiciliaţi în oraşul M,(...), (...)1, parter, . 1, . 2, judeţul I, împotriva deciziei civile nr. 22/12.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V a Civilă în dosarul nr(...), ca nefondat.

Respinge excepţia netimbrării recursului, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) T.

(...)
GREFIER

E. Ş.

Red. J.

Tehnored. AP, J.

2 ex./

T.B. Secţia a V-a civilă - Jud.: E. O., P. T.

Judecătoria C – jud. B. G.