Numar dosar

ROMÂNIA

DOSAR NR. 30362/3/2014
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A-VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 893

Şedinţa publică de la 18.02.2016

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE- RALUCA IOANA CARPEN

JUDECĂTOR - AMER JABRE

JUDECĂTOR - ALINA POHRIB

GREFIER - NOEMI GRAŢIELA STANCIU

Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât împotriva sentinţei civile nr. 4941/26.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 30362/3/2014 în contradictoriu cu intimata-reclamantă , având ca obiect „comunicare informaţii de interes public”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Curtea, având în vedere că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reţine recursul în pronunţare.

C U R T E A
Prin sentinţa civilă nr. 4941/26.06.2015, Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul .

A obligat pârâta să comunice reclamantului informaţiile solicitate acestuia prin cererea nr.

A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul

A solicitat admiterea recursului si, pe cale de consecinţa pronunţarea unei hotărâri de respingere a plângerii formulate de către

În motivarea recursului, a arătat următoarele:

Cu privire la comunicarea copiilor facturilor fiscale, consideră ca in mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul ca factura fiscală (document solicitat de reclamantul-intimat prin cererile formulate in acest sens) reprezintă un document de interes public ce poate fi pus la dispoziţia oricărui operator economic .

In concret, factura fiscala nu reprezintă un document de inters public întrucât nu emana de la o instituţie publica, ci reprezintă un inscris sub semnătura privata si un document comercial.

Din acest considerent, factura fiscala nu se incadreaza in categoria informaţiilor prevăzute la art. 2 li.b) din Legea 544/2001 cu modificările si completările ulterioare, ci se incadreaza in categoria prevăzuta la art. 12 alin. l lit. c) din acelasi act normative, conform căruia se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art.1l¹, următoarele informaţii: c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii; "

In speţa, fotocopierea si punerea la dispoziţia unor terţi concurenţi a documentelor contabile emise de furnizori poate aduce atingere drepturilor acestora din urma sau ale reprezentanţilor lor.

Art 24 din OUG nr. 34/2006 privind achiziţiile publice transpune la nivel naţional prevederile art. 6 din Directiva 2004/18/ CE si stipulează obligaţia autorităţii contractante de a proteja toate acele informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale in măsura in care, in mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, in special, in ceea ce priveşte secretul comercial si proprietatea intelectuala sau industriala. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestei dispoziţii este unul extins, incluzând atat informaţiile referitoare la calificare, cat si cele cu privire la oferte. De asemenea, este important de subliniat ca aplicarea acestei prevederi nu este limitata la secretul comercial si proprietatea intelectuala ori industriala, acestea fiind valorile protejate in mod special. In acest sens, ofertele sunt protejate si de prevederile art. 170 dar si cele ale art.215 alin. (1) si art. 274 alin. (4) din OUG nr. 34/2006. In concluzie, in vederea respectării dreptului la confidenţialitate, legea insasi limitează aplicarea principiului transparentei, unul din principiile fundamentale din domeniul achiziţiilor publice.

Astfel cum se poate cu uşurinţa desprinde din dispoziţiile legale menţionate mai sus, obligatia de confidenţialitate incumba, in primul rand autorităţilor contractante in temeiul relaţiilor de incredere stabilite intre acestea si operatorii economici participanţi la procedurile de achiziţie publica. In cadrul acestor raporturi, ofertanţii trebuie sa poată comunica orice informaţii utile pentru desfăşurarea procedurii, fară a se teme ca autoritatea va dezvălui unor terţe parti informaţii a căror divulgare i-ar putea prejudicia .

Este evident ca autoritatea contractanta este obligata sa respecte confidenţialitatea informaţiilor, in virtutea menţinerii unei concurente loiale, precum si protecţia intereselor legitime ale operatorilor economici.

Cu privire la comunicarea "copiilor contractelor de achiziţie publică având ca obiect serviciile precizate la punctul 1", apreciază ca o astfel de divulgare l-ar obliga sa încalce o clauza de confidenţialitate, stipulată in contractul încheiat cu firma concurenta, si anume: „prestatorul si beneficiarul se obliga sa păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor si documentelor pe care le deţin ca urmare a executării clauzelor prezentului contract.

În drept, a invocat art. 483-490 Cod Procedura Civila.

Curtea, examinând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2001, „accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.”

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, „orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.”

Din examinarea dispoziţiilor sus-menţionate, rezultă că legea recunoaşte oricărei persoane, fizice sau juridice, dreptul de solicita şi obţine informaţii de interes public de la autorităţile şi instituţiile publice, solicitantul nefiind obligat să-şi justifice în vreun fel cererea.

De asemenea, potrivit art. 31 alin. (1) din Constituţia României, „dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.”

Legea nr. 544/2001 are ca scop asigurarea transparenţei funcţionării autorităţilor şi instituţiilor publice.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin H.G. nr. 123/2002, aplicarea Legii nr. 544/2001 se face cu respectarea principiul transparenţei, în sensul că „autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să îşi desfăşoare activitatea într-o manieră deschisă faţă de public, în care accesul liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public să constituie regula, iar limitarea accesului la informaţie să constituie excepţia, în condiţiile legii.”

Accesul la astfel de informaţii este liber, cu limitările prevăzute de acest act normativ, ceea ce presupune că ele trebuie să se afle la dispoziţia tuturor persoanelor.

Interesul oricărei persoane în solicitarea acestor informaţii rezultă din însăşi natura lor, astfel cum este definită prin lege.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, în sensul legii: „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.”

Art. 12 din Legea nr. 544/2001, în forma aflată în vigoare la data formulării cererii, stabileşte ca fiind categorii de informaţii exceptate de la accesul liber al cetăţenilor: „a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii; b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii; d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare; f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces; g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.”

Curtea constată că, potrivit art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006: „(1) Dosarul achiziţiei publice are caracter de document public, în forma în care se află la momentul solicitării accesului la informaţiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la aceste informaţii se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în măsura în care aceste informaţii sunt confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii”.

Iar în conformitate cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) din acelaşi act normativ„autoritatea contractantă are obligaţia de a întocmi dosarul achiziţiei publice pentru fiecare contract atribuit sau acord-cadru încheiat, precum şi pentru fiecare lansare a unui sistem de achiziţie dinamic”.

Art. 213 din O.U.G. nr. 34/2006 stabileşte că : „(1) Dosarul achiziţiei publice trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire, cum ar fi, dar fără a se limita la următoarele: a) nota privind determinarea valorii estimate; b) anunţul de intenţie şi dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul; c) anunţul de participare şi dovada transmiterii acestuia spre publicare şi/sau, după caz, invitaţia de participare; c¹) erata, dacă este cazul; d) documentaţia de atribuire; e) nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul în care procedura aplicată a fost alta decât licitaţia deschisă sau licitaţia restrânsă; f) nota justificativă privind accelerarea procedurii de atribuire, dacă este cazul; h) formularele de ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire; i) solicitările de clarificări, precum şi clarificările transmise/primite de autoritatea contractantă; j) raportul procedurii de atribuire; k) dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii; i) contractul de achiziţie publică/acordul-cadru, semnate; m) anunţul de atribuire şi dovada transmiterii acestuia spre publicare; n) dacă este cazul, contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, însoţite de deciziile motivate pronunţate de Consiliul Naţional de SoluţionareaContestaţiilor; o) documentele referitoare la funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, dacă este cazul; p) documentul constatator care conţine informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant”.

Factura reprezintă un document contabil care cuprinde lista produselor livrate sau a serviciilor prestate, precum şi celelalte elemente prevăzute de art. 155 din Codul fiscal.

Prin urmare, factura se circumscrie noţiunii de document constatator, aflat în dosarul achiziţiei publice, care conţine informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant, prevăzută de art. 213 lit. p) din O.U.G. nr. 34/2006.

Or, astfel cum s-a menţionat anterior, conform art. 215 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, „dosarul achiziţiei publice are caracter de document public.” 

Facturile emise şi preţurile practicate de furnizori reprezintă informaţii privind activităţile comerciale sau financiare, însă acestea sunt exceptate de la accesul liber doar dacă publicitatea lor ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale.

Prin urmare, simpla cunoaştere a facturilor şi preţurilor unui furnizor nu este de natură să încalce dispoziţiile art. 12 lit. c) din Legea nr. 544/2001, iar recurentul-pârât nu a invocat argumente care să conducă la o altă concluzie.

În ceea ce priveşte "copiilor contractelor de achiziţie publică având ca obiect serviciile precizate la punctul 1", solicitate de către reclamantă, se observă că, potrivit art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum s-a menţionat anterior: „(1) Dosarul achiziţiei publice are caracter de document public, în forma în care se află la momentul solicitării accesului la informaţiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la aceste informaţii se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în măsura în care aceste informaţii sunt confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii”.

Prin urmare, accesul oricărei persoane la copiile contractelor de achiziţie publică nu poate fi restricţionat decât cu privire la informaţiile confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii.

Recurentul-pârât a invocate clauza de confidenţialitate, stipulată în contractul încheiat, potrivit căreia: „prestatorul şi beneficiarul se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care le deţin ca urmare a executării clauzelor prezentului contract.”

Clauza se referă însă la date, informaţii şi documente deţinute ca urmare a executării contractului iar nu cu privire la dispoziţiile contractuale.

Accesul la dispoziţiile contractului poate fi restricţionat cu privire la informaţiile confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii, însă recurentul-pârât a invocat doar clauza sus-menţionată nu şi alte argumente în susţinerea caracterului confidenţial al acestor informaţii.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât împotriva sentinţei civile nr. 4941/26.06.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 30362/3/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă , ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.02.2016.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Raluca Ioana Carpen Amer Jabre Alina Pohrib

GREFIER,

Noemi Graţiela Stanciu

Red.jud.C.R.I.

Tehnored.

4 ex./.........................

Tribunalul Bucureşti – Secţia a II- a Contencios Administrativ şi Fiscal

Judecător –