Nuvela “La ţigănci” a fost elaborată la Paris in iunie-iulie 1959. Nuvela “La ţigănci” a fost elaborată la Paris in iunie-iulie 1959



Yüklə 445 b.
tarix08.04.2018
ölçüsü445 b.



Nuvela “La ţigănci” a fost elaborată la Paris in iunie-iulie 1959.

  • Nuvela “La ţigănci” a fost elaborată la Paris in iunie-iulie 1959.

  • “La 15 iunie am inceput să scriu nuvela “La ţigănci”. Lucrând opt-nouă ceasuri pe zi, am reusit s-o inchei si s-o transcriu la 5 iulie. Christinel a citit-o in aceeasi seară. Emotia si entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea că “La ţigănci” marchează inceputul unei noi faze a creatiei mele literare.”

  • ( M.Eliade in Memorii, Ed. Humanitas 1997, pag.497)



Titlul nuvelei

  • Sugerează o hierofanie, loc de manifestare a sacrului ascuns in profan (irecognoscibilitatea sacrului)

  • Locul numit “La ţigănci” este o lume liberă de contingenţele timpului si ale spaţiului



Ieşirea din timpul istoric

  • Ieşirea din timpul istoric

  • Erosul

  • Logosul

  • Moartea

  • Creaţia

  • Labirintul

  • Timpul

  • Memoria



Structura discursului narativ

  • Plan real (episodul I)

  • Plan ireal (episoadele II-IV)

  • Plan real (episoadele V-VII)

  • Plan ireal (episodul VIII)

  • Pendularea personajului între real (Bucureşti) şi ireal (grădina ţigăncilor, bordeiul şi casa cea mare) redă un itinerar spiritual: de la profan la sacru, de la viaţă la moarte



Incipitul nuvelei

  • Reprezentarea veridică a realităţii este dublată in proza fantastică de semnificarea ei

  • Nuvela incepe cu o călătorie obisnuită cu tramvaiul, repetată de 3 ori pe săptămână,ca un ritual,de profesorul de pian, Gavrilescu:

  • « Umblu cu tramvaiul ăsta de 3 ori pe săptămână »



Tigăncile “au venit demult,spuse vecinul.”(timp mitic) Grădina apare ca un spatiu mitic.

  • Tramvaiul, simbol al lumii reale, al timpului linear, trece pe lângă grădina tigăncilor, despre care oamenii discută intr-un mod misterios, cu toate că nimeni nu ştie nimic sigur.



NUCUL «  începe să dea umbră numai după 30,40 de ani » - ( auto)cunoaştere la vârsta maturită- ţii ca şi pers. lui M.Sadoveanu in « Hanu Ancuţei » TEIUL= protector al iubirii ca şi la Eminescu



Gavrilescu intră la ţigănci, atras fiind de umbra grădinii si de răcoare:



IEDERA= plantă a zeului Dionysos folosită pt a trezi un delir mistic la femeile care îi refuzau cultul. Reprezintă ciclul veşnic al mortii şi al renaşterii, mitul vesnicei reintoarceri( timp ciclic-intoarcerea in trecut)



CAFEAUA= simbol al practicilor ezoterice, ghicitul

  • CAFEAUA= simbol al practicilor ezoterice, ghicitul

  • BABA=Cerberul care cere vama ( in tradiţia românească morţii îşi plătesc vama).



DISCUŢIA DESPRE CEAS dintre Gavrilescu si baba asezată la punctul de hotar dintre cele doua tărâmuri sugerează altă curgere temporală: “Avem timp. Nu e nici trei”. Ceasul care “iar a stat” sugerează ideea că in locul acesta al pragului, al vămii, timpul exterior este împletit in jurul unei clipe de graţie, ora trei.



FETELE= ielele, fetele care in mitologia românească, se spune, ca dansau dezbrăcate şi il vrăjeau pe cel rătăcit noaptea

  • FETELE= ielele, fetele care in mitologia românească, se spune, ca dansau dezbrăcate şi il vrăjeau pe cel rătăcit noaptea



Odată ajuns in bordei (episodul al III-lea), Gavrilescu încalcă interdicţia de a nu bea multa cafea şi intră in jocul fetelor. Trebuie să ghicească ţiganca din cele trei (o tigancă, o grecoaică, o evreică).

  • Odată ajuns in bordei (episodul al III-lea), Gavrilescu încalcă interdicţia de a nu bea multa cafea şi intră in jocul fetelor. Trebuie să ghicească ţiganca din cele trei (o tigancă, o grecoaică, o evreică).



Esuează însă, pentru că îşi aminteşte de Hildegard, “se pierduse, se rătăcise în trecut”.

  • Esuează însă, pentru că îşi aminteşte de Hildegard, “se pierduse, se rătăcise în trecut”.

  • Rătăceşte prin întuneric, într-un labirint al obiectelor amorfe, spatiu haotic: « Unde sunteti ? Unde v-ati ascuns ?» (mitul Ariadnei) 



In partea a III-a Gavrilescu părăseşte bordeiul ţigăncilor şi aude “huruitul mecanic al tramvaiului”, semn al timpului istoric.

  • In partea a III-a Gavrilescu părăseşte bordeiul ţigăncilor şi aude “huruitul mecanic al tramvaiului”, semn al timpului istoric.

  • Este “refuzat” de real:

  • Bancnota ieşită din uz

  • D-na Voitinovici se mutase de 8 ani, de când se căsătorise Otilia

  • La el acasă locuiesc oameni stăini

  • Elsa plecase de 12 ani in Germania (află de la cârciumar)

  • câteva ore la tigănci=12 ani in lumea reală



Vrea să revină la ţigănci pentru a cere o explicaţie.

  • Vrea să revină la ţigănci pentru a cere o explicaţie.

  • Se intoarce cu un birjar, fost dricar.

  • Trec pe lângă o biserică; era seară si mirosea a regina nopţii.



In partea a IV-a, ultimul episod prezintă intâlnirea cu Hildegard,iubita lui din tinereţe, in casa cea mare.

  • In partea a IV-a, ultimul episod prezintă intâlnirea cu Hildegard,iubita lui din tinereţe, in casa cea mare.

  • Aceasta este mediatoarea trecerii dincolo; il duce cu birja fostului dricar spre pădurea-labirint, spre “o nuntă in cer”.

  • Hildegard s-a născut in Germania, in urmă cu 1000 de ani, a fost călugariţă vizionară si o mare cunoscatoare a secretelor plantelor.



nuvelei este deschis, pentru că păstrează ambiguitatea, condiţie a fantasticului: “-Toţi visăm,spuse. Asa începe. Ca într-un vis…

  • nuvelei este deschis, pentru că păstrează ambiguitatea, condiţie a fantasticului: “-Toţi visăm,spuse. Asa începe. Ca într-un vis…



Elsa si Hildegard

  • simbolizează iubirea fizică, efemeră. Existenţa alături de Elsa l-a aruncat in condiţia de “modest profesor de pian”. După disparitia lui ea l-a aşteptat doar câţiva ani.

  • este simbol al iubirii spirituale, eterne. Ea este nemţoaica, cea care « nu doarme niciodată » (iubirea eternă a Penelopei). Hildegard il aşteaptă şi în viaţa de dincolo ca o Beatrice.

  • Pierderea lui Hildegard in tinereţe ar constitui “păcatul” personajului, iar regăsirea ei, in casa cea mare, tot tânără, sugerează regăsirea muzei, a iubirii spirituale, capabilă să-l conducă pe artist spre a-si recupera adevărata conditie:aceea de creator.



Fixarea cunoştinţelor

  • REAL:

  • Timp / linear

  • Spaţiul:Bucureştiul interbelic

  • Iubire matrimonială, fizică, trecătoare



Sacrul camuflat în profan



Trăsăturile prozei fantastice

  • Existenţa celor două planuri: real şi ireal

  • Apariţia subită a unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii

  • Dispariţia limitelor de timp şi de spaţiu la apariţia elementului misterios / ireal

  • Ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o explicaţie a evenimentului

  • Compoziţia gradată a naraţiunii întreţine tensiunea epică

  • Finalul ambiguu, deschis



Fantasticul

  • “O intruziune brutală a misterului în cadrul vieţii reale.” (P.C. Castex)

  • “O încălcare a ordinii recunoscute, o rupere aproape insurmontabilă de lumea reală.” (Roger Caillois)

  • “Într-o lume care este evident a noastră, cea pe care o cunoaştem, [...] are loc un eveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare.” (Tzvetan Todorov)



Prof. Cadleţ Ana Mihaela

  • Prof. Cadleţ Ana Mihaela

  • Colegiul Tehnic “Al Roman”

  • Aleşd, Bihor

  • Octombrie 2007




Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə