Objetivos generales

Organización

Elementos de textos orales o escritos

• 
  Marcadores en función del texto y del registro
  

De iniciación: fórmulas de saludo (Mă bucur foarte mult că vă văd. Mi-a făcut o deosebită plăcere. Încântat(ă), Bine aţi venit!), presentación (Numele meu este Ion, dar spuneţi-mi Nelu. Permiteţi-mi să vă prezint pe… Puteţi să-mi repetaţi numele?), introducción del tema (Voiam să-ţi spun că…), introducción de un nuevo tema (Apropo… Pentru că veni vorba).

De reformulación: explicativos (adică, deci), rectificativos (mai bine, mai exact), de distanciamiento (în orice caz) y recapitulativos (deci, în concluzie…).

• 
  Puntuación y párrafos. Atención al empleo de los signos de puntuación como marcadores del discurso (con especial atención al significado discursivo de los signos: punto y coma, puntos suspensivos, interrogación, exclamación, paréntesis, corchetes, guión, raya). Correspondencia entre los párrafos y los temas del discurso.
  

• 
  Entonación y pausas. La entonación y las pausas como marcadores de unidades discursivas y de relaciones de sentido (correspondencia entre unidades melódicas y signos de puntuación, identificación y producción de los patrones melódicos propios de los actos de habla y las estructuras discursivas del nivel).
  

Elementos propios de la interacción oral (en diferentes registros y actitudes)

• 
  Uso del pronombre personal explícito: como marcador de cambio de turno (- Tu ce crezi? - Eu cred că e aşa.), como indicador de subjetividad (Nu sunt de acord. Eu cred că…), como marcador de contraste discursivo (Eu rămân şi tu pleci.).
  
• 
  Marcadores para dirigirse a alguien según la situación: formas de tratamiento introductivas (Iertaţi-mă. Nu vă supăraţi. Uitaţi/Uite!), saludar (Cum îţi merge? Cum o mai duci? Salut! Mă bucur că te văd!), responder a un saludo (Bine, mulţumesc, ca totdeauna. Aşa şi aşa. Dar tu?), solicitar al interlocutor que empiece a hablar (Apropo… Uite…), cooperar (Da. Fireşte. Cum să un… Aha! Şi…), reaccionar (Hai! Nu mai spune!), reforzar (Fireşte. Bineînţeles. Sigur.), implicar al interlocutor (Nu-i aşa? După cum ştii…), asentir, con distintos matices (Asta-i bună! Bineînţeles că da! Depinde…), contradecir, con distintos matices (Da, dar… Nici vorbă.), clarificar las opiniones (Nu e chiar/exact aşa, ci… Voiam să spun că…), demostrar implicación (Nu mai spune! E de necrezut!), tomar la palabra (Voiam să spun…), interrumpir la explicación (Scuzaţi-mă un moment… Scuzaţi-mă că vă întrerup.), anunciar el final (Asta e. Păi cam asta/aşa.), despedirse (Bine, te las. A fost foarte plăcut, dar…).
  
• 
  Recursos para las reacciones esperadas en las situaciones e intercambios usuales (“pares adyacentes”): preguntar por una persona al teléfono – responder (- Alo, aş vrea să vorbesc cu… /
  - Aşteptaţi/Aşteaptă un moment, vă/te rog. Scuzaţi-mă/Scuză-mă, acum nu pot vorbi cu dvs./tine. Vă/Te pot suna eu peste câteva minute?), preguntar por el estado general de las cosas – responder (- Cum te simţi? Ce mai faceţi? Cum merge totul? - Bine, mulţumesc. Destul de bine. Nu prea bine.), ofrecer - aceptar (- N-aţi dori să? Nu v-ar face plăcere să? - Sigur că da. Bineînţeles. Ar fi grozav. Mi-ar face mare plăcere.), rehusar – insistir (- Sunteţi/Eşti foarte amabil(ă), dar… Îmi pare rău, dar… Mulţumesc pentru propunere, dar.. Mă tem că va fi imposibil să… - Sigur? Mai gândiţi-vă/gândeşte-te.), pedir ayuda – conceder ayuda (- Aţi putea să mă ajutaţi? Vrei să-mi dai o mână de ajutor? - Da, cum să nu. Fireşte, cu plăcere.), pedir un objeto – darlo (- Daţi-mi, vă rog/Dă-mi, te rog. Poţi să-mi dai… - Da. Poftim.), hacer un cumplido – quitar importancia (- Vai, ce elegantă eşti! Totdeauna la ultima modă. - Mulţumesc, dar exagerezi. Nu-i chiar aşa.).
  

Deixis

• 
  Formas de señalamiento en las diferentes situaciones de enunciación (conversación, teléfono, chat, carta, etc.) y en el discurso diferido y relato: uso en cada caso de los pronombres, demostrativos y expresiones de tiempo y espacio (eu, tu ↔ el; acum, în această clipă, îndată, azi, ieri, mâine… ↔ atunci, în acel moment, în aceeaşi zi, cu o zi înainte, a doua zi…; aici, acesta, a veni, a aduce ↔ acolo, acela, a pleca, a duce).
  

• 
  Deixis espacial y temporal: combinación de adverbios deícticos para concretar el lugar y el tiempo (acolo jos, aici aproape, chiar acum, mâine devreme…).