Observaţiile profesorului diriginte

Caracterizează colectivul clasei la care sunteţi diriginte din perspective relaţiilor sociale ale clasei ca grup şi realizează un proiect de program pentru activităţile din săptămâna de “Şcoală altfel” care să fie adaptată nevoilor sociale ale colectivului de elevi.

Clasa XI C, Profil matematică-informatică

Componenţă: 23 de elevi: 9 băieţi şi 14 fete

Parametri pe care grupul este omogen:

Vîrsta elevilor (16-17 ani). Acest parametru face ca grupul să fie omogen sub aspectul nevoilor de socializare (aparteneţă la grup) de afirmare în grupul de apartenenţă, de a trăi sentimentul că eşti acceptat şi valorizat în grupul de referinţă, nevoia de a te distinge de ceilalţi prin originalitate (nevoi specifice adolescenţei)
Parametri pe care grupul este eterogen:

Mediul de provenienţă:

• 
  5 elevi din mediul urban
  
• 
  17 elevi din mediul rural
  

Nivelul socio-econmic al familiei de origine:

• 
  5 dintre elevii clasei provin din familii cu statut economic ridicat;
  
• 
  6 dintre elevi provin din familii cu statut economic modest;
  
• 
  12 elevi provin din familii cu statut economic precar.
  

Nivelul dorinţei de autorealizare în plan profesional:

• 
  7 dintre elevi îşi doresc să urmeze studii universitare
  
• 
  11 elevi sunt mulţumiţi să obţină diploma de bacalaoreat, fără a avea intenţia de a merge la facultate
  
• 
  5 elevi nu sunt interesaţi să obţină diploma de bacalaoreat
  

Observaţiile profesorului diriginte:

Elevii neinteresaţi de obţinerea diplomei de bacaloreat sunt mai puţin motivaţi de nevoia de autorealizare. Doresc însă să îşi satisfacă nevoia de apartenenţă la grupul de referinţă. În general pentru ei colectivul clasei de elevi nu constituie grupul de referinţă.

La elevii care doresc să urmeze forme superioare de învăţămînt este bine formată nevoia de autorealizare personală şi sunt mai puţin interesaţi de cultivarea sentimentului de apartenenţă la grupul clasa de elevi. În general cei 7 elevi constituie un microgrup în grupul de elevi şi, ca particularitate a acestui microgrup, devolorizează competenţele personale ale celorlalţi colegi, afişînd faţă de aceştia o atitudine de superioritate, uneori ofensatoare. În cadrul microgrupului climatul relaţional este unul bazat pe competitivitate şi nu pe cooperare. Din acest motiv comportamentele în microgrup au particularităţi uşor agresive.
Elevii care îşi doresc să obţină diploma de bacaloreat fără să afişeze intenţia de a merge la facultate sunt, în general, copii ce provin din familii cu statut economic precar, care au pierdut interesul pentru continuarea studiilor ştiind că familia nu îi poate întreţine la facultate şi au convertit acest interes în dorinţa de a se angaja la sfîrşitul examenului de bacalaoreat. Dintre aceştia o parte sunt intovertiţi şi manifestă timiditate în grup, ezitare, iar cealaltă parte manifestă atitudine defensivă faţă de colegii de clasă.
Sub aspect relaţional constat că elevii care compun acest colectiv se implică în interacţiuni minime, dominate de stereotipurile pe care le-au ataşat fiecărui coleg în parte. Încercările mele anterioare de mediere a conflictelor generate în grup au dovedit faptul că elevii cu statut economic ridicat tind să devalorizeze pe cei cu posibilităţi financiare scăzute; la rîndul lor, aceştia din urmă manifestă atitudine ostilă, defensivă, faţă de cei proveniţi din familii cu posibilităţi financiare mai generoase.

De asemenea, cei care au aspiraţii profesionale înalte îi devalorizează şi îi resping pe cei ale căror aspiraţii sunt incompatibile cu obiectivele lor.

Consider că elevii clasei la care sunt diriginte se raportează la colegii lor după aceste două criterii: situaţia financiară a familiei, aspiraţiile în plan profesional. Prin urmare ei nu fac eforturi de a-şi percepe colegii din perspectivă umană, de a înţelege personalitatea fiecărui coleg, dincolo de sarcinile şcolare şi aspectul exterior, superficial.
Cred că în colectivul clasei XI C elevii sunt centraţi pe sarcină şi prea puţin pe relaţie, într-o manieră care implică în primul rînd competiţia şi mai puţin cooperarea. Atmosfera în grup este una tensionată, cu multiple manifestări agresive şi privată de respectul faţă de celălalt.

Cred, de asemenea, că în momentul în care fiecare dintre elevi va manifesta interes şi respect faţă de colegul de clasă (pe care este nevoie să-l privească ca pe un om, o persoană şi nu un rival sau un adversar) atmosfera în clasă se va schimba, în sensul că va deveni mai prietenoasă şi mai confortabilă (sub aspectul confortului resimţit în grupul de elevi)

În intervenţia pe care doresc să o realizez îmi propun să creez contextul adecvat pentru a stimula interesul fiecărui elev de a găsi răspuns la întrebări de tipul: „Cine este cu adevărat colegul meu?” „Ce are mai frumos colegul meu?” „Care sunt similarităţile dintre mine şi colegul meu?” „Ce nu am ştiut niciodată despre colegul meu?” „Cum mă percep colegii mei?”.

Aplicaţiile pe care le propun au caracter de joc şi vor pune, rînd pe rînd, fiecare elev, într-o dublă situaţie: pe de o parte vor dezvălui colegilor informaţii noi despre ei înşişi ca persoane şi nu ca elevi, iar pe de altă parte, vor fi în situaţia de a lua cunoştinţă de dezvăluirile celorlalţi colegi şi de a-şi construi o nouă grilă de înţelegere a personalităţii acestora.

Informaţii despre organizarea intervenţiei:

1. 
   toate aplicaţiile se vor desfăşura în afara spaţiului pe care l-ar putea pune la dispoziţie şcoala. În acest sens voi alege fie un spaţiu verde din oraş, fie o sală dintr-o altă instituţie.
   
2. 
   elevii vor primi sarcina de a veni la activitate îmbrăcaţi comod, eu însumi voi fi îmbrăcat comod, într-o ţinută diferită de cea pe care obişnuiesc să o am la ore;
   
3. 
   pentru a avea acces la activitate fiecare trebuie să aducă de acasă un obiect pe care nu l-a adus niciodată la şcoală.
   
4. 
   pentru activitate se vor folosi doar scaune (dacă se desfăşoară în interior) sau (dacă se desfăşoară în spaţiu deschis) pături. Important este ca spaţiul să difere cît mai mult de cel pe care îl oferă şcoala şi sala de clasă.
   

La momentul în care sosesc la activitate, elevii vor lăsa, într-un spaţiu amenajat (un colţ al sălii de activitate sau o masă din sală, o zonă din spaţiul verde, etc.) obiectul adus de acasă, realizîndu-se astfel o mică expoziţie de obiecte mai mult sau mai puţin personale. Fiecare participant este liber să viziteze expoziţia, fără a pune întrebări despre obiectele găsite aici.

Aplicaţia Nr.1

Toţi vecinii mei...

Elevii se aşează într-un cerc. Fiecare va aşeza în faţa lui cîte un obiect care reprezintă casa fiecăruia. Unul dintre elevi stă în mijlocul cercului şi nu are o astfel de casă. Dorinţa lui este aceea de a ocupa o astfel de casă. Poate face aceasta dacă spune următoarea formulă: „Toţi vecinii mei care au tricouri albe/ ochi albaştri/ cărora le place să mănînce îngheţată de vanilie, etc.” Este obligatoriu ca criteriul ales să fie descriptiv pentru cel din mijlocul cercului.

După ce a rostit această formulă toţi cei pentru care formula este adevărată (toţi cei care au tricori albe) au sarcina de a-şi schimba casa pe cerc. Se vor deplasa în sensul acelor de ceas, vor parcurge cercul o dată în întregime, apoi vor găsi o casă liberă pe care o vor ocupa (nimeni nu are voie să se aşeze în casa din care tocmai a plecat!). Cel din mijloc poate ocupa orice „casă” liberă, iar cel care rămîne fără casă trece în mijloc.
Activitatea are meritul de a identifica puncte comune între elevi şi de a-i pune indirect în situaţia de a face autodezvăluiri uşoare, cu care se simt confortabil chiar şi în această situaţie de început de interacţiune.
Aplicaţia Nr. 2

Anonio şi Ali

Din nou elevii sunt aşezaţi în cerc, în picioare. Trei dintre ei vor ieşi din joc, îndeplinind rolul de observatori. Ei vor scrie povestea construită de restul grupului în timpul jocului.

Anunţ pe cei din cerc că trebuie să compună o poveste care începe cu formula: „Aceasta este povestea lui Antonio, un tînăr din Madrid care...”. Am o minge în mînă. În momentul în care termin de rostit formula pasez mingea cuiva din cerc. El trebuie să adauge o propoziţie/ frază povestirii şi apoi să o paseze altui jucător din cerc. Acesta face la fel şi vor continua în acest mod pentru ca povestea să fie scrisă în mod cooperativ şi să reflecte contribuţia fiecărui participant. La un moment dat voi cere mingea şi voi spune: „Antonio îl cunoaşte pe Ali, un băiat marocan care are şi el o poveste” şi pasez mingea, urmînd ca jocul să continue în acelaşi mod.
Aplicaţia înlătură competiţia şi determină participanţii să coopereze. Povestea finală va reflecta contribuţia fiecăruia şi va fi, în acelaşi timp, rezultatul muncii grupului. Intervenţiile fiecăruia devin proiecţii şi vor sugera informaţii despre cel care le-a emis. Jocul destinde admosfera în grup, relaxează grupul şi îl pregăteşte pentru interacţiuni mai profunde.

Aplicaţia Nr. 3

Perechi sărbătorite

Toţi jucătorii trebuie să găsească în grup o persoană a cărei dată de naştere este apropiată de a lui. Ei trebuie să găsească două lucruri pe care le au în comun. După aceasta fiecare pereche trebuie să împărtăşească grupului trăsăturile identificate.

Aplicaţia presupune interacţiune unu la unu şi concentrează grupul de elevi pe a identifica aspecte comune, domenii comune de interes. De asemenea, apare şi componenta „prezentare”; faptul de a vorbi despre tine în faţa grupului creşte nivelul de încredere în grup şi construieşte sentimentul de apartenenţă.
Aplicaţia Nr. 4

Bomboanele

Continuînd în acceaşi notă, voi servi elevii cu cîte două bomboane ambalate în culori diferite. După ce fiecare şi-a ales bomboanele şi, implicit, culorile, voi explica semnificaţia fiecărei culori pentru această aplicaţie:

Roşu: Care este cea mai frumoasă amintire a ta?

Galben: Ce îţi place să faci în week-end?

Verde: Spune-ne cîte ceva despre familia ta!

Albastru: Care este lucrul pe care nu l-ai făcut niciodată şi ţi-ai dori să îl faci?

Orange: Dacă ai putea să mergi undeva în lume pe gratis, care ar fi acel loc?

Fiecare, pe rînd, va veni în faţa grupului şi va răspunde la întrebările corespunzătoare culorilor bomboanelor pe care le au în mînă.

Aplicaţia Nr. 5

După finalizarea acestei aplicaţii elevii sunt invitaţi să meargă din nou la expoziţia obiectelor personale. De această dată participanţii au libertatea de a pune întrebări în legătură cu obiectele găsite la expoziţie – răspunsurile la întrebări devin, în acest context, autodezvăluiri pe tema hobby-urilor celorlalţi, a intereselor, a aspectelor bine conectate la personalitatea respondentului. Aceste dialoguri pot fi sursă de identificare a punctelor comune de interes.

Aplicaţia Nr. 6

Persoana dispărută

Împart grupul în două echipe. Fiecare echipă primeşte cîte o geantă în care se află diferite lucruri. Anunţ că aceste genţi au fost aduse la secţia de poliţie şi nu se cunoaşte identitatea posesorului deoarece nu s-au găsit nici un act în ele. Fiecare echipă trebuie să descopere cît mai multe amănunte despre persoana care şi-a pierdut geanta, obiectele din aceasta ajutîndu-i să facă diferite conexiuni.

În final cîte un detectiv din fiecare echipă urmează să prezinte rezultatele cercetărilor, respectiv cît mai multe amănunte despre acea persoană, motivînd presupunerile făcute cu ajutorul obiectelor din sac.
Aplicaţia presupune lucru în echipă şi pune participanţii în situaţia de a genera ipoteze şi de a dezbate cu argumente pro şi contra asupra ipotezelor generate. Grupul trebuie să ia multiple decizii, să managerieze raţional diferite situaţii conflictuale ce apar în timpul decodificării obiectelor din geantă pentru ca în final să emită o ipoteză/ concluzie finală reprezentativă pentru grup şi pentru fiecare membru în parte.