- în cultura română: conotaţii pozitive – mai ales prin prototipul "rural", ţărănesc (limbajul culturii populare)
- de fapt, include şi: limbaje urbane (argouri); limbaj familiar (colocvial)
- abstractizare: nu ţinem cont de particularităţile dialectale, dar de fapt ele există în realizările concrete ale limbajului popular
- se realizează preponderent în oralitate – din care îi provin trăsăturile principale
- Corespondenţă Popular / cult = Oral / scris. Deşi există texte populare scrise (ex.: scrisori), şi o bună parte din cele culte – orale (ex.: conferinţă, dezbatere)
- Importanţa pentru comparaţii interlingvistice şi interculturale şi pentru traduceri!
(destul de omogen; totuşi oarecare diversificare internă); accepţia generală de "limbaj necultivat"
(destul de omogen; totuşi oarecare diversificare internă); accepţia generală de "limbaj necultivat"
- popular (tradiţional, rural) – limbaj curent, al vieţii cotidiene
- variante "solemne", supravegheate
- limbaje "tehnice", ale meşteşugurilor tradiţionale
- limbaje artistice (mai ales în poezie)
+ diferenţe sociolingvistice (sex, vîrstă, grad de educaţie)
+ interferenţe cu limbajul cult
- familiar
- argotic
Vulgaritate şi eufemism
Diversificarea internă a limbajului popular
Diversificarea internă a limbajului popular
- destul de omogen
Diferenţele în funcţie de situaţia de comunicare
- între conversaţia curentă şi situaţiile "solemne" – nu sînt foarte mari, dar există. Sfera publică / privată. În interiorul aceluiaşi mediu sau la contactul cu vorbitori din afară ("cum zicem noi")
- variaţii situaţionale: la cîrciumă / la priveghi
Diferenţe între vorbirea bărbaţilor şi cea a femeilor? Un studiu – bazat pe proza lui Marin Preda Cf. ŞTEFAN, Ion, 1982.
- bărbaţii – mai implicaţi în viaţa publică – nr. mai mare de neologisme ("devine după facultăţi", "ocupaţiunea ta mintală")
- femeile – mai regional (ga, bia, bîtul), neologisme deformate (percitor, fonciire, primu-ntâi), vocabular rudimentar (Guica); "vorbeşte ca lumea, nu te mai fandosi"
Terminologii tehnice populare
Terminologii tehnice populare
- sînt comparabile cu limbajele ştiinţifice şi tehnice din limba literară?
- nu, în măsura în care sînt relativ puţin dezvoltate, şi sînt cunoscute de aproape toţi în zona dată
- permeabilitate foarte mare; prin şcoală, mass-media, contactul cu alte instituţii publice, politice ş.a.
- în funcţie de situaţia de comunicare şi adaptarea la interlocutor: în interviu
v. Pop (Maramureş), Dumistrăcel, anchete dialectale
- mai ales lexic - cuvinte, frazeologisme
- de multe ori modificări - fonetice, semantice, sintactice.
Inclusiv prin hipercorectitudine (benoclu) şi etimologie populară (umflaţie)
v. în literatură
Limbajul popular (rural)
Limbajul popular (rural)
Cf. I. Coteanu, Stilistica..., 1973
- se face abstracţie de diferenţele dialectale (manifestate mai ales în fonetică, lexic); de fapt, se realizează prin variante regionale
- trăsăturile generale ale oralităţii
1. SISTEM Vocabular redus ca întindere – compensat printr-o polisemie foarte bogată
1. SISTEM Vocabular redus ca întindere – compensat printr-o polisemie foarte bogată
EX. praştie (< sl.), DLR: 1. armă rudimentară. 2. funie la căruţă. 3. căpăstru; 4. împletitură de sfoară, plasă; 5. chimir; 6. unealtă în formă de prăjină – pentru cules fructe; 7 stîlp la casă; 8. băţ de undiţă; 9 fîşie de pămînt arabil; 10. loc, la rîu, în care apa e mai puţin adîncă
- a (se) face praştie? V. a împrăştia? Sau praf ?
a da – în expresii, sintagme, are sensuri pentru care limba literară foloseşte cuvinte diferite
- nu atît expresivitate, cît necesitate
a da foc (a incendia), a da pe brazdă (a adapta), a da de veste (a anunţa), a da de gol (a demasca), a da greş (a rata), a da ghes (a stimula), a-i da mîna să (a-şi permite); a da de furcă (?), a da nas (?)
- Impresia de mare bogăţie, de varietate lexicală e creată la nivelul sistemului – din însumarea variantelor regionale; de fapt, în fiecare zonă se folosesc elemente mult mai puţine (clişeu al puriştilor tradiţionalişti – "Limba nostră-i o comoară").
- Impresia de mare bogăţie, de varietate lexicală e creată la nivelul sistemului – din însumarea variantelor regionale; de fapt, în fiecare zonă se folosesc elemente mult mai puţine (clişeu al puriştilor tradiţionalişti – "Limba nostră-i o comoară").
DSR a economisi – a priştipi, a răgădui, a sclipui (reg.)
a mirui (Trans.); a scofeli (Olt., Munt.), a stăci (Ban.), a şporoli (Trans., Maram.), a zorobi (zone Maram.)
- Lexicul e legat de viaţa practică; din natură, au nume doar lucrurile care interesează (utile sau nocive); în rest, termeni generici
- Lexicul e legat de viaţa practică; din natură, au nume doar lucrurile care interesează (utile sau nocive); în rest, termeni generici
ex.: iarbă, buruiană, gîză
- Nu sînt lexicalizate detaliile proceselor interioare, operaţiile de gîndire; caracterul afectiv se manifestă direct, prin construcţia mesajului – nu e prezentat descriptiv, analitic
- Caracter concret / abstract al termenilor: exceptând vocabularul de bază:
de exemplu verbe: - cu origine onomatopeică (şi valoare descriptivă): a bubui, a fâsâi, a pocni
NU- derivate de la instrumente: a arăci, a cosi, a cosorî; de comportament: a burlăci, a ciobăni, a haiduci, a plugări
- cu origine metaforică: a se împăuna, a pisa
- Caracterul concret e vizibil în expresii şi locuţiuni (multe cu origine metaforică). Frazeologia bogată (suplineşte alte mijloace - derivare, compunere)
- Caracterul concret e vizibil în expresii şi locuţiuni (multe cu origine metaforică). Frazeologia bogată (suplineşte alte mijloace - derivare, compunere)
Caracterul clişeizat, prefabricat (inventivitate - dar şi reluare şi substituire în tipare date)
viaţă ţărănească, păstorească, viaţă curentă
a se strânge funia la par - treieratul cu cai
a-i veni apa la moară - situaţie favorabilă
a se amesteca unde nu-i fierbe oala
a nu-i fi boii acasă - a fi necăjit, indispus
la botul calului - în faţa cârciumii, fără a se aşeza la masă
a călca în străchini
realităţi istorice
a-şi aprinde paie în cap - obicei turcesc pentru a semnala înaintarea unei petiţii
a (se) da în stambă - ngr. stamba "tipar"
a-şi da arama pe faţă - referire la monedele aurite tocite
a trage la aghioase - de la cântările bisericeşti conţinând cuvântul aghios "sfânt"
corporalitate umană
a i se aprinde călcâiele - a nu mai sta pe loc?
a-şi lua inima în dinţi
- Arhaisme păstrate (regional)
- Arhaisme păstrate (regional)
- Neologisme – mai puţine, dar nu absente
inventar destul de redus şi frecvenţă mai mică a adjectivelor (notă: fenomen universal). Evaluarea fundamentală (bun /rău, participiale. Mai ales în poziţie de NP. Cele relaţionale postpuse, dar şi majoritatea calificativelor. Excepţie – cele cu valoare constant diferită: mare
inventar destul de redus şi frecvenţă mai mică a adjectivelor (notă: fenomen universal). Evaluarea fundamentală (bun /rău, participiale. Mai ales în poziţie de NP. Cele relaţionale postpuse, dar şi majoritatea calificativelor. Excepţie – cele cu valoare constant diferită: mare
Ex.: Io ieream în ceată... că ieram la grîu, fârşisăm în nuaptea aia, pusasăm nişte vii aici.... TDMI 320
Adjective: odinit, ostenit, NP
- mai simplă, uniformă - diferită de cea cultă
- mai simplă, uniformă - diferită de cea cultă
- există toate funcţiile sintactice, toate tipurile de coordonare şi subordonare din limba literară, dar unele sunt foarte puţin folosite
- fraza e mai scurtă, simplă, cu puţine subordonate - şi nu de multe tipuri diferite (mai ales completive directe şi indirecte). Lipseşte fraza arborescentă cultă. Extinderea - prin acumulare: juxtapunere, coordonare copulativă, incidenţă
- câteva conjuncţii foarte frecvente - că, să, de - cumulează mai multe valori circumstanţiale:
că - cauzal ("Vin, că mi-e foame"); consecutiv ("Atâta a băut, că s-a umflat")
de - final ("Mergi de adu apă"), consecutiv (inclusiv pentru a indica valoarea superlativă: "Bea de stinge") - şi atributiv ("Omu' de l-ai văzut tu ieri...")
Caracterul concret e manifestat şi prin frecvenţa circumstanţialelor de loc, timp. (?)
- tendinţa analitică se dezvoltă în dauna celei sintetice: exprimarea relaţiilor sintactice prin cuvinte de legătură, nu prin flexiune (modificarea formei cuvântului): mai simplu (simplifică şi acordul)
- tendinţa analitică se dezvoltă în dauna celei sintetice: exprimarea relaţiilor sintactice prin cuvinte de legătură, nu prin flexiune (modificarea formei cuvântului): mai simplu (simplifică şi acordul)
la / lu
D: Scrie la un prieten. I-am dat cartea la mama. / I-am dat cartea lu mama.
G: Din cauza la o vecină. Din cauza lu vecina.
- vocativul marcat, cu terminaţii specifice: -e, -ule, -o, : Vlade, Nicule, Ioano şi feminin "nearticulat": Ioană
- omiterea acordului adjectivului, la distanţă; acordul după înţeles şi prin atracţie
Regionale, dar foarte raspândite:
- conjunctivul preferat infinitivului (diferenţe regionale): poate să facă, începe a spune
Cuvinte-cheie (în lirică): dor, dragoste, noroc, bine, urât, jale...
Dor: durere (dolus) + dorinţă (a dori). Concretizări, personificări.
- valori simbolice ale culorilor, anotimpurilor, elementelor naturale etc.
- versificaţie (6-7, trohaic, rimă alăturată)
- conservă arhaisme, care nu mai sînt înţelese ("De-i fi rea ca o cătuşă / Noi te-om pune după uşă"; cătuşă > căpuşă; întrebată, pretinde că a spus "căpuşă") - "relicve lexicale"
Evaluări în genere pozitive (simplitate, sinceritate, naivitate, autenticitate; caracter mitic)
Care e raportul cu limbajul popular al conversaţiei cotidiene?
Care e raportul cu limbajul popular al conversaţiei cotidiene?
Cf. Magdalena VULPE 1983: "Termeni dialectali şi termeni poetici în poezia populară", in "Limba Română", XXXII, n. 2, pp. 125-28.
- termeni care se opun uzului curent, sînt marcaţi stilistic
- de cele mai multe ori exteriori graiului local (comparabili cu neologismul în poezia cultă)
ex.: codru "Se duce în codru – se zice de ăia, de basme, a fugit în codru"; "e reţinut de la cîntecele eştea, după mine ar însemna un cuvînt de voioşie" (L recunoaşte contextul tipic, dar nu poate preciza sensul). În aria în care a ieşit din uz (Oltenia, Muntenia) e simţit ca specific basmului, poeziei
ex. bade, lele – o tânără interpretă e întrebată dacă aşa vorbeşte cu "mîndrul". R: "numai în cântece"
ex. monede vechi (zlot, creiţar), nume de plante (în formula "frunză de...") – sens vag
- funcţia poetică chiar decurge din exotismul lor în raport cu graiul local
- şi fenomenul invers: excluderea unor termeni cotidieni din limbajul poeziei (Ex.: interjecţia no, foarte frecventă în Maramureş, nu apare în poezia zonei)
- există o diferenţă stilistică poetic / non-poetic
Obs.: culegerile au fost supuse unei implicite selecţii, prelucrări (epurarea unor trăsături regionale, dar mai ales de oralitate şi de limbaj "vulgar")
Tocilescu 1900, Materiale folcloristice: purisan
- Şi diferenţe între specii
- Şi diferenţe între specii
- limba descîntecelor: arhaizantă, creativă
- limba colindelor, baladelor, doinelor (cea mai "clasică", totuşi cu diferenţe)
- limba unor strigături, texte comice, desacralizante (anti-colindatul, cf. Petru Caraman)
Limba descântecelor
- terminologia magică (...)
- funcţia magică a limbajului (creaţii, arhaisme de neînţeles, repetiţii obsesive, aliteraţii)
Preluarea unor termeni culţi, uneori deformaţi sau cu modificări semantice
Preluarea unor termeni culţi, uneori deformaţi sau cu modificări semantice
- nu e un fenomen nou; a fost mascat de purismul selecţiei culte (ex.: la G. Dem Teodorescu – "Foaie verde ş-o lalea, / Ce caţi neică pe şusea?" Vlaşca, 1867)
- moda, influenţa lăutărească: amor, amantă - v. Hasdeu
Coteanu: aranja, avansa, interes, avion, balcon, bal, minister - în basme
- amestec de situaţii: "dă nainte o telegramă s-aştiepte-mpărat, că sosă fecioru cu mnireasa, cu Mândra Lumnii" ; cei 24 de fii de împărat se întâlnesc la restaurant; Albei ca zăpada i se fac injecţii ca să învie
Ex.: "A plecat dracu liniştit, pe bază că vine copilu în iad"
- prezentul istoric
- prezentul istoric
- dialogul în dialog - v. Bălăşoiu
- replici scurte, care nu mai au nevoie de verb dicendi
- repetarea insistentă a verbului dicendi (zice) - marcă pragmatică, automatism, cuvânt de umplutură
Cazul "folclorului nou": fals, acţiune de propagandă - exemple
- "Că lumina care spui / E raza partidului"
- "Frunză verde mure coapte / Eu cu partidu sânt frate/ (...) Şi facem noi, fraţii lui / Cinste colectivului"
- "Partidul Muncitoresc / Mă-nvaţă ca să citesc"
- "Foaie verde-o viorea / Lucrez la maşina mea / Lucrez şi eu mult doresc / Norma să o depăşesc"
- "Eu muncesc cu drag şi spor / Pentru patrie şi popor"
Cu cuvântu cel frumos laudesăi Isus cristos Pe o crenguţă de malin tot-de auna în Veci amin dute carte cât de iute la sora Sate sărute căsi ieu team sărutat când în Poştă team băgat dute carte prin trifoi şi Iară vină înăpoi cu răspuns de pela voi Hei tu dragă păsărea ieatu asta cărticea şi O du la sora mea şi o pune pe fereastă iea Frumos săo citească lacrămile săi pornească Pe cum mia pornit şi mie când am început Ascrie hei tu soră draga mea de când de Acasăi plecat casa pustie arămas pe mime Naud horind nici glasuri legănând vei şti Dragă soră ană căci două flori sunt cu pupi Cele din gră dinuţă de la todoră din crăceşti şi una din lădiţă cele din grădinuţă văa Fi roşie cele din lădiţă nuştiu cum a fi ţi Voi scrie după cea în flori şi a venit mărie Lui onisim de la bucureşti şi mia Dat 4 bătiste şi un bot mare de fitău în toată forma şi un ghemuţi de bumbac şi Violile sunt toate în florite şi abe nu avem Nici una numai albastre şi am 20 de sire De maieran şi la noi prunile cele albuţa sunt coapte câte una doauă şi să ştii Că după afine am fost pela camnic căpe Gutăi încă nusunt coapte frunză verde de Sănsiu măa pucai şi eu să scriu carte în Patru cornurele scrisă cu drag şi cu jele În to sară păn sărat mare dor mo apucat Mare jele macuprins şi mam apucat de Scris eu team scris carte la nor sora tea citi cu dor eu team scris carte la stele Sora tea citi cu jele şi ţam scriso tot plâng Gând şila tine tot gndind cânepa este Cum îţi place ţie sup ţire la pai aşa cum Nam avut de mult alte cele nam ce scrie Numai dor şi bucurie şi înapoi carte săm Vie îţi trimit soră prin carte voie bună Sănătate caci de tine sunt de partea
Cu cuvântu cel frumos laudesăi Isus cristos Pe o crenguţă de malin tot-de auna în Veci amin dute carte cât de iute la sora Sate sărute căsi ieu team sărutat când în Poştă team băgat dute carte prin trifoi şi Iară vină înăpoi cu răspuns de pela voi Hei tu dragă păsărea ieatu asta cărticea şi O du la sora mea şi o pune pe fereastă iea Frumos săo citească lacrămile săi pornească Pe cum mia pornit şi mie când am început Ascrie hei tu soră draga mea de când de Acasăi plecat casa pustie arămas pe mime Naud horind nici glasuri legănând vei şti Dragă soră ană căci două flori sunt cu pupi Cele din gră dinuţă de la todoră din crăceşti şi una din lădiţă cele din grădinuţă văa Fi roşie cele din lădiţă nuştiu cum a fi ţi Voi scrie după cea în flori şi a venit mărie Lui onisim de la bucureşti şi mia Dat 4 bătiste şi un bot mare de fitău în toată forma şi un ghemuţi de bumbac şi Violile sunt toate în florite şi abe nu avem Nici una numai albastre şi am 20 de sire De maieran şi la noi prunile cele albuţa sunt coapte câte una doauă şi să ştii Că după afine am fost pela camnic căpe Gutăi încă nusunt coapte frunză verde de Sănsiu măa pucai şi eu să scriu carte în Patru cornurele scrisă cu drag şi cu jele În to sară păn sărat mare dor mo apucat Mare jele macuprins şi mam apucat de Scris eu team scris carte la nor sora tea citi cu dor eu team scris carte la stele Sora tea citi cu jele şi ţam scriso tot plâng Gând şila tine tot gndind cânepa este Cum îţi place ţie sup ţire la pai aşa cum Nam avut de mult alte cele nam ce scrie Numai dor şi bucurie şi înapoi carte săm Vie îţi trimit soră prin carte voie bună Sănătate caci de tine sunt de partea
