Curtea de Justiţie este compusă din 15 judecători (câte unul
pentru fiecare stat membru, fără a exista insa obligativitatea criteriului
naţional) numiţi prin acordul guvernelor ţărilor UE pentru o perioadă
de 6 ani, ea având rolul de a asigura implementarea prevederilor Tratatului.
Cei 15 judecători sunt asistaţi de 8 avocaţi generali. Există şi
un Tribunal de Primă Instanţă, însărcinat cu soluţionarea cauzelor de
mai mică importanţă, pentru a nu se aglomera foarte mult activitatea
Curţii de Justiţie.
128
Ultima instituţie care exista înainte de ratificarea Tratatului de la
Maastricht este Curtea de Conturi. Înfiinţată în anul 1977 dar fără a
fi din punct de vedere strict juridic o instituţie comunitară până la
intrarea în vigoare a Tratatului de Uniune Europeană (1 noiembrie
1993), ea este compusă din 15 membri aprobaţi prin decizia unanimă a
Consiliului UE, după consultarea Parlamentului European.
Rolul Curţii de Conturi este acela de a controla dacă veniturile şi
cheltuielile din bugetul comunitar au fost legal obţinute şi utilizate şi
dacă managementul financiar al Uniunii Europene a corespuns programului
stabilit la începutul anului pentru care se efectuează controlul.
Rezultatul acestui control se concretizează într-un raport anual pe baza
căruia Parlamentul European acordă Comisiei Europene descărcarea
bugetară.
Aşa cum am menţionat, urmare a deciziilor adoptate la Maastricht,
au fost înfiinţate o serie de noi instituţii comunitare:
– Comitetul Economic şi Social (ECOSOC), cu rol esenţialmente
consultativ şi sediul la Bruxelles. El exista înainte de adoptarea
Tratatului de la Maastricht, însă nu era legalizat ca instituţie comunitară.
Este compus din 222 membri, reprezentanţi ai grupurilor de
interese economico-sociale din statele UE;
– Institutul Monetar European, cu sediul la Frankfurt. Deschis la
1 ianuarie 1994, el a avut rol de precursor al Băncii Centrale Europene, care
l-a înlocuit la 1 ianuarie 1999, o dată cu apariţia monedei unice EURO;
– Agenţia Europeană pentru Protecţia Mediului, cu sediul în Danemarca;
– EUROPOL, cu sediul în Olanda, se vrea a fi precursorul unei
viitoare poliţii comune europene;
– Observatorul pentru Droguri, cu sediul în Portugalia;
– Oficiul pentru Medicamente (în Marea Britanie);
– Fundaţia Educaţiei Permanente (în Italia);
– Oficiul de Formare pentru Ţările din Est (în Grecia);
– Oficiul pentru Sănătate şi Protecţia Muncii (în Spania);
– Oficiul pentru Inspecţie Veterinară (în Irlanda);
– Comitetul Regiunilor (cu sediul la Bruxelles, în Belgia).
Noile realităţi europene de după 1989, dar şi nevoia de reformă
internă a structurilor comunitare au dus la semnarea, în decembrie 2000, a
unui nou Tratat – Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în ianuarie 2003.
Paşii timizi pe care acesta i-a făcut însă pe calea reformelor au evidenţiat
necesitatea lansării unei dezbateri mai largi privind viitorul Uniunii. În
2001, Declaraţia de la Laeken îşi propune crearea unei Uniuni mai democratice,
mai transparente şi mai eficiente şi elaborarea unei Constituţii pe
129
măsura aşteptărilor cetăţenilor europeni. În vederea realizării acestui obiectiv
a fost creată o Convenţie reunind principalele părţi angajate în dezbatere:
guvernele statelor membre şi ale statelor candidate, parlamentele
naţionale, Parlamentul european, Comisia europeană, observatori din
partea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, Mediatorul
european, reprezentanţi ai societăţii civile.
Lucrările Convenţiei au fost încununate de elaborarea Proiectului
Constituţiei Europene. Textul, înlocuind totalitatea tratatelor
existente, este structurat în patru părţi: Dispoziţiile fundamentale (sunt
definite Uniunea, obiectivele, competenţele, procedurile decizionale şi
instituţiile sale), Carta drepturilor fundamentale (aceasta devine astfel
parte integrantă a Constituţiei), Politicile Uniunii şi Clauzele finale
(sunt înscrise procedurile de adoptare şi de revizuire a Constituţiei).
Proiectul Constituţiei europene a fost prezentat la Consiliul
European de la Salonic, din iunie 2003, şi adoptat la Consiliul
European de la Bruxelles, din iunie 2004, urmând să fie ratificat de
statele membre ale UE.
Constituţia europeană constituie elementul central în jurul căruia
se va edifica întreaga arhitectură europeană.
Dostları ilə paylaş: |