Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective
Yüklə 0,96 Mb.
|
| RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
Relaţiile politice naţionale şi internaţionale au o mare importanţă în problematica lumii contemporane. Există unele situaţii şi valori comune atât politicii interne, cât şi politicii externe, din care decurg probleme comune celor două sfere: – Problema normelor: relaţiile (între state, naţiuni, organisme internaţionale) trebuie să se bazeze pe reguli şi norme sau pe voinţa arbitrară ori pe libertatea nelimitată? – Problema forţei: relaţiile trebuie să fie guvernate de forţa dreptului sau de dreptul forţei? – Problema scopului final: scopul trebuie să fie găsirea unui
dominarea unor agenţi de către alţii? – Problema „regulilor jocului”: competiţiile care se nasc trebuie şi ele să fie guvernate de reguli şi norme sau să se desfăşoare fără nici o regulă? 99 – Problema distincţiei factual-normative: faptele nu trebuie confundate cu normele. – Problema responsabilităţii. – Problema autonomiei. – Problema corelării binelui individual cu cel general. Ca răspuns la aceste probleme au apărut, de milenii, anumite principii de politică internaţională, care au fost uneori (dar nicidecum totdeauna) respectate, însă care au fost foarte des evocate ca argumente în disputele internaţionale. Pe de altă parte, este esenţial să se observe că, pe lângă elementele comune, există şi deosebiri foarte mari între politica internă şi cea internaţională. Concepţiile optimiste asupra relaţiilor internaţionale au primit denumiri diverse, după cum se urmărea evidenţierea uneia sau alteia dintre trăsăturile lor caracteristice. Ele se numesc normativiste, în special pentru că afirmă încrederea în posibilitatea fondării raporturilor internaţionale pe norme. Concepţiile optimiste sunt în general raţionaliste, în mai multe sensuri. Mai întâi, în sensul că privesc omul în general, precum şi omul politic în special, ca pe o fiinţă raţională, ale cărei decizii şi conduite sunt fundamentate pe intenţii şi calcule raţionale. În al doilea rând, ele sunt raţionaliste pentru că pleacă de la premisa posibilităţii aşezării raporturilor internaţionale pe baze raţionale, pe baze morale. În al treilea rând, concepţiile optimiste sunt idealiste, deoarece ele tind să încurajeze o viziune ideală asupra oamenilor, naţiunilor şi statelor. Este foarte greu de evaluat în ce măsură aceste premise optimiste au contribuit la îmbunătăţirea climatului internaţional. Adepţii idealismului sau normativismului susţin că această contribuţie a fost deosebit de importantă, în schimb criticii lor pretind că un asemenea optimism nu a făcut decât să falsifice realitatea politică şi să creeze aşteptări sau speranţe nerealiste. Realismul politic este principalul adversar al idealismului, raţionalismului şi internaţionalismului politic normativist. În opoziţie cu teoriile amintite mai sus, realismul politic pleacă de la o viziune mai puţin optimistă despre om şi relaţiile interumane. El continuă nu tradiţia raţionalistă kantiană, ci pe cea pesimistă, hobesiană, de interpretare a naturii umane şi a relaţiilor sociale. În acest context, fiecare dintre agenţi este definit de încercarea de a câştiga în dauna celorlalţi. Politica, în ansamblu, apare ca luptă pentru putere şi dominaţie, ca 100 activitate concurenţială, şi nu cooperativă, guvernată de interese şi ambiţii, nu de idealuri nobile sau norme morale. Yüklə 0,96 Mb. Dostları ilə paylaş:
|