Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective

CONSILIUL EUROPEI

Ororile celui de-al doilea război mondial au impulsionat necesitatea organizării societăţii internaţionale sub semnul cooperării între state. Deşi ideea unei Europe unite nu este creaţia secolului XX, efectivitatea sa aparţine, neîndoielnic, celei de-a doua jumătăţi a acestuia. Astfel, la 5 mai 1949, pe fondul unor mişcări proeuropene tot mai active, se semnează, la Londra, statutul primei organizaţii fondate de europeni, pentru europeni: Consiliul Europei. Intrat în vigoare la 3 august 1949, Statutul oferă imaginea unei Europe a păcii, înţelegerii si cooperării. Celor 10 state membre iniţiale li se vor adăuga, de-a lungul timpului, numeroase altele, dar contextul politic european face ca, în primele sale patru decenii,

Consiliul să rămână o organizaţie vest-europeană. După căderea comunismului, Consiliul Europei a constituit prima structură deschisă ţărilor Europei Centrale şi de Est înscrise pe calea reformelor democratice. Cea mai vastă organizaţie strict europeană, Consiliul Europei numără astăzi 45 de state membre*, contribuind astfel la creareaunui vast spaţiu de „securitate democratică”.**

_______________

* România a aderat la Consiliul Europei prin Legea nr. 64 din 4 octombrie1993 (publicată în „Monitorul Oficial” nr. 238 din 4 octombrie 1993).

** Lansat în terminologia internaţională de Summit-ul de la Viena, din 1993,

conceptul de „securitate democratică” constă în faptul că toate statele membre se

angajează, în ordinea internă şi internaţională, să respecte şi să aplice principiile democraţiei

pluraliste, primatul dreptului, respectarea drepturilor omului şi ale naţiunilor.

106

Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei, cu

condiţia ca să accepte principiul preeminenţei dreptului şi să garanteze

principiul în virtutea căruia orice persoană aflată sub jurisdicţia sa să

se poată bucura de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale.

Logica şi raţiunea de a fi a Consiliului Europei – cooperarea

interguvernamentală – se traduc prin crearea, între statele membre, a

unei mai mari apropieri „pentru salvgardarea şi realizarea idealurilor şi

principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru facilitarea progresului

lor economic şi social”(art. 1 din Statutul Consiliului Europei).

Pentru a putea atinge aceste obiective, Consiliul s-a dotat cu organe

care, prin activitatea lor, contribuie la apărarea drepturilor omului

şi a democraţiei pluraliste, la valorizarea identităţii culturale europene,

sprijină edificarea noilor societăţi democratice şi lupta împotriva

oricăror forme de intoleranţă, xenofobie, încălcare a drepturilor minorităţilor

etc.

Conform articolului 10 din Statut, organele Consiliului Europei

sunt Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Consultativă (devenită, din

1974, Adunarea Parlamentară), asistate de un Secretariat.