Autonomie = abilitatea de a formula şi realiza politica internă
şi externă în termenii propriilor interese, scopuri:
A fi autonom =
a avea puterea, a defini propriile interese şi acţiuni, plus obli-
gaţia de autolimitare – aceasta presupune o acţiune voluntară;
participarea la sistemul global, regional, zonal – obligaţii =
autolimitare asumată;
independenţă „totală” = cel care impune autolimitarea altora.
21
DOCTRINA SUVERANITĂŢII
stă la baza independenţei, autonomiei;
nu e prevenită coerciţia, care poate să vină din:
dependenţă;
vulnerabilităţi;
suveranitatea se aliniază autonomiei în lumea interdependenţei;
aceste autolimitări = eroziuni ale autonomiei alianţe;
Dostları ilə paylaş: |