Organul cutanat

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 108.68 Kb.
səhifə3/3
tarix01.08.2018
ölçüsü108.68 Kb.
1   2   3

Inervaţia tegumentului În derm s-au descris terminaţii nervoase libere şi structuri încapsulate. În dermul papilar sunt localizaţi corpusculii Meissner şi corpusculii Krause. În dermul profund şi hipoderm sunt localizaţi corpusculii Vater-Pacini şi Golgi-Mazzoni pentru sensibilitatea tactilă şi corpusculii Ruffini pentru sensibilitatea termică la cald. Corpusculii au un plan comun de organizare. Prezintă o capsulă conjunctivă, formată din lamele concentrice tapetate cu celule conjunctive turtite şi un aparat central format din 1-2 fibre nervoase amielinice.
ORGANELE DE SIMŢ
ORGANUL VEDERII: OCHIUL
Ochii sunt organe fotosensibile complexe şi înalt specializate care permit o

analiză exactă a formei, a intensităţii luminii şi a culorii reflectate de către obiecte.

Semnalul luminos recepţionat este codificat sub forma unor impulsuri electrice şi

transmis la scoarţa cerebrală pentru procesare.

Fiecare ochi este format din globul ocular şi structurile anexe: pleoapa,

conjunctiva şi aparatul lacrimal.


GLOBUL OCULAR

Globul ocular include un perete format din tunici şi un sistem de medii transparente cu rolul de a focaliza imaginea. Peretele globului ocular este format din trei tunici concentrice suprapuse: tunica externă, fibroasă; tunica mijlocie, vasculară şi tunica internă, nervoasă. Mediile transparente ale globului ocular sunt: corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros.



Tunicile globului ocular Cele trei tunici care formează peretele globului ocular prezintă un segment postero-lateral care reprezintă 5/6 din circumferinţa globului ocular şi un segment anterior, 1/6 anterioară.

Tunica fibroasă

Tunica externă, fibroasă, poartă denumirea de sclero-cornee şi este formată dintr-un segment posterior opac, sclerotica şi un segment anterior transparent, corneea. Zona de tranziţie dintre cele două segmente este limbul sclero-cornean.


Corneea
Corneea reprezintă 1/6 anterioară, incoloră şi transparentă a tunicii fibroase. În porţiunea centrală are o grosime de 0,5 mm şi de 1 mm la periferie. Corneea are inervaţia senzitivă cea mai bogată dintre structurile ochiului.

1. Epiteliul anterior este o continuare a epiteliului conjunctival care acoperă sclerotica adiacentă. Este de tip stratificat pavimentos nekeratinizat, format din 5-7 rânduri de celule. Celulele bazale sunt cubo-clindrice, cu nucleii sferici sau ovalari. Aceste celule prezintă numeroase mitoze, ceea ce explică remarcabila capacitate de regenerare a corneei, celulele distruse fiind înlocuite în 7 zile. Celulele din stratul mijlociu conţin organite comune şi filamente intermediare şi sunt solidarizate prin desmozomi care se găsesc la nivelul unor interdigitaţii scurte ale membranelor celulelor. Celulele superficiale sunt aplatizate şi au nucleii turtiţi, picnotici. Sunt unite prin contacte de tipul zonula ocludens şi prezintă la polul apical microvili care pătrund în filmul lacrimal precornean, un strat protector ce conţine lipide şi glicoproteine. Microvilii ajută la menţinerea filmului lacrimal şi împiedică desicarea corneei. În cazul în care suprafaţa corneei se usucă, există riscul apariţiei ulceraţiilor. Celulele stem ale epiteliului anterior se găsesc la nivelul limbului sclerocornean. Numeroasele terminaţii nervoase de la nivelul epiteliului anterior conferă

corneei o mare sensibilitate la atingere.



2. Membrana bazală anterioară Bowmann este situată imediat sub epiteliul anterior şi apare la microscopul electronic sub forma unei lamine omogene, fin fibrilare, cu grosimea de 7-12 μm. Este alcătuită din fibre de colagen tip I dispuse dezordonat. Este sintetizată atât de celulele epiteliului anterior, cât şi de celulele din stroma subjacentă. Această membrană conferă o anumită rezistenţă corneei şi este penetrată de numeroase fibre nervoase senzitive care inervează epiteliul anterior. Această membrană bazală acţionează ca o barieră împotriva propagării infecţiilor. Nu are capacitate de regenerare.

3. Stroma corneei sau substanţa proprie a corneei reprezintă 90% din grosimea acesteia și constă din circa 60 de lamele fine, formate din țesut conjunctiv

dens fibro-lamelar. În cadrul fiecărei lamele fibrele de colagen sunt paralele, însă au direcţie aproximativ perpendiculară pe cele din lamelele adiacente. Fibrele de colagen ale corneei se întind pe toată lungimea acesteia. Între fibre se găseşte o substanţă fundamentală bogată în proteoglicani, care sunt glicozaminoglicani sulfataţi (în principal condroitin-sulfat şi keratan-sulfat) legaţi covalent la o proteină. Între lamele se găsesc fibroblaste aplatizate, denumite keratocite. Se presupune că spaţializarea uniformă a fibrelor de colagen datorită proteoglicanilor şi dispunerea în unghiuri drepte conferă transparenţă corneei.Deşi corneea nu este vascularizată, în cadrul proceselor inflamatoare la nivelul stromei se constată un bogat infiltrat cu limfocite şi polimorfonucleare neutrofile.



4. Membrana bazală posterioară Descemet este situată între stromă şi epiteliul posterior. Are o grosime de 5-10 μm şi este o structură omogenă, constituită din fibre colagene fine dispuse sub forma unei reţele tridimensionale. Spre deosebire de membrana anterioară, se regenerează după leziuni; este sintetizată în mod continuu şi se îngroaşă lent odată cu înaintarea în vârstă.

5. Epiteliul posterior, denumit impropriu endoteliu cornean, este un epiteliu simplu pavimentos care acoperă suprafaţa internă a corneei, adiacentă camerei anterioare a globului ocular. Celulele sunt solidarizate prin joncţiuni de tipul zonula adherens, astfel că toate schimburile metabolice ale corneei se realizează prin epiteliu.
Retina
Retina sau tunica nervoasă a globului ocular este o membrană fotosensibilă care se dezvoltă din veziculele optice secundare şi poate fi considerată o expansiune a creierului. Este formată din două segmente: segmentul posterior, respectiv 5/6 din circumferinţa acestei tunici, reprezintă retina vizuală şi segmentul anterior, care corespunde corpului ciliar şi irisului, constituie retina oarbă. Zona de tranziţie dintre aceste două segmente se numeşte ora serata.

Retina vizuală sau senzorială Retina vizuală este formată din zece straturi: un strat de natură epitelială şi nouă straturi constituite din celule nervoase şi nevroglice. Corpii celulari ai celulelor vizuale şi ai celulelor nervoase bipolare şi multipolare constituie patru straturi, datorită structurii lor particulare. Conexiunile sinaptice dintre cele trei tipuri de neuroni formează alte două straturi, iar axonii celulelor multipolare alcătuiesc un al treilea strat, cel al fibrelor nervului optic. Prelungirile celulelor gliale se structuralizează sub aspectul a două membrane limitante: externă şi internă. În alcătuirea retinei intră şapte tipuri celulare:

1. Celulele pigmentare. Celulele pigmentare sunt celule epiteliale dispuse pe un rând pe o membrană bazală, membrana lui Brusch, formând epiteliul pigmentar. Celulele sunt cubo-cilindrice şi prezintă nuclei situaţi bazal. Membrana celulelor adiacentă membranei lui Brusch prezintă numeroase invaginaţii în care sunt polarizate mitocondriile, ceea ce sugerează un transport ionic la acest nivel. Între membranele laterale ale celulelor există joncţiuni de tipul zonula ocludens, zonula adherens şi desmozomi care participă la formarea barierei sânge-retină. Joncţiunile de tip gap de la nivelul membranelor laterale ale celulelor asigură comunicarea intercelulară. Citoplasma celulelor conţine RER, aparat Golgi şi REN bine dezvoltat, granulele de melanină sintetizate de aceste celule şi corpi întunecaţi. Celulele pigmentare îndeplinesc numeroase funcţii: asigură absorbţia luminii, realizând efectul de cameră obscură a globului ocular; intervin în esterificarea vitaminei A; asigură fagocitoza continuă a discurilor membranoase uzate ale celulelor cu bastonaş la nivelul corpilor întunecaţi.

2. Celulele vizuale sau fotosensibile sunt celule nervoase reprezentate de celulele cu con şi cu bastonaş Prelungirile apicale ale celulelor sunt denumite segment extern şi reprezintă dendrite specializate, fotosensibile. Segmentele externe ale celulelor vizuale sunt înconjurate de prelungirile celulelor pigmentare. Porţiunea bazală a celulelor formează sinapse cu dendritele celulelor bipolare. Celulele fotosensibile străbat un strat extern, limitanta externă, care este o membrană reprezentată de joncţiuni de tipul zonula adherens care leagă segmentele interne ale conurilor şi bastonaşelor cu prelungirile terminale externe ale celulelor nevroglice Müller.

Celulele cu bastonaş sunt cele mai numeroase celule vizuale, în număr de 100-120 milioane şi sunt specializate pentru vederea în lumină crepusculară. Sunt celule alungite, orientate paralel între ele şi perpendicular pe suprafaţa retinei. Sunt alcătuite din patru porţiuni: segmentul extern, segmentul intern, regiunea nucleară şi zona sinaptică. Segmentul extern, respectiv prelungirea dendritică, este fotosensibil şi are formă de bastonaş. Este alcătuit din 600-1000 de vezicule membranoase turtite, asemănătoare unor discuri dispuse perpendicular pe axul lung al celulei. Fiecare veziculă membranoasă reprezintă o invaginaţie a plasmalemei, care se detaşează de la suprafaţa celulei formând discuri suprapuse cu o grosime de 8 nm. La nivelul membranei discurilor este localizat pigmentul rodopsină sau purpura vizuală. Segmentul extern este separat de cel intern printr-o zonă intermediară îngustă. Segmentul intern conţine aparatul metabolic al celulei care asigură biosinteza şi producerea de energie. Este bogat în glicogen şi conţine numeroase mitocondrii polarizate spre zona de legătură cu rolul de a asigura energia necesară în procesul vizual. Sub zona mitocondrială se găsesc microtubuli, polizomi, aparat Golgi, RER şi REN bine dezvoltat.

Celulele cu con sunt în număr de 7 milioane şi sunt responsabile de vederea în lumină intensă şi de perceperea culorilor. Sunt de asemenea celule alungite, cu o structură asemănătoare celulelor cu bastonaş, însă prezintă anumite particularităţi: segmentul extern are formă de con; discurile membranoase turtite formate prin invaginarea plasmalemei nu sunt detaşate de membrana de înveliş externă; proteinele produse în segmentul intern al conurilor sunt difuz răspândite în întregul segment extern; conurile conţin pigmentul denumit iodopsină.

Modul de funcţionare a conurilor şi bastonaşelor este similar, deşi conurile sunt specializate pentru vederea diurnă colorată, iar bastonaşele pentru vederea la lumină slabă, nocturnă.



3. Celulele bipolare reprezintă protoneuronul căii vizuale. Sunt de două tipuri: celule bipolare difuze care fac sinapsă cu două sau mai multe celule fotoreceptoare şi celule monosinaptice care fac sinapsă cu axonul unei singure celule cu con şi cu o singură celulă ganglionară multipolară.

4. Celulele ganglionare sau neuronii multipolari reprezintă deutoneuronul căii vizuale. Aceste celule stabilesc sinapse cu celulele bipolare şi îşi proiectează axonii spre o zonă specifică a retinei, papila nervului optic, denumită şi pata oarbă, unde vor forma nervul optic. Fiind celule nervoase, prezintă nuclei mari, eucromi, nucleolaţi şi corpusculi Nissl bine evidenţiaţi. Şi aceste celule pot fi difuze sau monosinaptice.

5. Celulele orizontale sunt neuroni de asociaţie care asigură legătura între diferitele celule fotoreceptoare. Se pare că au rol în integrarea stimulilor.

6. Celulele amacrine sunt un tip special de neuroni unipolari care stabilesc contacte între celulele ganglionare. Nu se cunoaşte cu exactitate funcţia lor.

7. Celulele Müller sunt celule nevroglice cu rol nutritiv şi de suport. Sunt intens ramificate şi prezintă prelungiri care leagă celulele nervoase ale retinei şi se extind sub forma celor două membrane limitante: internă şi externă. Celulele conţin în citoplasmă microfilamente, granule de glicogen şi au o activitate metabolică intensă. Membrana limitantă externă este formată din prelungirile externe ale celulelor Müller şi stabileşte o legătură strânsă cu celulele vizuale

Organizarea morfologică a retinei vizuale
Retina vizuală, senzorială, este formată din 10 straturi, organizate astfel:

1. Epiteliul pigmentar este situat adiacent coroidei. Este un epiteliu simplu, format din celule pigmentare dispuse pe un rând pe o membrană bazală, membrana lui Brusch.

2. Stratul conurilor şi bastonaşelor este format din segmentele externe ale celulelor vizuale.

3. Membrana limitantă externă este formată din prelungirile externe ale celulelor Müller, care stabilesc conexiuni cu segmentul extern al celulelor vizuale, conferind la microscopul optic aspectul unei membrane subţiri perforate.

4. Stratul nuclear extern este format din corpii şi prelungirile axonice ale celulelor vizuale. Celulele cu con au nucleii mari, ovalari şi eucromi situaţi pe un singur rând în apropierea membranei limitante externe, în timp ce celulele cu bastonaş au nucleii mici, rotunzi şi hipercromi situaţi pe mai multe rânduri în profunzimea stratului.

5. Stratul plexiform extern este reprezentat de conexiunile sinaptice dintre segmentul profund axonic al celulelor vizuale şi dendritele neuronilor bipolari.

6. Stratul nuclear intern este format din neuronii bipolari şi neuroni de asociaţie: celule orizontale şi celule amacrine. Celulele Müller situate la acest nivel formează, prin prelungirile lor, cele două membrane limitante ale retinei.

7. Stratul plexiform intern este reprezentat de conexiunile sinaptice dintre axonii celulelor bipolare şi dendritele neuronilor multipolari.

8. Stratul celulelor ganglionare sau al neuronilor multipolari este format din neuroni mari, dispuşi pe un rând.

9. Stratul fibrelor optice constă din axonii amielinici ai celulelor ganglionare, dispuşi paralel cu suprafaţa retinei şi care converg înspre pata oarbă, zonă la nivelul căreia nervului optic părăseşte globul ocular.

10. Membrana limitantă internă delimitează retina de corpul vitros, fiind alcătuită din prelungirile interne ale celulelor Müller. Apare ca o membrană subţire omogenă.
Retina oarbă

Retina oarbă reprezintă porţiunea retinei corespunzătoare corpului ciliar şi irisului. Are o structură simplă, fiind formată din două straturi celulare, dintre care unul este pigmentar.


Ora serrata

Ora serrata reprezintă zona de tranziţie dintre retina vizuală şi retina oarbă. Se caracterizează prin numărul redus şi atrofia celulelor vizuale şi a celulelor nervoase, cu predominanţa celulelor nevroglice care prezintă un aspect epitelial cubo-cilindric.







Dostları ilə paylaş:
1   2   3
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə