Originea si evolutia limbii romane

CĂSĂTORIA CA MOTIV LITERAR

• 
  Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu, Mara de Ioan Slavici, Cartea nunţii de George Călinescu
  

Nunta poate reprezenta unirea contrariilor pe orice palier al universului: mireasa viorică şi mirele flutur – regnuri diferite, fata de crai şi Călin – o pământeană şi un zburător (Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu), românca Persida şi nemţul Naţl (Mara de Ioan Slavici), Vera şi Jim – doi tineri de vârste diferite (Cartea nunţii de George Călinescu).

Pentru fata de crai din Călin, iubirea este un şir de încercări la care este supusă de crai după ce acesta află că ea a fost sedusă şi abandonată:Bine-ţi pare să fii singur, crai bătrân fără de minţi,Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinţi?

Să te primbli şi să numeri scânduri albe în cerdac?Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac!

Alungată de acasă, se refugiază într-o colibă din pădure unde dă naştere unui „pui de prinţ”. Iubirea se transformă în altruism, când timp de şapte ani prinţesa îşi îngrijeşte fiul în coliba din pădure. După şapte ani, Călin e dispus să-şi asume responsabilitatea poveştii de dragoste. Ea îl iartă şi Călin se integrează, prin nuntă, în ordinea umană.

Prima întâlnire între cei doi îndrăgostiţi, Persida şi Naţl, ca şi pentru fată şi Călin (Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută) are loc pe cale vizuală: se zăresc prin fereastra spartă şi resimt privirile unuia către altul prin modificări fiziologice - lui Naţl i se împăienjenesc ochii, simte că ceva s-a rupt în sufletul lui: Îi era parcă s-a rupt, s-a frânt, s-a surpat deodată ceva şi o mare nenorocire a căzut pe capul lui. Persida, după ce îl vede cu ochii uimiţi şi cu răsuflarea tăiată, se înroşeşte şi simte cum inima îi este săgetată: Obrajii ei se umplură de sânge, şi îi era parcă o săgetase ceva prin inimă. Iubirea-pasiune s-a declanşat: când o vede iar la ferastră, pe Naţl îl trec fiorii şi îi face gesturi disperate Persidei ca să închidă fereastra. Când se întâlneşte cu ea pe pod, hotărăşte să nu dea înapoi şi să se îndrepte direct spre flacăra a mare ce se ivi fără de veste în calea lui: Era greu afară din cale! Cum să treacă? Cum să calce? Cum să-şi ţie mâinile? Cum să se uite la ea? Să-şi ridice pălăria ori să facă ca şi când n-ar cunoaşte-o?. Pentru Persida, iubirea-pasiune se transformă în iubire-suferinţă, în iubire-altruism: bătută de un soţ care a devenit leneş, jucător înrăit de cărţi, ea devine bărbatul casei şi încropeşte, ca hangiţă, o afacere. Deşi fuge de Naţl, se întoarce totuşi la el şi îi va mai oferi o şansă, atât lui cât şi celor două familii care vor accepta , după naşterea copilului, această căsnicie.

În Cartea nunţii, cei doi copii frumoşi, Jim şi Vera, trăiesc iubirea-frumuseţe. Călătorind cu trenul, într-un tunel, Jim o „ajută” pe Vera să închidă geamul şi încearcă să o sărute, dar ea întoarce capul.O descoperă apoi pe Vera în caca lui şi o invită la şosea.Pentru a mulţumi soarta, era necesar ca iubirea dintre prinţesă şi zburător să se manifeste. Ea nu se poate sustrage vrajei zburătorului: Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat.Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. Pentru Jim, viitoarea mireasă e aşa cum o descrie în oracolul său baba Chiva. El avea chiar un portret fizic al viitoarei mirese: să corespundă simţului său estetic, să accepte condiţia de „proprietate” afectivă, să fie docilă, maleabilă, atentă la dorinţele bărbatului, să fie ingenuă şi să accepte maternitatea. Nici unul din tipurile feminine până la Vera, care suscită interesul lui Jim (Dora, Lola, Medy), nu îndeplineşte aceste calităţi.

Pentru personajele lui Eminescu şi Slavici, nunta echivalează cu sfidarea prejudecăţilor: din cauza greşelii făcute de fata de împărat, nunta ei este amânată. Pentru că Persida nu vrea să fie o nevastă nelegiută, deşi toată lumea aşa o crede, ea face legământul cu divinitatea, căsătoria, printr-un act religios săvârşit pe ascuns: singurul pe care îl convinge să facă o ceremonie ilegală este preotul Codreanu. La Călinescu, căsătoria e prefaţată de o cerere în căsătorie, hotărâre luată de Jim în mod spontan, când o vede pe Vera plângând. Din dorinţa lui Jim, nunta se celebrează în familie, nu la biserică: se răzvrăteşte împotriva autorităţii familiei, refuză convenţiile, manifestă nevoie de autenticitate, are o personalitate excentrică – Dacă n-ar fi iubit-o pe Vera, ar fi făcut extravaganţe, ar fi sărit bunăoară pe geam sau s-ar fi agăţat de candelabru, lăsându-i pe toţi cu gura căscată. Atâţia martori la solemnitatea vieţii lui i se păreau odioşi.

De la familie la familie, reacţiile faţă de nuntă sunt diferite: împăratul şi împărăteasa nu pot fi de acord cu unirea fetei cu un zburător, Mara, Hubăr, Hubăroaie nu pot accepta căsătoria a două fiinţe aparţinând unor religii şi naţionalităţi diferite, iar mătuşile lui Jim, Mali,Caterina,Ghenca, Agepsina, Magdalina, Lisandrina, Fira, însoţite de Silivestru, după ce o privesc pe Vera, îşi dau verdictul: E un copil! Mireasa este figura centrală a nunţii. În portretul fetei de împărat, ca mireasă, recunoaştem semnele superiorităţii ei:Astfelvine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă.Vera este angelică, sfioasă şi din cauza emoţiei ochii îi străluceau şi colţul gurii îi tremura. Persida nu e prezentată ca mireasă, dar frumuseţea ei trebuie să fi fost aceeaşi: Frumoasă e şerpoaica, grăi Hubăroaie. A cui să fie oare? Mirii împărtăşesc şi ei starea de spirit a miresei, Jim stăpânindu-şi comportamentul extravagant doar din cauza iubirii faţă de Vera. Nunta se prelungeşte prin împlinirea dragostei matern, prin apariţia unui copil: la eroina lui Eminescu el apare premarital, pentru Persida şi Naţl el va fi salvarea căsniciei, la personajele lui Călinescu un copil nu face decât să consolideze căsătoria. Prin nuntă, îndrăgostiţii, fata-zburătorul, Persida-Naţl, Vera-Jim, se încadrează în ordinea umană şi socială, la nivel micro- şi macrocosmic.

CIOCOII Cap I

Junele, un fiu al unei slugi de la curte, avea o scrisoare pentru postelnicul. Scrisoarea era din partea tatalui junelui, in care il ruga pe postelnic sa-l primeasca pe fiul sau la curte si sa accepte 2 bote cu pastravi si 10 gaini. Postelnicul ii porunceste vatafului sa primeasca baiatul in curtea sa si sa-l faca ciubucciu. Vataful ii arata camera unde va locui, de un stanjen patrat, cu o vatra pe care se afla un ibric colosal. In celalalt unghi era asezat era asezat un dulap si o multime de feligene pentru cafea. Patul era mizerabil, facut din cateva scanduri, cu o patura de lana albastra, iar pe pereti se aflau cateva tablouri cu vopsea proasta. Dinu Paturica se uita cu dis[ret la camera lui, dupa care deschide geamul si aduna ratele, gainile, gastele, cocosii, apoi se indreapta catre bucatarie. Ajungand acolo, devine foarte vesel cand vede tigaile de diferite marimi in care se pregateste mancarea.

Cap. IIPostelnicul Andronache devenise mare postelnic furand din timpul cand era camaras si, unindu-se cu hotii si talharii de pe drumuri, in trei ani isi cumparase 10 mosii, cateva familii de tigani, case, vile, si altele. El se indragostise de Maria, unica fiica a banului C, ai incercase de mai multe ori sa-i ceara mana dar de fiecare data nu avea curaj. Intr-o buna zi, a izbutit. Banul C nu i-a dat nici un raspuns, dar s-a dus apoi la fiica lui, o fata de vreo 14 ani, cu pielea alba, buze frumoase, dintii albi si frumosi, cu niste gene “ca pana corbului”, un trup de o forma minunata, la care i se adaugau niste maini delicate de nimfa.

Auzind numele viitorului ei sot, ales de voda, Maria ii raspunde tatalui cu o ura desavarsita ca nu vrea sa auda de acest ticalos, si ca mai bine s-ar duce la manastire.

Batranul se bucura in clipa in care aude aceste cuvinte si o imbratiseaza. Domnitorul Caragea Voda il invita pe banul C la curtea domneasca. Autorul narator intervine cu o descriere a palatului domnesc. Ajuns la curte, coboara din trasura si intra in sala, unde saruta mana domnitorului cu neplacere.

Cap. IIIBanul a fost chemat cu Caragea intr-o camaruta. Caragea ii povesteste de amorul pe care-l nutreste postelnicul Andronache pentru Maria. Banul C isi apara fiica, nerenuntand la ideea ca nu vrea ca Maria sa se marite cu Andronache.

Cap.IVPostelnicul Andronache, iesit la o plimbare pe un armasar arabic, observa o femeie de 20 de ani, foarte frumoasa. Intorcandu-se la curte, el intreaba o sluga de fata din Ulita Izvorului. Afla ca o cheama Duduca , iar aceasta devine in scurt timp amanta postelnicului. Un calemgiu se indragosteste de Duduca, ii face serenade seara, si, usor-usor, cei doi se expun in vazul lumii fara a crede ca pot fi observati. In scurt timp, vestea ajunge la postelnicul Andronache, care, intr-un moment de furie, ii spune Duducai sa paraseasca casa lui. Aceasta simuleaza un lesin, si il sperie pe postelnic, pana cand ajunge sa planga ca un copil si ii cere iertare.

Cap. VA doua zi dupa sosirea lui, Paturica este chemat de Andronache pentru a-i examina spiritul si inteligenta, pentru a vedea ce poate face din dansul. Postelnicul afla de la tanarul ciocoi ca stie sa scrie, sa citesca, ca a fost cu vinaritul, oieritul si fumaritul. Postelnicul Andronache il ia sub ingriojirea lui si-l trimite la scoala domneasca sa invete greaca. In schimb, tanarul ciocoi trebuia ca de dimineata sa-l frece pe picioare, sa-l ajute sa se imbrace, sa-i aduca dulceata, cafea si ciubuc. Ciocoiul considera ca decat sa invete o limba moarta mai bine citea ceva care sa-l ajute. El face ce poate spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei. Paturica se hotaraste sa devina un om mare si bogat, si nici un obstacol nu-l va putea abate de la aceasta idee fixa. Toate serviciile fata de stapanul sau le executa cu cea mai mare iuteala, gratie, si un fel de afectiune incat fanariotul incepuse sa-l creada unul din cei mai credinciosi servitori ai sai. Paturica se dadea bine pe langa toata lumea dar si era dornic sa stie cat mai multe, si astfel, foarte mult timp isi petrecea invatand. Postelnicul il alege pa Paturica sa o pazeasca pe Duduca. Paturica primeste o scrisoare de la tatal sau la care ii raspunde imediat, trimitandu-i scrisoarea printr-un tigan.

Cap. VIIn timp ce se ducea la Duduca, Dinu Paturica este strigat de Niculaita, vataful de curte al armasului. Intrand in vorba cu el, el incearca sa afle cat mai mult despre motivul certei celor doi. Descrie felul in care se aranjeaza Duduca, cat timp o privea de afara. Ciocoiul intra la Duduca si ii inmaneaza scrisoarea de la Andronache.

Aceaste il ameninta cu mai multe treburi, dar vazand ca Paturica e si el viclean ii spune la sfarsit ca a glumit.

Cap.VII

Stand la panda, intr-o seara aude lautarii si il vede pe junele amorez. Cand acesta din urma vroia sa se duca la cucoana Ducuca, Paturica ii face o farsa, facandu-l hot. Duduca este nevoita sa se desparta de Iordache (Pe calemgiu il chema Iordache. ).

Cap. VIIIIn dimineata urmatoare Duduca il invita pe Paturica la o cafea cu dulceata. Tot atunci observa ca Dinu nu era deloc urat. Conita il serveste cu vin, si, dupa cateva pahare, il ademeneste si cei doi se saruta.

Cap. IX

Cei doi isi declara dragostea unul fata de celalalt si planuiesc cum sa-l scoata la desavarsita saracie pe postelnic.

Cap. XChir Costea era un om foarte viclean care cauta sa scoata profit din orice.

Cap. XIIntr-o zi, cand postelnicul se afla singur in camera sa, vataful se duce si ii cere o parere despre dandul, apoi aduce vorba de Paturica. Vataful Gheorghe ii povesteste cum l-a tradat Dinu. Postelnicul este convins ca minte si il izgoneste de la curte. Imediat dupa aceasta, Duduca ii face o vizita, plangandu-se de Dinu ca o urmareste mereu. Postelnicul il ia pe Dinu de pe capul ei si il promoveaza in functie. : devine vataf de curte.

Cap. XIIDinu Paturica, cum s-a instalat in postul de vataf, cheama pe toate slugile si le ameninta va daca se va face risipa, va pedespi fara mila. Apoi, face inventarul la pasari, la vin, inlocuieste chelarul, jupaneasa, sofragiul si stolnicul cu oameni alesi de el. Apoi, cere oameni sa investigheze locurile din imprejurimi, sa fie sigur ca nimeni nu strica nimic din mosia postelnicului. In padure, satargi-basa ii spune ca-i cunoaste pe talhari, dupa care fluiera si apar hotii. Satirgi-basa le da porunca sa li se dea de mancare. Primesc miel inabusit. Dupa masa, ei isi urmeaza drumul spre Mosia Rasucita, unde este intampinat de tarani, care mai de care mai nemultumiti. Paturica afla ca postelnicul Andronache a facut multe nedreptati, a ars padurea apoi a vanat-o, iar acum a ramas numai o “orpritura”, hanul s-a daramat si ploua intr-ansul, carciumile la fel, iar din helesteu scoate in fiecare saptamana un car de peste si-l trimite la targ la Ploiesti. Dinu ii cere o suta de pungi de bani lui Andronache pentru a pastra tacerea dar acesta ii da numai 50.

Cap. XIIIPostulantul vine intr-o zi la Paturica cu scopul de a se angaja ca ispravnic la postelnicul Andronache si il roaga pe Andronache sa-i puna o vorba buna. Andronache il intreaba : “ce-mi dai sa te fac ispravnic?”. Postulantul, foarte revoltat, se enerveaza si pleaca. In schimb, in aceeasi zi, il angajeaza pe Ciolanescu, care a fost de acord sa-i plateasca 2500 rubiele pentru acea slujba.

Cap. XIVCaragea primeste o scrisoare de la Ahmet Kelalaili, in care i se reprosa faptul ca jepfuieste tara. Dupa aceasta, postelnicul vine la Caragea sa afle ce a vorbit cu Banul C. Caragea, nervos, ii raspunde ca daca nu se duce la Ban sa-i ceara iertare il va tintui in poarta. Ca dovada, Caragea vroia o scrisoare de iertare de la Ban, sa fie sigur ca l-a iertat. Postelnicul se duce la Ban, incearca sa-l pacaleasca dar acesta isi da seama. In final, cade in genunchi si marturiseste totul si face astfel rost de scrisoare.

Cap. XVAutorul-narator descrie cateva obiceiuri pe care le faceau bucurestenii vara. Bucurestenii se adunau in gradinile Breslea, Barbalata, Cismigiu si Giafer. Acolo, fiecare cap de familie isi intindea masa, si, impreuna cu amicii beau si mancau, dupa care invarteau o hora stramoseasca si dansuri vesele. Batranii stateau rasturnati pe iarba verde sub umbra deasa a copacilor si fumau. Tinerii se aruncau “cu exaltatie in arena dantului”. Cand trecea furia dantului, toata “compania se punea pe bere si pe mancare”, “razand si gesticuland ca niste nebuni”. In tot acest timp, lautarii cantau cantece de amor sau melodii de dant, vesele si saltarete.

Postelnicul Andronache Tuzluc da o petrecere la el acasa cu “mese stralucite, serate atragatoare si jocuri de carti”, asa cum dadea de obicei, deoarece “ii placea sa cheltuie ca un nebun”. Ajunsi la petrecere, boierii au inceput sa se infrupte din bunataturi, din fripturi din vin, acompaniati de lautarii care cantau “cele mai frumoase cantece” la masa. Boierii au inceput sa joace apoi un joc propus se baronul Calicevski. Postelnicul este cel mai suparat pentru ca a pierdut 10.000 lei, iar boierul Pingelescu cam 3000 de lei, si arhonul caminare 500 lei.

Cap. XVIDinu Paturica nu se lasa mai prejos, si pregateste si el o cina la care invita cei mai apropiati amici ai sai. Acesti amici erau coriferii ciocoismului si ai hotomaniilor bucurestene de pe atunci. El ii cinsteste cu vin si rachiu, si le spune o poveste cu un imparat care avea 75 de fii : i-a pus sa rupa un snop de 75 de bete, si n-au putut, apoi i-a pus sa rupa fiecare bat in parte si in scurt timp, toate betele au fost rupte. Imparatul le-a dat urmatoarea xplicatie: “Daca veti ramane uniti dupa moartea mea, nimeni nu va va birui, daca va veti desparti, va veni vrajmasul si va face din voi aceea ce facurati dinaintea mea cu aceste nuiele”. Paturica le face apoi o socoteala cam cat ar putea castiga daca ar fura, si ii invata cum.

Cap. XVIINeculaita ii face o vizita lui Paturica. Dupa ce-i da de baut si de mancat, toti invitatii fac o hora, apoi Paturica invita cateva fete.

Cap. XVIIIBanul C il angajeaza pe vataful Gheorghe la el la curte dupa ce afla povestea lui. Gheorghe se indragosteste de Maria, fiica banului C. Locul de predilectie al lui Gheorghe era chioscul din gradina, unde, dupa ce isi termina datoriile sale fata de Ban, se urca in chiosc. si medita. Maria, patrunsa de iubire, simtea o mare placere sa-l urmareasca pe Gheorghe, iar dupa ce acesta pleca la vistierie, se urca in chiosc si privea cu mare interes locul unde statea el. Acolo gaseste niste versuri, si, sigura ca erau pentru ea, isi da seama ca Gheorghe o iubeste. Cand isi da seama ca Banul C a aflat de iubirea lor (din priviri), Gheorghe face sacrificiul cerut de onoare si recunostinta si renunta la “soarele vietii sale”. Gheoghe ii scrie o scrisoare banului pe care o inmaneaza unei slugi si paraseste curtea. Intre timp, banul se inchisese in camera lui, si, pune o sluga sa-l cheme pe Gheorghe. Sluga ii spune ca Gheorghe a plecat de la curte si in inmaneaza scrisoare. Dupa ce citi scrisoarea, este hotarat ca fiica lui sa se marite cu un “om cinstit si drept”ca Gheorghe, si sa nu stea in calea iubirii lor.

Cap. XIXPaturica face multi oameni ispravnici si judecatori, lasa in functie un episcop care abuzase f. mult de functia sa. Prin acest fel, el castiga foarte multi bani, dar majoritatea banilor veneau din cauza ca punea capetenii de judet.

Cap. XXDomnita Ralu construieste la Cismeaua Rosie o sala de teatru, care s-a transformat apoi in teatru.

Cap. XXIIntr-o seara, postelnicul Andronache il cheama pe Paturica sa-i arate cheltuielile, fiind nemultumit ca vine neincetat sa-i ceara bani. Paturica, aducand catastiful, ii explica toate cheltuielile. Dupa ce pleaca Paturica, postelnicul ramane singur cu Chera Duduca. Duduca se preface ca plange, si suspina tot timpul. Duduca ii spune postelnicului ca si-a vandut toate hainele ca nu mai erau la moda si acum nu mai are cu ce sa se imbrace. Tocmai atunsi soseste Costea Chir Chiorul cu un “taxid” de marfa de la Tarigrad. Duduca a fost incurajata de Andronache sa-si ia tot ce ii place spunand ca are bani. La sfarsit, dupa ce Costea Chiorul face calculul, Chera Duduca simuleaza o usoara isterie spunand ca nu ia nimic. Andronache plateste cu polite, deoarece nu avea sa-i dea 120 de pungi de bani.

Cap. XXIITeatrul construit de doamna Ralu avea o lungime de optsprezece stanjeni, si o latime de noua stanjeni. Interiorul lui se compunea dintr-o sala de spectacol si cateva camere la stanga si la dreapta salii. Intr-una din ele se tineau rachiuri, bauturi, si racoritoare iar in cealalta stateau slugile pe timpul spectacolului. Pe durata spectacolului, postelnicul Andronache Tuzluc aude doi oameni din fata lui vorbind despre felul in care il insela Paturica impreuna cu Chera Duduca.

Cap. XXIIISlugile, cat timp stapinii lor erau la spectacol, incep sa vorbeasca despre problemele lor. Un fecior (sluga) se face remarcat prin faptul ca le spune tuturor celor de fata ca stie tot ce se intampla in casa stapanului lui. Le spune tehnica pe care o foloseste: atunci cand un boier strain intra in casa stapanului ei, uneori se preface ca muta un scaun de la un loc la altul, alteori netezeste macaturile pe pat sau pune apa proaspata in “caramflie” si astfel aude tot ce vorbesc boierii fara ca acestia macar sa-si dea seama ca cineva ii asculta. El le marturiseste slugilor si metoda princ are afla secretele celorlalte case boieresti: se duce in fiecare zi in pivnita de la Zlatari. Acolo, cinsteste cu un pahar de vin celelalte slugi, iar el face pe filozoful:vorbeste putin si asculta mult.

Cap. XXIVCostea Chiorul primeste o scrisoare de la Paturica si se duce pe ascuns la acesta. Paturica il chemase pentru “rafuirea” socotelilor dintre ei si anume afacerea cu postelnicul Andronache, la care “creierul” operatiunii a fost Paturica. Acum, Paturica vroia sa imparta castigul cu Costea Chiorul. Paturica negociaza cu Costea procentul pe care-l merita, si ajunge la intelegere: 40% lui Costea Chiorul. Urmatoarea zi, cei doi se duc la licitatie, de unde Costea Chiorul cumpara cele doua mosii cu banii lui Paturica.

Cap. XXVPaturica pacaleste un boier de tara atunci cand ii schimba niste bani, si in loc sa-i dea toti banii adevarati, ii mai strecoara bani fara valoare, sau bani “calpi”. Ajungand acasa, primeste doua vesti: Costea Chiroul cumaparase mosiile lui Andronache iar afla ca boierul Caragea fugise. Paturica inceraca sa acopere toate hotiile pe care le-a facut . Paturica este costient de faptul ca boierul Caragea l-ar putea trimite la ocna, si de aceea isi pune intrebare daca chiar a fuggit Caragea, deoarece ar fi prea simplu.

Cap. XXVICaragea a fost anuntat din corespondentele pe care le tinea cu Tarigradul ca Alesandru-voda Sutu era aproape sa ocupe tronul tarii si de aceea se hotaraste sa fuga in Europa impreuna cu familia si comoriile ce le adunase. Dupa ce chemase toti boierii sa le spuna ca va pleca, numai doi “impingeau simtamantul bucuriei si al intristarii pana la extremitate”. Acestia erau postelnicul Andronache, care acum era intr-o mizerie complecta, si Dinu Paturica. Andronache primeste o scrisoare in care este anuntat ca i se va vinde casa pentru a putea plati datoriile catre Costea bogasierul si altor ipochimeni, dupa care isi da seama ca toate slugiile plecasera de la curtea lui, ramanand numai o sluga la bucatarie. Andronache o ia pe aceasta la intrebari si afla ca Dinu a pus la cale toate acestea, si a platit slugile. Dupa aceasta, Andronache se duce la curtea domneasca, sa-l intalneasca pe spatar, pentru a se plange despre hotiile lui Paturica. Acolo, primeste raspunsul ca Dinu Paturica este boier cu caftan si se afla in humzetul tarii, si nu poate face nimic. Apoi, Andronache se duce la Chera Duduca acasa, unde afla de la o tiganca batrana ca cei doi si-au incarcat totul in sase care si au plecat spre Sfantul Nicolae. El mai afla ca cei doi, Dinu si Chera Duduca, au plecat sa se cunune. Disperat, pleaca dupa cei doi, si , cand cei doi il vad pe postelnic, se ascund in spatele altarului, pentru a fi protejati de preoti. Dupa ce spune cum l-au inselat cei doi, cade in genunchi si cere razbunare.

Cap. XXVIIIToata lumea vorbea despre innebunirea lui Andronache, iar Paturica “isi regula casa si interesele sale cum putea mai bine”. Paturica avea acum trei mosii, doua vii, si o casa pe una din cele mai frumoase strazi ale orasului Bucuresti. Alesandru Sutu devenise domn al Tarii Romanesti. Paturica vrea sa profite de acest eveniment, si de adeea, el se informeaza despre starea lucrurilor, si dupa ce afla numele tututor persoanelor ce inconjurau pe noul domnitor, incepe sa se duce des pe la Curte si, prin lingusiri, dobadeste cu incetul favoarea tuturor. Paturica invita toti fanariotii veniti din Tarigrad cu Alecu-voda si ii trata f. frumos : cu vutcile si cafelele cele mai bune, ciubucuri siriene, jocuri de noroc, si femei cu ochi fermecatori, si toate acestea in casa lui. Intr-o zi, cand multimea fanariotilor manca si bea in onoarea lui Paturica, vine o caruta de tara, in care se afla un batran. Acest batran era tatal lui Paturica si ii spune arnautului sa-l cheme, deoarece vroia sa vorbeasca cu el. Paturica, atunci cand il vede porunceste sa-l dea afara, spunand ca el nu are tata. Batranul ii reproseaza cateva lucruri, dupa care il blesteama si pleaca. Revolutia lui Tudor Vladimirescu izbucneste in a doua zi dupa moartea lui Sutu. Paturica renunta la prieteniile cu Tudor Vladimirescu, Macedonski si alti prieteni de-ai lui care sustineau revolutia si vrea sa treaca de partea lui Ipsilant. Paturica ii face o zi intr-o zi lui Ipsilant si ii da informatii despre Tudor Vladimirescu. Ipsilatn ii da sarcina de a-l omori pe Tudor Vladimirescu, promitandu-i ca-l va face cel mai bogat dintre toti. Paturica il intreaba si de mijloacele prin care poate sa faca acesta crima, iar Ipsilanti ii raspunde ca sa indemne pe unii din ostasi la nesupunere si pe altii la jafuri, iar cu cat Tudor va spanzura mai multi oameni, cu atat va izbuti el mai bine. Paturica intreaba si ce primeste in schimb iar Ipsilanti ii scrie pe o coala de hartie ca-l face ispravnic peste doua judete, iar daca va stapani tara intreaga il va face caimacam al Craiovei.

Cap. XXIXIntr-o zi, un strain venise la casa unde era ingrijit postelnicul Andronache de o batrana. Strainul se intereseaza daca vine cineva sa-l vada sau sa-l ajute, cine ii plateste chiria casei, mancarea, si de ce a saracit. Acel strain era vataful Gheorghe, care afla de la batrana ca a pacalit-o cu bani Costea Chiorul. Cand se duce langa patul bolnavului, strainul este recunoscut de Andronache, si pleaca in graba din casa. Intre timp, Gheorghe devenise secretarul particular al lui Mihai-voda Sutu in Moldova. Gheorghe se intoarce in Bucuresti si afla ca Maria, fiica Banului C, era zdrobita de patima amorului, alunecand astfel la o boala care ii ameninta viata.

Cap. XXXTudor Vladimirescu, afland ca Ipsilant a intrat in tara, si-a impartit ostirea in doua parti: una care apara manastirile din Valahia Mica, si alta compusa din sase mii de panduri alesi si 2500 de arnauti, comandati de Macedonski si Prodan, care s-au asezat in Manastirea Cotroceni si pe campia din jurul ei, formand din aceasta localitate un lagar fortificat.Dinu Paturica vizita neincetat lagarul, dobandind amicitia si increderea tuturor capitanilor armatei si chiar pe a lui Tudor. Paturica facuse o intelegere cu Nastase, care se infiltrase in armata lui Tudor, indemnand ostasii la furturi. Nastase ii spune lui Paturica de oamenii spanzurati de Tudor, dar Dinu, vrand sa fie sigur, se duce in gradina Brancoveanu. Acolo, toti capitanii se hotarau sa-l tradeze pe Tudor, din cauza pedepselor aspre. Paturica, impreuna cu Macedonski, Prodan si ceilalti capitani stabilesc ca daca Tudor Vladimirescu va mai spanzura pe cineva in decursul a 7 zile atunci toti sa treaca in comanda lui Macedonski si Prodan, iar daca nu, vor stabili ei ce sa faca. Dupa aceasta, au trimis doi panduri dupa mancare si bautura, oaspetii infruptandu-se cam doua ore(atat a tinut cina) dupa care, pe la miezul notpii si-au luat ramas bun unii de la altii si s-a dus fiecare la locuinta sa. Paturica isi relua discutia cu Nastase, iar acesta din urma il asigura ca vor avea loc 4 jafuri. Dupa ce ajunge la casa lui, Paturica se baga direct in pat, dar nu putea deloc sa adoarma.

Cap. XXXIPaturica se duce la Ipsilanti si ii spune ca daca ii va da soua sute de arnauti si pe capitanul Iordache i-l va aduce lui Tudor Vladimirescu.

Cap. XXXIIPaturica s-a dus urmatoarea zi spre satul Goiesti impreuna cu Iordache, Ghencea si Farmache si restul arnautilor, si l-a prins pe Tudor, care a fost dus la Campulung, apoi la Tirgoviste, unde a fost asasinat. Apoi, Paturica s-a dus la Ipsilanti si l-a asigurat ca Tudor nu-i va mai face probleme, deoarece nu mai traieste. Asa cum a promis, Ipsilanti i-a dat o hartie prin care il facea ispravnic la Prahova si Sacuieni. Ajuns acolo, Paturica isi luase ca ciocoi pe Neagu Rupe-Piele. Taxidarii luau “intrita zeciuiala pentru oierit, ierbarit, tutunarit si vinarit” iar cand satenii nu mai aveau cu ce sa plateasca, Neagu Rupe-Piele ii ungea cu pacura si ii lega de copaci, ca sa-i intepe viespele si tantarii, apoi le vindea animalele, si dupa ce ii saracea de tot, ii inchidea in “cosar”, ca sa nu poata reclama la stapanire. Dinu ii reproseaza lui Neagu ca sunt putini bani, dupa care ii spune cateva metode princ care sa adune mai multi bani: “ii legi cot la cot si le prajesti piepturile pe langa foc. Dinu il mai intreaba ce a facut ce cele doua sute de vaci pe care le-a cerut Ipsilant. Neagu ii raspunde ca a indeplinit porunca ce i-a dat, adica a strans 800 de vaci, cu pretul de 3 lei, a trimis 200 lui Ipsilant, dupa care 600 le-a vandut din nou la tarani cu 15 lei bucata. Nastase ii face o vizita lui Paturica si ii aduce o stafeta de la Ipsilant, in care ii cerea doua sute mii lei si ii anunta ca turcii au intrat in tara. Paturica il pune pe Neagu sa se gandeasca un mijloc prin care sa-si recupereze cei 200.000 lei pe care ii vor trimite lui Ipsilant. In scurt timp, revolutia se terminase, Ghica deveni domn, iar turcii se retrasera din tara. Cei patru-cinci sute de tarani, victime ale lui Paturica si celorlalti ciocoi, imbracati in trente, desculti, saraci, unii care purtau pe dansii semne de tortura s-au hotarat sa se duca la domn cand se afla in Divan.Taranii ii inmanara domnului jalba, iar domnul il chema pe spatar si ii porunci sa ia 40 de arnauti la Bucov, sa-l trimita pe Paturica in ocna parasita. Si logofatului ii porunci sa vinda toata averea lui Dinu si sa-i despagubeasca pe tarani.

Cap. XXXIIIDoi fosti slujitori ai lui Paturica vorbeau despre el, unuia chiar i se facuse mila de el, deoarece statea de trei luni in ocna parasita. Mila i-a fost alungata de vorbele celuilalt slujitor care ii amintise de crimele si nelegiuirile pe care le facuse. Cei doi se intalnesc cu Neagu, care devenise purtator al corespondentei dintre Paturica si cateva persoane mari din Bucuresti care incercau sa-l scape din ocna. Ocna avea o intrare patrata, care avea o adancime de pana la 10-12 stanjeni. Peretii ei erau umezi si de multe ori curgea apa dintr-insii, aerul era iute si infectat de miasme. Primele zile petrecute de Paturica in ocna au fost prea dureroase pentru el. Intunericul cel mare, singuratatea, patul sau de paie, si mancarea putin hranitoare il adusesera pe Paturica intr-o stare de furie, incat ocna urla de vaietele lui. Dupa ce trecu putin timp, el incepuse sa se obisnuiasca cu ocna, si deveni mai linistit, si mai ales era sigur ca va parasi ocna din cauza scrisorilor incurajatoare pe care le primea. Cu toate acestea, din cauza ca a stat prea mult in ocna, incepusera sa se resimta cateva efecte: reumatismul i-a cuprins tot corpul, ochii i se umflasera, nu mai auzea, si o tuse puternica ameninta din ce in ce mai mult existenta sa. Paturica primeste doua scrisori, una in care cineva il anunta ca Duduca luat tot din casa si a fugit cu un turc, lasand copilasii pe drumuri. Mosiile si casele lui au fost vandute pentru a-i despagubi pe tarani, iar tatal sau a murit de inima rea de cand l-a dat afara din casa. Si in cealalta scrisoare cineva il anunta ca desi a incercat sa-l roage pe Voda sa-l scoata din ocna, acesta i-a spus ca o sa-l lase sa putrezeasca in ocna parasita.Dupa ce citi aceste scrisori, Paturica cade pe patul lui cel de paie si incepe sa planga cu amar si sa se loveasca cu pumnii in cap de disperare. Uneori i se parea ca il vede pe tatal sau iesind dintre stancile ocnei facandu-l “fiu nelegiuit”, altadata i se parea ca vede oameni spanzurati cu limbile iesite afara din gura, pline de sange, femei mancandu-si copii.In momente de genul acesta, mintea il parasea cu totul, capul i se inflacara, isi rodea mainile de disperare si striga cu o voce rausita si tremuratoare: “Stafiile! sariti oameni buni, nu ma lasati”. In final, dupa sapte luni, Dinu Paturica se stinse din viata. Costea este tintuit (tra in teapa). Tot poporul asista la aceasta pedepsire a lui Costea. Dar cand vroiau sa-i tintuiasca urechile la stalp, au inceput sa se auda glasurile unor preoti. Pe o ulita stramta, venea o caruta de tara cu doi cai, in care se afla Dinu Paturica, iar cadavrul purtat pe pat mortuar si insotit de preoti si cantareti ce venea din partea opusa era al postelnicului Andronache Tuzluc. Duduca a fost cusuta intr-un sat si aruncata in valurile Dunarii deoarece a fost descoperita de noul ei barbat. Iar in Bucuresti, Gheorghe se casatoreste cu Maria, fiica Banului C.
CLASICISM

Teremenul de clasicism comporta sensuri largi,exprimind o atitudine estetica fundamentala ce se carecaterizeaza prin tendinta de a observa fenomenele in contextul universului si de a le inchega intr-un sistem proportional si armonios,corespunzator frumosului si concordat cu norme rationale care impun tipuri model,prefectiunea,idealul.

Curentul se defineste ca o notiune artistica si literara care promoveaza ideile si armonie a fiintei umane,constituie in modelele durabile si care se pot regasi in timp.De aici intoarecerea la antichitatea greaca si latina.Sunt relevante sculpturile lui Fidias,arhitectura cladirilor din Grecia..

Curentul clasicismului este definit ca atitudine estetica de observare si realizare a unui sistem armonios,stabil,proportional,dominat de elementele frumosului,in concordanta cu norme specifice (cele trei unitati in dramaturgie) si care tinde spre un ideal,echilibrat,senin al perfectiunii formelor.A aparut in Franta,extizindu-se in intreaga Europa .El este ilustrat de scriitoriprecum Moliere,La Fontaine,Racine,Bossuet,La bruyere,car dincolo de originea lor indiscutabila ,au citevatrasatrui comune :admiratia pentru antici,rigoarea compozitionala,cautarea naturalului si a verosimilului,gustul dreptei masuri,finetea analizei morale si psihologice. La noi nu se poate identifica o perioada clasica anume.elemente clasice exista,insa la Miron Costin,D. Cantemir,Antim Ivireanul,atit datorita lecturilor clasice cit si clasicismului folcloric romanes.
Clasicismul defineste ansamblul culturii si literaturii greco-latine,prin extensiune antice.Este o acceptie bine conturata,consolidata,inderptatita prin faptul vca mai toate caracterele spriritului,esteticii si structurii de tip clasic isi gasesc realizera in oprele sau teoriile autorilor antici.In felul acesta,ideea de clasicism si antichitate tind sa devina sinonime,in orice caz strins asociate.

Prin localizare si succsesiune de localizari cronologie,clasicismul defineste aspectul si durata propriu-zis istorica a clasicismului…reperezentat cel putin trei mari secolesi perioade istorice :secolul lui Pericle,la Atena ;secolul lui August,la Roma ;secolul lui Ludovic al XIV-lea ,in Franta.Voltaire include si un al patrulea :cel al Renasterii florentine ,dar in in general sint acceptare in numar de trei :grec,latin si francez,respectiv ale secolelor al V-lea i.e.n.,I-ul i.e.n. si al XVII-lea al erei noastre,mai precis intre 1600-1700…

Unitatile…Faimoasele trei unitati teatrale,care fusesera definite inca din prima jumatetea a secolului XVII_-lea(de actiune,de loc si de timp)isi capata formularea mai lapidara in Arta Poetica a lui Boileau.
Clasicismul opune imaginatiei ratiunea.Se pazeste de fantezie,preferindu-l luciditatea prudenta.Refuza sa bage in seama prefacerile,consacrind numai ce i se pare a fi stabil in eternitate.Evita particularul ,interesindu-se cu exclusivitate de general,ceea ce il face ca,indeosebi,sa afirme exsitenta unui om neschimbator in natura lui,pe care il asaza in centrul perocuparilor sale.Dispretuieste concretul.Nu sufera diversitatea,heterogenul,ca sa nu mai vorbim de vag,difuz,obscur,net desenat,evident si clar.Deoarece nu admite schimbari decit pe linie iererhica,clasicismul vrea prefectiune.
Trasaturile clasicismului:

Mitizarea:transfigurerea realitatii prin mit,ca mod de a exprima conceptul de lume ca mit,preluat din antichitate.

Etica:cultiverea virtutilor ca sens al artei,ceea ce-i da un caracter moralizator.Virtutile clasice sunt :dreptatea,intelepciunea,curajul,vitejia,generozitatea

Masura:legea armoniei si echilibruluii,concentrat in numarul de aur

Principiile : Binele si Raul,Frumosul si Armonia, Adevarul, Legea  ; principiile primordiale fiind :apa,aerul,focul,pamintul,eterul..

Conceptele :a imita ;

Omul cugetator,cunoscatorul

Omul faurar,creatorul

Omul lumesc,plin de vicii

Destinul schimbator

Analogia :eroii sunt asemenea ,de unde conflictul implacabil,fiindca ambii sunt inflexibili

Rationalismul :omul,condus si caracterizat prin ratiune,eliberat de patimi si purator de virtuti

Obeictivismul :atitudinea logica,obiectiva-aspectul juridic al lumii,al omului,societatii.Inlaturarea subiectivismului.

Eternul :eroii sunt fara evolutie interioare-arta este autonoma-se cultiva atemporalitatea.

Spatialitatea :sublimarea timpului in spatiul sacru

Utilul si placutul:scop al artei.Arta sa fie desavirsita,dar sa fie si utila.

Homeostasia :societatea ,un organism viu,intr-o contiunua metamorfoza-artistul ,o constiinta a unei lumi

In formarea esteticii clasice Rebe Bray distinge trei perioade importante :

1. 
   Perioada Renasterii franceze si a activitatii Pleiadei,corespunzind,in linii mari,celei de-a doua jumatati a secolului XVI-lea.Ideea dominanta pe plan estetic in aceasta epoca este ceea a imitatiei anticilor si ea se desprinde cu limpezime din cel mai de seama manifest al vremii,Aprarea si Ilustrrarea limbii franceze(a549) a lui Joachim de Bellay…
   
2. 
   Perioada care se intinde aprozimativ intre 1600-1660 inlocuieste primatul imitatie prin primatul regulilor.Imitatia modelelor antice ramine un dezirat estetic fundamental,ea trebuie insa rationalizata si ,ca atare ,regulularizata..
   
3. 
   In cea de-a treia perioada-al carei debut,in jurullui 1660,ar fi marcat de apartia Satirelor lui Boileau(1636-1711)si care s-ar prelungi si in secolul al XVIII-lea-primatl regulilor se gaseste inlocuit de acela al gustului clasic
   

In concluzie putem afirma ca daca Renastrea dadea prioritate geniului,clasicismul da o neta prioritate mestesugului in creatie.