Ormanete si simbolurile lor

Amplasare decor [ Locul pe care îl ocupă suprafața decorată în contextul total al unui obiect, ținând seama că, în arta decorativă românească tradițională, nu există „horror vacui”, specific, de pildă, artei arabe; de remarcat că orice obiect realizat pentru a fi folosit trebuie să fie întâi de toate util și apoi și frumos, utilitarismul fiind determinant; din acest motiv, obiectele erau decorate numai pe suprafețele cele mai expuse văzului (altița iilor, căpătâiele de pernă, vasele ceramice de mai mici sau de mai mari dimensiuni, obiectele din lemn ca blidare, lingurare, toiege și bâte, furcile de tors etc.) cu toate acestea, decorativismul ultimilor 20-30 de ani ai sec. al XX-lea înregistrează, și pe teritoriul României, tendința de a acoperi întreaga suprafață a obiectelor artizanale cu motive decorative diverse, nemai oferind ochiului nici un spațiu „de odihnă”, „de respiro”. ] [4.1]

Amplasat la extremităţi [ v. Amplasare decor; evident că în acest caz obiectul este decorat doar la extremitățile sale (superioare, inferioare, ambele; extremitatea stânga, dreapta, ambele etc.) ] [4.1.1]

Amplasat pe toata suprafaţa [ Remarca este valabilă numai atunci când decorul, unitar sau multiform, acoperă în întregime toată suprafața obiectului; în mod obișnuit, obiectele de artizanat produse în ultimele decenii ale sec. al XX-lea suferă de „horror vacui” și au dispus decorul pe toată suprafața obiectului; v. și Amplasare decor. ] [4.1.2]

Decor amplasat în table [ Decorul este amplasat pe suprafața pieselor în registre independente, chiar dacă, la intervale diferite, el se repetă; în mod obișnuit, decorarea „în table” se regăsește pe piesele textile de mari dimensiuni (covoare, păretare etc.). ] [4.1.3]

Chenar [ 1. Margine de culoare, de motive sau de formă deosebită; bordură; 2. Broderie cusută pe margine; rolul chenarului este să delimiteze câmpul sau registrul decorativ central (termenul provine din turc. kenar). ] [4.2]

Chenar dublu [ v. Chenar; chenarul dublu este fie repetarea în jurul obiectului a aceluiași chenar (ca motive și cromatică), fie realizarea unui al doilea chenar, diferit ca motive și cromatică. ] [4.3]

Culori naturale [ Până la apariția culorilor chimice, în mediul rural erau folosite culori obținute din diferite plante (din flora spontană sau dintre cele cultivate de om) sau din măcinarea unor minerale și soiuri de lut; culorile naturale erau folosite la vopsirea fibrelor textile, la colorarea pieselor de mobilier, la pictarea ouălor încondeiate, la decorarea ceramicii. ] [4.4]

Culori vegetale [ v. Culori naturale. ] [4.5]

Draperie [ 1. Perdea din stofă sau din catifea, cu falduri; 2. Structură ornamentală având rolul mai ales de chenar; v. Chenar. ] [4.6]

Fond arhitectural [ Caz în care, într-un desen ornamental complex, fundalul este compus din elemente arhitecturale (case, turnuri, bolți, porți etc.) sau când întregul ornament este conceput în structuri arhitecturale. ] [4.7]

Organizare decor [ Indică locul și felul cum este amplasat și organizat decorul dispus pe o piesă (alternativ, în medalioane, central, în extremități, în registre etc.). ] [4.8]

Alternanţă cromatică [ Alternanța cromatică subînțelege neapărat repetarea, la diferite intervale, a aceleiași culori, obținându-se un ansamblu decorativ cu componente cromatice simetrice. ] [4.8.1]

Alternanţă decorativă [ Alternanța decorativă subînțelege neapărat repetarea, la diferite intervale, a aceluiași motiv (sau șiruri de motive) decorativ, obținându-se un ansamblu decorativ cu componente simetrice (des întâlnit în realizarea covoarelor, la care câmpul permite o asemenea tratare imagistică. ] [4.8.2]

În reţea [ v. Hașuri. ] [4.8.3]

Medalion central [ Ornament distinct, de formă rotundă sau ovală, amplasat central în cadrul unui câmp ornamental divers, cuprinzând un basorelief, o pictură, o inscripție etc. ] [4.8.4]

Neordonat [ Motive decorative dispuse fără a ține seama de vreo regulă anume din punct de vedere al amplasamentului sau al corelărilor compoziționale și cromatice: paralelism, medalion, șah etc. ] [4.8.5]

Ordonat în registre [ Motivele ornamentale sunt dispuse în zone (registre, medalioane) separate pe suprafața unui obiect, fără legătură între ele, dar păstrând o oarecare simetrie ca amplasament general. ] [4.8.6]

Organizare axială [ Decor amplasat pe axele trasate imaginar pe suprafața piesei respective. ] [4.8.7]

Organizare centrală [ Decor amplasat doar în centrul piesei ornamentate. ] [4.8.8]

Organizare lineară [ Dispunere decorativă în linii drepte, în benzi similare sau nu de motive ornamentale. ] [4.8.9]

Organizare radială [ Dispunere decorativă în care motivele ornamentale pornesc dintr-un centru și se deschid spre exterior conform razelor de soare sau spițelor unei roți. ] [4.8.10]

Reţea [ Dispunere ornamentală care respectă paralelismul firelor împletite într-o țesătură cu ochiuri mari (dreptunghiulare sau rombice); sub formă de plasă. ] [4.9]

Tipologie ceramică [5]

Bitronconic [ Tip de vas din ceramică, constituit din două părți tronconice (v. Troconic) lipite la nivelul diametrului mic, aproximativ în formă de clepsidră. ] [5.1]

Cilindric [ ] [5.2]

Formă antropomorfă [ Motiv decorativ și realizări individuale asemănătoare cu omul, executate din lemn, ceramică, piatră, materiale textile etc. ] [5.3]

Formă avimorfă [ În formă de pasăre, destul de rar întâlnită în ceramica populară, cu deosebire la nivelul jucăriilor. ] [5.4]

Formă zoomorfă [ Formă sau motiv zoomorfic - care reprezintă animale; în ceramica populară, diferite pușculițe sau jucării au forme de animale (purcei, cai, măgăruși, oi, capre etc., în general animale domestice). ] [5.5]

Ovoidal [ Piese de ceramică de forma unui ou, ovale, oviforme. ] [5.6]

Sferic [ Vas confecționat sub formă de sferă, bol (chiar dacă e prevăzut cu un gât scurt și bază dreaptă pentru echilibrarea poziției). ] [5.7]

Tronconic [ Obiect ceramic (sau din piatră moale cioplită, din lemn etc.) care are formă de trunchi de con. ] [5.8]

Tipologie mobilier [6]

Bancă cu ladă [ Piesă de mobilier la care șezuta este rabatabilă, permițând accesul într-un spațiu care servește pentru depozitarea unor piese textile; când banca are o lungime mai mare, sunt dispuse două șezute (capace) de dimensiuni egale; de regulă, aceste bănci sunt pictate (deci sunt mai des întâlnite în spațiul transilvănean) și au spătar traforat sau confecționat din șipci montate într-o dispoziție simetrică. ] [6.1]

Bancă cu spatar [ Piesă de mobilier având spătar traforat sau confecționat din șipci așezate simetric; în mod curent, băncile cu spătar au și „brațe” montate lateral, pentru a da o mai mare stabilitate spătarului. ] [6.2]

Capac cu două ape [ Tip de lăzi la care capacul este confecționat din două părți înclinate și prinse la mijloc cu o stinghie. ] [6.3]

Capac cu spinare [ Tip de ladă la care capacul este confecționat din stinghii montate curbat. ] [6.4]

Capac drept [ Tip de ladă (cel mai răspândit) la care capacul este drept, fiind întâlnit atât la lăzile de zestre, cât și la cele mari pentru păstrat produse alimentare (făină, mălai, fasole, grâu etc.). ] [6.5]

Cuier de blide [ Tip de cuier confecționat și montat la partea superioară a pereților în care sunt atârnate, cu funcție decorativă, piese din ceramică (în special cancee, mici ulcioare, talere); sunt întâlnite cu precădere în arealul transilvănean, în Bucovina, în zonele montane ale Olteniei, Munteniei și Moldovei; multe dintre cuierele pentru blide din Transilvania sunt pictate (ca și lăzile de zestre) și datate. ] [6.6]

Formă naturală prelucrată [ Există două posibilități de a obține diferite piese de uz gospodăresc prin preluarea și prelucrarea unor forme preexistente în natură: 1. fie preluarea unor elemente componente cum ar fi coarnele de cerb, de căprior, de țap, de cornute mari, a unor ramuri de arbori etc. în confecționarea unor cuiere, suporturi, prăfare, furci de tors, bâte etc.; 2. „chinuirea” unor arbori să crească într-un anumit fel, de așa manieră încât, la vremea când se consideră că s-a obținut forma dorită, să fie tăiată și prelucrată partea care poate fi utilizată ca scaune de pildă. ] [6.7]

Furcă cu scaun [ v. Furcă cu talpă; în loc de talpă, se atașează în partea de jos a furcii un tambur cu diametru de cca. 10-15 cm., așezat pe trei sau patru picioare scurte, totul menit să stabilizeze furca în plan vertical; este folosită numai pentru torsul în cadrul gospodăriei; atât această furcă, precum și cea cu talpă se întâlnesc cu deosebire în arealul transilvănean. ] [6.8]

Leagăn cu talpă [ Leagăn confecționat din lemn, construit cu lateralele ușor evazate spre exterior, având capetele sprijinite pe câte o stinghie care, la rândul ei, este fixată într-o talpă; există două tipuri de leagăne cu talpă: 1. Talpa este dreaptă, iar „coșul” propriu-zis al leagănului se poate balansa fiindcă este prins în câte un ax (cui) în tijele laterale; 2. „Coșul” leagănului este fix, dar tălpile sunt curbe, permițând balansarea leagănului; de menționat că ambele tipuri sunt piese folosite pentru creșterea copiilor mici (a pruncilor) numai în casă sau arealul gospodăriei; când este adus în casă, el este așezat în unghiul pe care îl face laterala exterioară a patului matrimonial (pentru a-i fi ușor mamei să ia pruncul din leagăn sau să balanseze leagănul, în timpul nopții) cu soba sau cuptorul (pentru ca pruncul să aibă căldură). ] [6.9]

Masă cu ladă [ Masă înaltă, cu blat dreptunghiular, având sub el amplasat un fel de locaș de dimensiuni mari și cu adâncime mare, accesul la el fiind facilitat prin glisarea blatului; sunt specifice Ardealului, unde au fost inițial procurate din târguri. ] [6.10]

Masă cu sertar [ Tip de masă înaltă care are sub blatul dreptunghiular un sertar, accesul la el făcându-se prin glisarea acestuia spre exteriorul blatului, întotdeauna prin una dintre laturile lungi ale dreptunghiului; sunt specifice Ardealului, unde au fost inițial procurate din târguri. ] [6.11]

Masă cu trei picioare [ Masă joasă, cu blatul rotund, sprijinită pe trei picioare, pe care se servesc mâncărurile în blide de lemn și de ceramică; acest tip de masă a fost frecvent în toate zonele etnografice ale României, zonele din vestul, nord-vestul și centrul țării (Transilvania) fiind primele care au renunțat la mese și scaune rotunde și joase în favoarea celor înalte, evident sub influența pieselor de mobilier întâlnite la populațiile minoritare colonizate în aceste spații (sași, nemți, țipțeri italieni etc.); apoi, mobilierul de tip orășenesc a pătruns și în zonele din sudul și estul țării, fiind prezente în târguri și achiziționate inițial de localnicii mai înstăriți. ] [6.12]

Mobilier pictat [ Mobilierul pictat este întâlnit cu deosebire în Transilvania, Bucovina și în zonele subcarpatice ale Munteniei și Olteniei, la așa-numitele populații de ungureni (locuitori proveniți din sudul Transilvaniei și care au trecut munții și s-au stabilit pe acele meleaguri); sunt pictate cu deosebire piesele de mobilier care „se văd” în interiorul locuinței țărănești: băncile, blidarele și lăzile de zestre; mobilierul pictat a pătruns în aceste areale prin populațiile săsești și germane stabilite în zonă și prin piesele de mobilier de proveniență austriacă vândute în târguri, apoi au fost confecționate și în atelierele românești. ] [6.13]

Pat cu baldachin [ Tip de pat care are la fiecare colț câte o stinghie montată vertical, toate cele patru susținând un chenar cu scânduri care permit, pe de o parte, aranjarea unor cearșafuri și scoarțe care atârnă peste golul dintre chenar și marginea patului acoperindu-l, pe de altă parte, permit aranjarea unor rânduri de perne; aceste tipuri de paturi sunt întâlnite cu deosebire în zona de câmpie a Albei, în organizarea interioarelor caselor cu tindă și cameră de locuit, care, în acest caz trebuie să primească și oaspeți; în felul acesta, patul poate fi folosit ca loc de dormit, dar, prin tragerea rapidă a țesăturilor, patul devine și loc de expunere a pieselor decorative, a zestrei. ] [6.14]

Pat înalt [ Pat decorativ, confecționat pentru camerele „de oaspeți”, îngust și scurt, pe care sunt expuse piese textile, iar la capătul îngust, care nu este sprijinit de perete are și ladă de zestre (separată și nu făcând corp comun cu patul), pe capacul căreia sunt așezate în teanc mai multe lăicere; rândurile de perne și numărul acestora (cele care se etalează pe acest tip de pat) diferă de la zonă la zonă. ] [6.15]

Pat suspendat [ Pat construit fără picioare, cu latura lungă dinspre perete și cea îngustă de la picioare fixate în pereții spate și lateral ai camerei; latura de la cap este orientată spre cuptor, este liberă, dar colțul ei cu latura lungă exterioară este prins de tavan printr-o blană de lemn traforată; este întâlnit în Bucovina; tot suspendat este și patul care, în loc să fie agățat de tavan, se sprijină pe un singur picior, cel montat la unicul colț de pat rămas liber; acest tip poate fi întâlnit în Munții Apuseni; ambele tipuri sunt mai ridicate față de podea decât în mod obișnuit. ] [6.16]

Scaun cu spătar [ Scaun înalt (comparat cu scaunul cu trei picioare), cu șezuta patrată sau trapezoidală, cu spătar drept sau tot trapezoidal, confecționat din stinghii sau traforat. ] [6.17]

Scaun cu trei picioare [ Scaun cu șezuta rotundă, sprijinită pe trei picioare, de înălțime mică; de cele mai multe ori, în mijlocul blatului este făcut un orificiu de circa 2-3 cm.; un asemenea scaun îndeplinește mai multe funcțiuni: 1. se stă pe el în jurul mesei rotunde și joase; 2. se pot toca pe blatul lui ierburi și buruieni (fierte) pentru păsări; 3. în orificiul central, se poate introduce tija furcii de tors pentru a-i da stabilitate atunci când procesul de toarcere se desfășoară pe prispă sau în casă; 4. întors invers, cu picioarele în sus, servește pentru așezarea ceaunului de mămăligă pentru a fi mestecată vârtos; de remarcat că, la achiziționarea acestui fel de mobilier țărănesc, majoritatea scaunelor au blatul marcat de urme de satâr sau alte obiecte ascuțite și sunt înnegrite de funingine sau chiar ușor arse pe partea interioară a picioarelor. ] [6.18]

Tipologie port [7]

Altiţă separată [ Altiță țesută separat de cămașă (există lucrătoare care confecționează numai altițe, pe războaie speciale, de foarte mici dimensiuni); altițele țesute separat sunt cusute pe cămașă (sau inserate în mâneca cămășii), sub umăr sau chiar peste umăr (în Sălaj); altițele separate sunt țesute în special cu mătase albă (cum ar fi în Suceava), ulterior unele femei adăugând mici puncte colorate; alte altițe separate sunt brodate cu arnici colorat și apoi aplicate pe cămăși. ] [7.1]

Altiţă triunghiulară [ Altiță separat brodată, de formă triunghiulară, montată pe mânecă, cu baza triunghiului așezată pe cusătura dintre mânecă și lații cămășii și cu vârful spre manșetă; v. și Altiță separată. ] [7.2]

Barbur [ 1. În Transilvania și Banat este denumită partea de jos a tăișului securii, cuțitului etc. 2. În Transilvania denumește clinul triunghiular cusut la pieptul și la spatele cămășilor țărănești - cămăși cu barburi. 3. Tot în Transilvania, denumește broderia executată pe partea de sus a cămășilor țărănești. 4. Cep, cui la obada roții carului. ] [7.3]

Brezărău [ ] [7.4]

Căciulă ascuţită [ Acoperământ pentru cap (la bărbați) făcut din pielea unui animal (de obicei din pielea mielului); căciula ascuțită are fundul proeminent și închis în formă conică; această ultimă parte a căciulii poate fi purtată în poziție verticală, aplecată pe spate sau aplecată lateral dreapta sau stânga. ] [7.5]

Căciulă rotundă [ v. Căciulă ascuțită; fundul acestui tip de căciulă este plat. ] [7.6]

Căiţă [ Bonetă, scufie (legată pe sub bărbie). ] [7.7]

Cămaşă dreaptă [ Îmbrăcăminte (din pânză sau mătase) care se poartă pe piele, acoperind, de cele mai multe ori, partea superioară a trupului; croiul acestui tip de cămașă nu are clini, cade drept de la umeri în jos, având aceeași deschidere atât la umeri, cât și la poale, fie că partea inferioară se află la brâu sau la gleznele picioarelor. ] [7.8]

Cămaşă încreţită [ Tip de cămașă obținut din tipul de cămașă dreaptă, aceasta fiind însă încrețită (materialul textil adunat mărunt) începând de sub subțioară și până la poale; tipul de cămașă încrețită este totdeauna scurtă, până la talie. ] [7.9]

Cămaşă până în talie [ Toate tipurile de cămăși (bărbătești sau femeiești) care sunt confecționate și au lungimea până în talie sau puțin mai jos (cu puțin peste șolduri). ] [7.10]

Ceapsă [ Scufie (termenul este folosit în Transilvania și provine din ungurescul czapsza). ] [7.11]

Chenar ţesut separat [ v. Chenar; realizarea separat a unui chenar (fâșie textilă executată prin țesere sau croșetare) care se aplică ulterior diferitelor obiecte textile(ex. dantela - „cipta” - atașată pieselor de port, cearșafurilor, fețelor de masă etc.). ] [7.12]

Ciucuri [ Ornament realizat dintr-o împletitură de mătase, de lână sau de bumbac cu care se împodobesc marginile covoarelor, pieselor de port, draperiilor etc. ] [7.13]

Ciupag [ 1.Pieptar dintr-o țesătură subțire, cu cusături, purtat de femeile de la țară. 2. Câmp ornamental pe pieptul cămăşii femeieşti, înscris într-un contur trapezoidal; motivele sunt cusute peste muchiile pânzei încreţite (se întâlneşte în zonele: Munţii Apuseni, Cluj, Lăpuş). ] [7.14]

Clini drepţi [ v. Clini trapezoidali. ] [7.15]

Decolteu [ Denumește atât răscroiala din jurul gâtului la o piesă de îmbrăcăminte femeiască, cât și partea corpului rămasă descoperită din această răscroială. ] [7.16]

Două foi [ Piesă de port confecționată din doi lați de pânză. ] [7.17]

Franjuri [ Ornament la marginea uni obiect din stofă, din pânză etc., făcut din fire textile care atârnă unele lângă altele. ] [7.18]

Gaci [ Pantaloni largi din pânză albă, piesă de port specifică portului popular din Maramureș (< magh. sl.) ] [7.19]

Glugă [ Obiect de îmbrăcăminte de formă conică, cu care se acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frif etc.; în mod obișnuit, piesa nu este prinsă de cojoc (sau de alte haine groase), iar ciobanilor le servește și pentru a purta în ea merindele; gluga se prelungește peste spinare cu o foaie de țesătură de aceeași calitate cu gluga (aba, dimie) și se termină la poale cu franjuri scurte; nu întâmplător, motivul decorativ amplasat, cu negru, pe „fruntea” glugii este cel numit „coarnele berbecului”; v. Berbec. ] [7.20]

Guler înalt [ Guler special confecționat pentru hainele groase, ornamentat sau nu; când este ornamentat, acest aspect se execută cu „șinur” sau găitan aplicat. ] [7.21]

Încreţ separat [ Tip de cămașă femeiască la care decolteul este lucrat strâns prin încrețirea materialului și ornamentarea prin broderie a acestei părți a cămășii. ] [7.22]

Încreţiţi [ Poartă denumirea de „Încrețiți” ițarii din zona Vrancei, la care cracii sunt mai lungi decât piciorul omului și atunci ei sunt ușor pliați circular. ] [7.23]

Mânecă cu bentiţă [ Cămașă femeiască sau bărbătească, având la partea inferioară montată o bentiță îngustă, brodată, care se prinde în jurul încheieturii cu un nasture; li se mai spune și cămăși „cu brățară”. ] [7.24]

Mânecă cu manşetă [ Cămașă femeiască sau bărbătească, având la partea inferioară montată o manșetă lată, strânsă în jurul încheieturii. ] [7.25]

Mânecă cu volan [ Cămașă femeiască având în prelungirea manșetei aplicată o dantelă lată albă, croșetată, eventual cu colțișori. ] [7.26]

Mânecă întoarsă [ Cămașă femeiască, având mâneca cu bentiță lată la partea inferioară, lucrată și pe dos, pentru ca, la întoarcerea mânecii până spre jumătatea antebrațului, să aibă tot un aspect estetic. ] [7.27]

Mânecă largă [ Tip de cămașă la care mâneca nu se încheie cu o manșetă, ci este lăsată să cadă liberă, mai evazată chiar în partea terminală a ei. ] [7.28]

Mânecă răsucită [ Tip de cămașă la care mâneca este mai lungă decât brațul celui care o poartă, are manșetă la articulația cu palma și se poartă întotdeauna răsucită, din care cauză râurile ornamentale sunt vizualizate oblic, dând un efect artistic deosebit; sunt specifice zonei Vrancei. ] [7.29]

Pânză cu margine [ Pânză având la marginea ei un chenar format din linii drepte, executate în război. ] [7.30]

Pânză înlăcrată [ Pânză cu patrate goale, desenate prin întretăierea liniilor verticale și orizontale dispuse rar, totul executat în război. ] [7.31]

Pânză învărgată [ Pânză ornamentată cu vergi; v. Vargă. ] [7.32]

Pavă [ Clin care se pune la răscroiala de la subsuoara cămășilor, a sumanelor etc.; în unele zone se rostește „palhă”, ceea ce înseamnă reluarea exactă a etimonului venit din magh. „palha”. ] [7.33]

Pieptar înfundat [ Haină (în general, confecționată din piele de miel, având broderie pe piept), fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele; croiala pieptului și a spatelui se face până în gât, din care cauză cele două părți componente se prind lateral, sub braț (obișnuit pe latura stângă). ] [7.34]

Poale ataşate [ Partea de la brâu în jos a unei cămăși care a fost croită de așa manieră încât poalele au fost ulterior cusute de lații cămășii. ] [7.35]

Strâmte [ Termen generic pentru piese de port croite pe corp, foarte lipite de corp, sau croite prea mici față de dimensiunile persoanei pentru care sunt confecționate. ] [7.36]

Şubă înfundată [ Piesă de port care nu este rascroită în față, ci se închide până sub bărbie; în acest caz, închiderea se face prin lateral, așa cum se procedează la pieptarul înfundat. ] [7.37]

Trei foi [ Numărul foilor de țesătură care compun unele piese de port, sau care sunt necesare pentru croirea unor piese de port (cămăși, poale etc.). ] [7.38]

Umeri [ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc corespunzătoare articulației brațelor cu trunchiul. ] [7.39]

Tipologie unelte [8]

Corman fix [ v. Corman schimbător; plugul cu cormana fixă este utilizat în zonele de câmpie. ] [8.1]

Corman schimbător [ Termenul corect este cormană și denumește partea plugului care desparte și răstoarnă brazdele (din ung. kormany); plugul cu cormanul schimbător este folosit în efectuarea arăturii din zonele colinare, unde, pentru a diminua efortul oamenilor și al animalelor, la fiecare capăt de rând, cormanul este schimbat, astfel brazdele fiind răsturnate în aceeași parte. ] [8.2]

Furcă cu aripi [ Tijei de lemn, sculptată cu patru fețe și ornamentată, i se atașează la treimea superioară două aripi traforate, care, pe lângă aspectul estetic pe care îl conferă uneltei, au rolul de a fixa caierul de lână din care se trage și se toarce firul; sunt furci care pot fi purtate în brâu. ] [8.3]

Furcă cu coarne [ Tip de furcă, în special confecționată dintr-o ramură de copac, decojită, căreia i se lasă două crenguțe crescute lateral și opozabil, menite să fixeze mai bine caierul de lână. ] [8.4]

Furcă cu con [ Sau furcă „cu măr”, de fapt o furcă obișnuită, având aproximativ la mijlocul tijei un trunchi de con (orientat cu baza în jos) sau „un măr”, în fapt o concrescență lăsată special de către cel care a confecționat furca și care are rolul să împiedice caierul de lână să alunece în jos. ] [8.5]

Furcă cu talpă [ Furcă înaltă, confecționată special pentru torsul în gospodărie (nu este folosită aidoma furcilor prinse în brâu, la care torsul se poate executa și în timpul mersului); în cazul torsului în gospodărie (în casă, pe prispă, așezat pe un scaun sau bancă în curte sau în fața porții), femeia fixează furca ținând piciorul pe talpa acesteia, astfel mâinile rămânându-i libere pentru filare și răsucirea firelor pe fus. ] [8.6]

Gherghef [ Cadru de lemn pe care se întinde o țesătură pentru a fi brodată (din turc. gergef). ] [8.7]

Lingură de stână [ Nelipsită din inventarul crescătorilor de oi, lingura de stână este confecționată din lemn, având dimensiuni mari, găvanul larg și adânc, coada ușor curbată și efentual decorată simplu; este folosită pentru a se mesteca cu ajutorul ei zerul rămas după „închegare”, care se pune la încălzit în vederea obținerii jintiței (amestec de urdă și de zer fiert care se depune la fundul vasului, când se prepară urda). ] [8.8]

Război orizontal [ Unealtă (manuală sau mecanizată) de țesut pânză, stofă etc. ] [8.9]