Otorinolaringologie
С. В. Сергеев В. И. Никольский В. Г. Зенгер , Оценка динамики воспалительного процесса в полости носа и околоносовых пазухах, Вестник оториноларингологии, 1999
Yüklə 0,65 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Baroody F.M.Pediatric Sinusitis. Arch. otorinolaringology Head and Neck Surgery, 2001,vol.127,p.1083-1085.
- Datele din arhiva Instituţiei Medico Sanitare publica”Em.Coţaga”.
С. В. Сергеев В. И. Никольский В. Г. Зенгер , Оценка динамики воспалительного процесса в полости носа и околоносовых пазухах, Вестник оториноларингологии, 1999.Baroody F.M.Pediatric Sinusitis. Arch. otorinolaringology Head and Neck Surgery, 2001,vol.127,p.1083-1085.www.rusmg.ru,Бабешко Е. А., Лазарев В. Н., Рудакова О. В., Кривитский А.В. (Москва), Особенности возрастного состава и этиологии хронических синуситов у детей.www.zein.ro: Sinuzita cronica: Ce este sinuzita cronica?:” Sinusurile paranazale sunt cavităţi care conţin aer...”Datele din arhiva Instituţiei Medico Sanitare publica”Em.Coţaga”.PEISAJUL MICROBIAN LA PACIENŢII CU PATOLOGIE BUCOFARINGIANĂ Mihail Maniuc, Nina Capitan, Victoria Botan, Marina Leicovici Catedra Otorinolaringologie USMF “Nicolae Testemiţanu” Summary The microbial picture in patients with oropharingeal diseases Tonsils are a collection of lymphoid tissue, whose main aim is to provide immune protection of the organism. The important sign of abnormal tonsils is the presence of purulent or caseous content in the gaps. The constant mono- or polymicrobial palatine tonsils flora forms a complex and stable ecosystem, that sustains chronic inflammatory process. According to the modern literature, microflora spectrum is represented as pathogens and strains of the conditionally pathogenic microflora. Keywords: Chronic tonsillitis, microbial flora
Amigdalele palatine reprezintă o colecţie de ţesut limfoid, a căror scop principal este să asigure protecţia imună a organismului uman. Caracteristic pentru amigdalele palatine patologic schimbate este prezenţa conţinutului purulent sau a maselor cazeoase în cripte. Flora constantă a amigdalelor palatine mono- sau polimicrobiană formează o ecosistemă complexă şi stabilă, care susţine procesul inflamator cronic. Conform datelor literaturii contemporane spectrul microflorei este prezentat atît de către agenţii patogeni, cît şi de ştamele microflorei condiţionat patogene. Cuvinte cheie: amigdalita cronică, floră microbiană.
Afecţiunile inflamatorii constituie cel puţin 87% din numărul total de maladii a sferei ORL şi aproximativ 10-50% [3] din ele îi revin amigdalitei cronice. Rolul biologic al amigdalelor palatine constă în faptul, că acestea sunt implicate în mecanismul de protecţie imună al organismului uman. Procesul inflamator în amigdalele palatine duce la modificări patologice în ele, dereglînd funcţia imunologică, astfel încît amigdalele palatine însăşi devin o sursă de infecţie. Cu toate acestea, în prezent, apar noi date ce ne impune necesitatea studierii în continuare a peisajului microbian al faringelui. Obiectivele lucrării elucidarea şi studierea compoziţiei microflorei al amigdalelor palatine la pacienţii cu patologia organelor ORL şi evaluarea rolului ei în dezvoltarea bolilor. Materiale şi metode Lucrarea prezintă un review al literaturii de specialitate recentă. Studiile au fost efectuate în baza literaturii disponibile, tratatelor editate referitor la problema studiată, cît şi a materialelor oferite de serviciul Internet. Rezultate şi discuţii Amigdalele palatine sunt situate pe pereţii laterali ai orofaringelui şi reprezintă principalele “organe de lucru” ale amigdalelor din inelul limfoid faringian [1]. Localizarea amigdalelor la hotarele căilor digestive şi respiratorii, condiţionează contaninarea lor iniţială de flora microbiană. Cu toate acestea, particularităţile anatomo-fiziologice ale amigdalelor palatine: criptele cu o structură ramificată, prevăd o expunere prelungită a antigenului exogen cu celulele organului limfoid, necesar pentru elaborare unor substanţe specifice şi nespecifice biologic active şi a elementelor celulare de apărare (lizozim, interferon, interleukina, imunoglobulină A, M, G, sA, limfocite, celule plasmatice, macrofagi). De asemenea, este clar că compoziţia celulară şi capacitatea funcţională a aparatului limfoid variază cu vârsta populaţiei. La copiii de 1,5-3 ani compoziţia celulară a amigdalelor palatine este prezentată de T-celule (80%), însă la această vârstă sunt schimbări fiziologice în raportul subpopulaţiilor a T-limfocitelor cu deficit a celulelor T-helper, ceea ce duce la insuficienţa compartimentului celular imun, caracterizată prin prevalenţa microflorei virale, oportuniste, şi fungice, din cadrul proceselor patologice al inelului faringian. Insuficienţa celulelor T-helper, de asemenea, duce la o diferenţiere inadecvată a B-limfocitelor, şi la o sarcină antigenă crescută provoacă o hiperproducţie de IgE, dar nu IgA din ţesutul limfoid, ce condiţionează componentul infecţios-alergic în patogeneza amigdalitei cronice. Capacitatea scăzută a ţesutului limfoid la sinteza completă a anticorpilor duce la hiperplazia amigdalelor palatine şi faringiene. În vârsta de 6-7 ani se finisează reorganizarea morfologică a amigdalelor palatine, care ocupă o suprafaţă maximă datorită dezvoltarii depline a lacunelor şi criptelor, şi deja în această etapă pot fi instalate dereglari de drenaj a lacunelor [7, 8, 9, 10, 12]. În timpul pubertăţii continuă micşorarea masei organelor limfoide şi creşte riscul de dezvoltare afecţiunilor inflamatorii ai inelului limfatic faringian. Trebuie de remarcat faptul că, rolului etiologic real în bolile inflamatorii ale urechii, nasului şi gâtului, i se atribuie un număr limitat de bacterii (ca exemplu - Neisseria gonorrhoeae, Corynebacterium diphtheria, Treponema pallidum); majoritatea altele bacterii nu corespund postulatelor lui Koch - triada de cerinţe, criterii, ceea ce dovedeşte în favoarea rolului etiologic al unui microorganism cu o anumită boală, asociată cu aceasta [11]:
În astfel de cazuri, rămâne constatarea faptului a participării bacteriene în patogeneza oricărui proces infecţios, care deseori este asociată cu unitate nozologică similară - dar cu o frecvenţă variabilă - reprezentanţii ai diferitor specii bacteriene, genuri, familii. În acelaşi timp, în unele cazuri, poziţia dominantă a unei specii de bacterii asupra altor specii la fel de evidentă, şi asocierea ei cu un număr anumit de simptome, apreciază denumire unităţii nozologice, aducându-o aproape în statutul de boală monoetiologică. Conform Clasificării Internaţionale a Maladiilor şi a Problemelor de Sănătate Înrudite, revizia-X, se consideră că amigdalită şi faringită asociată cu Streptococcus pyogenes - Streptococul β-hemolitic din grupul A - reprezintă o unitate nozologică independentă [15]. Amigdalitele şi faringitele provocate de Streptococcus pyogenes predomină în raport cu alte tipuri de streptococi din grupuri C şi G. Potrivit celor mai recente date bibliografice, streptococul β-hemolitic grupul A se întîlneşte la copii aproximativ în 30% din cazuri, la adulţi - în 10-15% de cazuri, în unele spitale rolul acestui agent patogen este supraestimat şi constituie 80% din cazuri [4, 6]. Nivelul înalt de dezvoltare al microbiologiei clinice moderne ne permite descrierea componenţei microbiologice a bolilor ORL cu un grad mare de fiabilitate. Această floră este foarte diversă după componenţa speciilor care include speciile gram-pozitiv, gram-negativ, bacterii anaerobe, asocierile de microorganisme anaerobe-aerobe, fungi. Într-o serie de publicaţii ştiinţifice dedicate studiului materialului microbian luat de la suprafaţa lacunelor prin metoda tradiţională clasică, la pacienţii cu amigdalite cronice decompensate, s-a constatat că unul dintre lideri este Staphylococcus aureus [2, 14]. Acest fapt se explică prin răspîdirea largă a acestuia între populaţie: aproximativ 60% din populaţie sunt purtători periodici şi 20% - permanenţi [5]. De la descoperirea penicilinei şi utilizarea ei activă împotriva stafilococului, bacteria a evoluat, şi-n prezent majoritatea sînt tulpini rezistente la antibiotice, datorită prezenţei penicilinazei – enzimă care poate dezintegra o moleculă de penicilină. Pe de altă parte prezenţa microbului trebui să fie considerată ca o infecţie concomitentă, care nu are severitate etiologică şi patogenetică în comparaţie cu infecţia streptococică. În ultimul deceniu se observă în mod clar o schimbare a microflorei patogene în cea condiţionat patogenă, ca agent cauzal primar al procesului inflamator. Potrivit multor autori, aceasta apare ca rezultat al tratamentului iraţional cu antibiotice. Tratamentul inadecvat duce la un proces cronic, care necesită tratament chirurgical. Dar, aşa cum arată experienţa, recidive sunt frecvente. Se poate concluziona că eradicarea completă a agentului cauzal nu are loc, astfel recontaminarea suprafeţei plăgii şi a mucoasei organelor ORL poate fi prezentă. În prezent, utilizarea pe scară largă a preparatelor antibacteriale locale şi sistemice duce la ineficienţa lor din cauza creşterii rezistenţii a microorganismelor în biosferă. Peisajul microbian a bolilor organelor sferei ORL poate fi completat şi cu alte tulpini patogene - Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Corynebacterium haemolyticum, Proteus vulgaris, Mycoplasma pneumoniae [16]. În acest caz, microflora este reprezentată nu de un agent microbian, dar de o asociaţie de microorganisme (boala polietiologică). De asemenea se constată o tendinţă spre creşterea afecţiunilor micotice a orofaringelui, care se datorează nu numai îmbunătăţirii tehnicilor de diagnostic a micozelor, dar şi a unor metode moderne neadecvate de tratament conservativ. Consumul prelungit şi necontrolat a preparatelor antibacteriene, inclusiv şi a acelor cu acţiune locală, duce la o perturbare a biocenozei naturale a orofaringelui, care promovează creşterea florei fungice [13]. Poziţia dominantă în dezvoltarea afecţiunilor micotice se referă la ciuperca de drojdie din genul Candida; în 50% - 80% este cauzat de fungi Candida albicans. Aceasta se explică prin patogenitatea mai pronunţată în comparaţie cu alte tipuri de fungi şi înlocuirea acestora din habitate.
Microflora amigdalelor palatine joacă un rol semnificativ în stabilirea şi în evoluţia clinică a maladiilor organelor ORL. Analiza datelor literaturii de specialitate furnizate, arată că peisajul microbian este în principal reprezentat de monofloră (Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, Candida albicans, şi altele), dar nu se exclude şi asocierea microorganismelor. Bibliografie
ROLUL RINOMETRIEI ACUSTICE ÎN EVALUAREA REZULTATELOR CHIRURGIEI PLASTICE ALE NASULUI (date preliminare) Mihail Maniuc, Ghenadie Sandul Catedra Otorinolaringologie USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Acoustic rhinometry allows an objective and non-invasive assessment of nasal geometry. Acoustic rhinometry can accurately measure the dimensions of the nasal cavity, especially at the front part. It can also be used to assess the efficiency of treatment in nasal plastic surgery. Rezumat Rinometria acustică permite un obiectiv şi o evaluare non-invazivă a geometriei nazale care poate măsura cu exactitate dimensiunile cavităţii nazale, în special părţii anterioare. It can also be used to assess the efficiency of treatment in cases of nasal obstruction, especially plastic surgery of the nasal septum. Acesta poate fi, de asemenea, folosită pentru a evalua eficienţa tratamentului în chirurgia plastică a nasului. Actualitatea temei Chirurgia plastică a nasului în ultimii ani se dezvoltă foarte vertiginos Literatura de specialitate denotă că în majoritatea cazurilor obiectivul actului chirurgical este corecâia piramidei nazale. Starea cavităţii nazale la aceeaşi pacienţi este mai puţin ilucidată. În acelaşi timp, aproximativ 10 % dintre pacienţii supuşi rinoplastiei acuză respiraşie nazală dificilă. Cauza obstrucţiei nazale la ei este adesea interacţiunea dintre o malformaţie preexistentă, dar nerecunoscută, nazală şi o reducere în zona valvei nazale ca urmare a rinoplastiei estetice. The etiology of postrhinoplasty nasal obstruction can be multifactorial but is primarily the result of the interplay between 2 factors. Etiologia de obstrucţie nazală postrinoplastica poate fi multifactorială, dar este în primul rând rezultatul interacţiunii între 2 factori. Unrecognized preexisting nasal conditions (eg, deviated nasal septum, turbinate hypertrophy, mucosal disease) in conjunction with the decrease in the nasal valve area after rhinoplasty are responsible for most cases of postrhinoplasty nasal obstruction.Condiţiile preexistente nerecunoscute (de exemplu, deviatie de sept nazal, hipertrofia cornetelor nazale, boli ale mucoasei), în concordanţa cu scăderea în regiunea valvei nazale după rinoplastie sunt responsabile în majoritatea cazurilor de obstrucţie nazală postrinoplastică. Deaceea, ne am propus să realizăm un studiu orientat spre evaluarea complexă a piramidei şi foselor nazale pentru optimizarea tratamentului chirurgical. Obiectivele lucrării Prezentul studiu, vizează determinarea volumelor de segmente specifice ale cavităţii nazale, folosind rinometria acustică. Aceasta a fost folosită în evaluarea preoperatorie şi postoperatorie la pacienţi supuşi unor intervenţii chirurgicale.Study design: A clinical prospective analysis. Studiu de design: O analiză clinică in perspectivă. Scopul studiului Acest studiu are ca scop să definească valorile de referinţă a rinometriei acustice şi rolul acesteia în chirurgia plastică a nasului. Materiale şi metode Studiile au fost efectuate în baza literaturii disponibile, tratatelor editate referitor la rinometria acustică, cît şi materialelor oferite de serviciul Internet – Medline. Rezultate şi discuţii RinAcoustic rhinometry analyzes the cross-sectional area and the volume of the nasal cavity based on reflected sound waves emitted from a source. 3 The technique is used to check nasal geometry, to identify altered patency, and to monitor the results of surgical procedures on nasal and nasopharyngeal airways. 1-7ometria acustică analizează secţiunea transversală şi volumul cavităţii nazale pe baza reflectării undelor de sunet emise de o sursă. Tehnica este folosită pentru a verifica geometria nazală, pentru a identifica permeabilităţile modificate, şi de a monitoriza rezultatele procedurilor chirurgicale nazale şi a căilor respiratorii nazo-faringiene. Hilberg e Pedersen 8 underlined the importance of creating cross-sectional and volume reference values in their recommendations to the European Rhinological Society on the use of acoustic rhinometry to analyze naso-respiratory function. Nasal volume values based on acoustic rhinometry in normal subjects have been published by various authors using different equipment to analyze nasal segments. 1-4,9-15 Chart 1 summarizes the main features raised in published papers and their main findings. Hilberg şi Pedersen au subliniat importanţa creării transversale şi a valorilor din volumul de referinţă în recomandările lor către Societatea Consiliului European de Rinologie cu privire la utilizarea rinometriei acustice pentru a analiza naso-funcţia respiratorică. Valoarea volumului nazal bazat pe rinometria acustică la subiecţii normali a fost publicată de către diferiţi autori folosind echipamentul necesar pentru a analiza diferite segmente nazale. During the evaluation and assessment of patients with postrhinoplasty breathing problems, Courtiss and Goldwyn and Beekhuis found that uncorrected septal pathology and overzealous resection of lower or upper lateral cartilage were significant causes of nasal airway obstruction after rhinoplasty. 1 , 2 În timpul evaluării şi evaluarea pacienţilor cu probleme respiratorii postrinoplastice, s-a constatat că patologia necorectată septală şi rezecţia exagerată de cartilaje laterale inferioare sau superioare au fost cauzele semnificative de obstrucţie a căilor aeriene nazale după rinoplastie. Când patologiile preexistente (de exemplu, deviaţia septului nazal, hipertrofia cornetelor nazale inferioare, rinită alergică) nu sunt recunoscute şi se adresează zonei valvei nazale înguste, asimptomatica preoperatorie poate deveni simptomatică postoperatorie din cauza scăderii în continuare a ariei secţiunii transversale a valvei nazale. Grymer used acoustic rhinometry to evaluate the internal dimensions of the nasal cavity in 37 patients before reduction rhinoplasty and again 6 months after surgery. 3 Grymer utilizeză rinometria acustică pentru a evalua dimensiunile interne ale cavitatii nazale la 37 de pacienţi înainte de rinoplastie de reducere şi, din nou la 6 luni după intervenţia chirurgicală. El a demonstrat că rinoplastia scade secţiunea transversală a valvei nazale cu 25% şi a deschiderii Piriform cu 13%. Cole et al also used rhinomanometry to reveal that changes of as small as 1 mm to the nasal valve size can dramatically increase nasal resistance. 4 Putem constata, de asemenea, că utilizarea rinometriei acustice dezvăluie faptul că cele mai mici schimbări a ariei secţiunii transversale a valvei nazale duc la creşterea semnificativă a rezistenţei nazale.Therefore, the nasal valve, as a regulator of nasal airflow and resistance, has been demonstrated to play a critical role in the function of the nose. Prin urmare, valva nazală, ca un regulator de flux de aer nazal şi de rezistenţă, joaca un rol critic în funcţie de nas. Disturbance of the nasal valve area can produce limitations to normal nasal breathing.Perturbarea zonei valvei nazale poate produce limitări la respiraţia normală nazală. Multiple schemes can be used to classify the types of nasal valvular dysfunction.Multiple scheme pot fi folosite pentru a clasifica tipurile de disfuncţie valvulară nazală. Kern and Wang divide the etiologies of nasal valve dysfunction into mucocutaneous and skeletal/structural disorders. 5 Kern şi Wang împart etiologiile de disfuncţie a valvei nazale în cutaneo-mucoase şi ale scheletului / tulburări structurale. The mucocutaneous component refers to the mucosal swelling (secondary to allergic, vasomotor, or infectious rhinitis) that can significantly decrease the cross-sectional area of the nasal valve and thus reduce nasal airway patency. Componenta cutaneo-mucoase se referă la umflarea mucoasei (rinite alergice, vasomotorii, sau rinite infecţioase) care pot reduce în mod semnificativ aria secţiunii transversale a valvei nazale şi, astfel, la reducerea permeabilităţii căilor respiratorii nazale. The skeletal/structural component refers to any abnormalities in the structures that contribute to the nasal valve area. This includes the nasal septum, upper and lower lateral cartilage, fibroareolar lateral tissue, piriform aperture, head of the inferior turbinate, and floor of the nose.Componenţa structurală a scheletului se referă la orice anomalii în structurile care contribuie la zona valvei nazale. Aceasta include septul nazal, cartilajul lateral superior şi inferior, ţesutul fibroareolar lateral, apertura Piriform, vîrful cornetului inferior al nasului . The skeletal component can be further divided into static and dynamic nasal dysfunction. Componenţele osoase pot fi împărţite în disfuncţiile nazale statice şi dinamice. Static dysfunction is secondary to continuous obstruction at the level of the nasal valve due to deformities such as deviated septum, inferior turbinate hypertrophy, or inferomedially displaced upper lateral cartilage. Disfuncţia statică este urmare a obstrucţiei continuă, la nivelul valvei nazale din cauza deformărilor, cum ar fi deviatia septului, hipertrofia cornetului inferior, sau depoziţionarea inferomedială a cartilajelor superioare laterale. Dynamic dysfunction is obstruction that varies in severity with respiratory effort and is usually related to deficiencies in the structural support of the lateral nasal wall, including the cartilaginous, fibroareolar, and muscular components.Obstrucţia disfuncţiei dinamice variază cu efortul respiratoric şi este, de obicei, legată de deficienţe în sprijinul structural a peretelui lateral nazal, inclusiv componentele cartilaginoase, fibroareolare, si musculose. The degree to which lateral wall movement occurs depends on the intrinsic stability of its skeletal and soft tissue support and on the pressure changes it is subjected to during quiet and forced inspiration. Gradul în care apare deplasarea laterală a pereţilor cartilajului lateral superior, depinde de stabilitatea intrinsecă a sprijinul ţesutului osos şi moale şi este supus la schimbările de presiune în inspiraţie liniştită şi forţată. According to the Bernoulli principle, as the flow velocity of inspired or expired air increases, the pressure inside the nasal vault decreases relative to atmospheric pressure.Conform principiului lui Bernoulli, viteza fluxului de aer inspirat sau expirat creşte, presiunea din interiorul valvei nazale scade în raport cu presiunea atmosferică. At a threshold flow velocity, the disparity between pressures inside and outside the nasal vault overcomes the stability of the lateral nasal wall, and collapse occurs. La baza vitezei de debit, diferenţa dintre presiunea din interiorul şi din afara valvei nazale depăşeşte stabilitatea peretelui lateral nazal, şi apare colapsul.This intrinsic stability derives from the rigidity of the unaltered nasal anatomy or from the support provided by the skeletal and soft tissue elements that remain after rhinoplasty. Această stabilitate intrinsecă derivă din rigiditatea anatomiei nemodificate nazale sau de la sprijinul acordat de elementele ţesutului osos şi moale, care rămân după rinoplastie. Because ventilation involves pressure changes, the nasal airways must be stable both at rest and under the negative pressures created during quiet and forced inspiration.Deoarece ventilaţia căilor respiratorii nazale implică modificări de presiune, aceasta trebuie să fie stabilă atât la repaus cît şi sub presiunile negative create în linişte şi inspiraţie forţată. The internal and external nasal valves depend on satisfactory skeletal stability of the upper and lower lateral cartilages, respectively. Valva nazală depinde de stabilitatea satisfăcătoare scheletică ale cartilajelor laterale inferioare şi respectiv superioare,. When either the skeletal or the soft tissue component is congenitally deficient or has been compromised by surgery or trauma, the patient experiences a dynamic collapse of the valve during inspiration, with resultant airway obstruction.Atunci când componenta fie scheletică sau de ţesuturi moi este cu deficit congenital sau a fost compromisă de intervenţii chirurgicale sau traumatisme, pacientul prezintă un colaps dinamic a valvei nazale în timpul inspiraţiei, cu obstrucţia căilor aeriene obţinute. Normally, the upper lateral cartilages partially collapse at a ventilatory flow rate of 30 L/min. În mod normal, colapsul parţial al cartilajelor superioare laterale are loc la un debit ventilator de 30 l / min.Thus, even normal nasal valves collapse with vigorous respiratory effort; however, a patient with dynamic nasal valve dysfunction may have a lateral nasal wall that is so weakened that it collapses even during normal nasal breathing. Astfel, chiar şi valva nazală normală să prăbuşeşte în urma unui efort viguros respiratoric; cu toate acestea, un pacient cu disfuncţie dinamică a valvei nazale poate avea un perete lateral nazal, care este atât de slăbit încât se prăbuşeşte chiar şi în timpul respiraţiei normale nazale. In summary, nasal valve dysfunction can be secondary to either mucocutaneous problems or skeletal deformities (affecting either the internal or the external nasal valve), which can be dynamic or static. În fine, disfuncţia valvei nazale poate fi urmare a unor probleme cutaneo-mucoase sau deformări osoase, care pot fi dinamice sau statice. However, the cause is rarely so straightforward. In most instances, the mucocutaneous and skeletal components and the static and dynamic components contribute in varying degrees to the overall nasal valvular dysfunction. Cu toate acestea, cauza este rareori atât de simplă. În majoritatea cazurilor, componentele cutaneo-mucoase şi ale scheletului şi componentele statice şi dinamice contribuie, în diferite graduri la disfuncţia nazală valvulară. Classification of Nasal Valve Dysfunction Clasificarea disfuncţiei valvei nazale Yüklə 0,65 Mb. Dostları ilə paylaş:
|