I. DEFINIŢIE ŞI CADRU CONCEPTUAL
Originea termenului de excluziune se regăseşte în Franţa deceniului al
şaptelea al secolului trecut prin referinţe vagi în discursurile publice despre „cei excluşi”. În 1974 René Lenoir, secretar de stat cu afaceri sociale în guvernul gaullist condus de Jacques Chirac, a publicat cartea Les Exclus. După Lenoir, excluşii reprezentau toate categoriile sociale care nu erau incluse în sistemele de asigurări sociale specifice statului social (welfare state): persoane cu handicap fizic şi psihic, persoane cu tendinţe de suicid, veteranii invalizi, copii abuzaţi, familii cu părinţii divorţaţi, consumatori de droguri, persoanele neadaptate social şi alte
categorii de persoane care nu îşi găsesc un loc în societate (Lenoir, 1974). Ulterior, termenul a fost extins. La ora actuală drept excluşi sunt catolagaţi şi indivizii marginalizaţi nu numai din viaţa socială, ci şi în speţă din cea culturală sau politică.
Dostları ilə paylaş: |