Outline of research on social inclusion in moldova

Componetele de bază ale vieţii (integritate)	Legături
Legături pe verticală (altele decât tradiţiile şi/sau sistemele economice şi instituţionale)
Încredere	Măsurarea triplă a încrederii: - încrederea în sine şi în relaţiile interpersonale; - încrederea în instituţii, ONG-uri, întreprinderi; - încrederea în viitor
Cunoştinţe colective şi simţul apartenenţei	Cunoştinţe generale şi conştiinţa civică colectivă, sentimentul de apartenenţă multiplă, care presupune dreptul la diferenţieri, interdependenţă şi responsabilitate reciprocă.
Valori	Valori civice: - sentimentul justiţiei şi binelui comun; - sentimentul de solidaritate şi responsabilitate socială; - toleranţa/interesul faţă de diferenţieri/sinceritate
Sentimente	Satisfacerea aspiraţiei oamenilor la o viaţă autonomă onorabilă

Sursa: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova Aspecte metodologice şi analitice, raport UNDP, Moldova 2010, p. 14.
Există o legătură şi între coeziunea socială şi creşterea economică. Totodată, creşterea economică trebuie văzută doar ca un instrument în realizarea obiectivelor de coeziune socială, incluziune socială şi de dezvoltare umană.
1.2.2. Politicile sociale incluzive în Uniunea Europeană
Combaterea excluziunii sociale şi realizarea obiectivelor de incluziune socială constituie obiectivele strategice ale Uniunii Europene. Astfel, acestea figurează în principalele documente oficiale, ca Tratatul de la Amsterdam şi Constituţia UE. Pentru prima dată, aceste obiective au fost formulate în Tratatul de la Amsterdam, articolul 136 şi 137. Tratatul de la Amsterdam adoptat în 1997, a lansat Acordul Social (Social Policy Agreement) în cadrul căruia, ocuparea forţei de muncă a devenit unul din obiectivele prioritare de „interes comun”, totodată dând posibilitate ţărilor membre să-şi dezvolte o strategie comună a angajării, formării şi ocupării locurilor de munca²⁰. Alte obiective ale tratatului s-au referit la: (i) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă; (ii) protecţia socială corespunzătoare; (iii) dialogul social; (iv) dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel înalt şi durabil al ocupării forţei de muncă, (v) lupta împotriva oricărei forme de marginalizare şi de excluziune socială; şi (vi) asigurarea egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi.

Obiectivele de incluziune socială au avut o lansare decisivă în documentul strategic al Uniunii Europene – Strategia de la Lisabona – pentru anii 2000-2010. Strategia de la Lisabona, adoptată de Consiliul Europei în 2000, a recunoscut combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale ca elemente-cheie pentru realizarea scopurilor sociale şi economice ale Uniunii Europene în coeziunea socială. Obiectivul strategic al Uniunii Europene de a deveni "cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, capabilă în asigurarea a unei creşteri economice durabile, care este în stare să creeze mai multe şi mai bune locuri de muncă şi un grad mai înalt al coeziunii sociale...", formulate în strategie, are tangenţe directe cu realizarea obiectivului de incluziune socială. Se presupune că coeziunea socială este o condiţie a creşterii economice durabile, precum şi pentru realizarea obiectivului de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie din lume.

Strategia de la Lisabona este fondată pe zece domenii specifice, plecând de la societatea informaţională, mediul de afaceri, reformele economice, educaţia şi formarea profesională, ocuparea forţei de muncă – cu accent pe sporirea locurilor de muncă de calitate superioară, modernizarea protecţiei sociale şi promovarea integrării sociale. Strategia de la Lisabona insistă pe modernizarea modelului social european şi, astfel, pe crearea unui stat european activ al bunăstării. De asemenea, în strategie un loc prioritar este acordat integrării sociale şi necesităţii unei intervenţii comunitare în acest domeniu. Strategia permite Uniunii Europene crearea condiţiilor de ocupare deplină a forţei de muncă şi întărirea coeziunii regionale în UE.