Outline of research on social inclusion in moldova

1.1. Semnificaţia excluziunii sociale şi a dezvoltării umane
Excluziunea socială, şi sărăcia sunt fenomene strâns legate de conceptul de dezvoltare umană. Reieşind din definiţia dezvoltării umane se poate constata că aceasta nu poate avea loc în situaţia în care sărăcia şi excluziunea socială persistă. Or, dezvoltarea umană reprezintă un proces de extindere a capacităţilor oamenilor de a face alegeri în toate domeniile vieţii umane – economic, social, politic etc., pe când, atât sărăcia cât şi excluziunea socială constrânge capacitatea de alegere a oamenilor, fapt ce determină lipsa unei dezvoltări umane.
1.1.1. Dezvoltarea umană – o nouă abordare a dezvoltării centrate pe om
Paradigma dezvoltării umane, lansată în 1990 de către Mahbub ul Haq, Amartya Sen, Frances Stewart, Paul Streeten şi alţii şi dezvoltată prin Rapoartele PNUD ale Dezvoltării Umane, substituie teoriile anterioare de dezvoltare bazate pe creştere economică, pe motiv că creşterea economică nu se transformă în mod automat într-o sursă de creştere a bunăstării oamenilor.

Potrivit noii paradigme, dezvoltarea poate fi privită, ca un proces de extindere a libertăţilor reale de care se bucură oamenii (Sen). Concentrarea asupra libertăţilor oamenilor contrastează cu viziunile mai limitate despre dezvoltare, cum ar fi identificarea dezvoltării cu creşterea produsului naţional brut, cu creşterea veniturilor personale sau cu modernizarea socială. Creşterea PNB sau a veniturilor individuale poate fi, desigur, importantă ca mijloc de extindere a libertăţilor oamenilor, la fel ca şi industrializarea, progresul tehnologic sau modernizarea socială. Dar libertăţile depind şi de alţi factori, cum ar fi aranjamentele sociale şi economice (de exemplu, accesul la educaţie, servicii de sănătate şi asistenţă socială, precum şi accesul la piaţa muncii), precum şi drepturile politice şi civile (de exemplu, libertatea de a participa la discuţii şi dezbateri publice).