Outline of research on social inclusion in moldova

Figura 4.13. Toleranţa integrării copiilor cu CES în şcolile generale

Sursa: IPP. Studiul sociologic „Educaţia de bază în Republica Moldova”, 2008

Este observat nivelul insuficient de informare al cadrelor didactice în domeniul educaţiei integrate, cel bine informate în acest sens sunt considerate a fi cadrele didactice din şcolile auxiliare. Circa 73,0% din profesori, 67,8% din educatori din instituţiile de învăţămînt general au declarat ca nu deţin informaţii necesare vizând strategiile psihopedagogie de învăţare a diferitor copii cu CES. Totodată, circa 46,1% din profesori, 32,1% din educatori şi 90,0% din profesorii din şcoala auxiliară considera că în şcoala generala ar exista există condiţii optime pentru integrarea copiilor cu CES. Doar, 14,6% din profesori, 10,7% din educatori, 10,0% din profesorii din şcolile auxiliare consideră că condiţiile optime pentru educarea copiilor cu CES sunt la domiciliu.

Prin urmare, în prezent, în şcolile generale lipsesc condiţii logistice elementare, destinate integrării copiilor cu cerinţe educative speciale: spaţii special amenajate, manuale adaptate, echipamente etc. Pregătirea cadrelor didactice din şcolile convenţionale pentru lucrul cu grupurile de copii cu CES este insuficientă, iar motivaţia lor se bazează mai mult pe entuziasm, decât pe un mecanism eficient de stimulare a acestor activităţi. În consecinţă, doar un număr mic de copii cu cerinţe educative speciale beneficiază de servicii educaţionale în şcolile convenţionale, alături de ceilalţi copii¹⁴⁸.

Spre deosebire de cadrele didactice, elevii sunt mult mai toleranţi faţă de integrarea copiilor cu dizabilităţi în instituţiile convenţionale de învăţământ. Astfel, 40% din elevi sunt total de acord ca copiii cu dizabilităţi să înveţe în şcolile lor, iar 30% din ei sunt parţial de acord cu acest lucru. De menţionat că o cotă semnificativă din elevii intervievaţi (28%) resping această idee. (Vezi Figura 4.13.)