Outline of research on social inclusion in moldova

2.1. Indicatorii dezvoltării umane, dezvoltării durabile, excluziunii sociale şi ai incluziunii sociale
Dezvoltarea umană, excluziunea socială şi incluziunea socială sunt concepte complexe măsurarea cărora este tot mai dificilă odată cu dezvoltarea şi diversificarea vieţii contemporane. Este evident că evaluarea progresului din cadrul acestor procese nu poate să se bazeze doar pe un singur indicator. Din acest considerent, Naţiunile Unite, Consiliul Europei alte instituţii internaţionale se află într-un proces permanent de elaborare a unor indicatori mai mult sau mai puţin complecşi care ar fi în stare să facă faţă schimbărilor date.

Timp de mai multe decenii, principalul indicator al dezvoltării a fost Produsul Intern Brut pe cap de locuitor. Acest indicator, deşi rămâne încă a fi folosit pe larg, are deficienţe evidente, cauzate de natura sa unilaterală şi îngustă atunci când încearcă să cuprindă întreaga gamă de aspecte ale dezvoltării. Dezvoltarea umană, dezvoltarea durabilă, excluziunea socială şi incluziunea socială se măsoară în baza unei game largi de indicatori cantitativi şi calitativi dezagregaţi, care includ toate dimensiunile acestor procese complexe de-a lungul timpului, pentru diferite grupuri, în special pentru cele marginalizate. Cu toate acestea, sunt necesari anumiţi indicatori generali, sintetici, pentru a aprecia evoluţia ţărilor şi pentru a face posibile comparaţiile la nivel internaţional la capitolul dezvoltare.

2.1.1. Indicatorii dezvoltării umane
Dezvoltarea umana reprezintă un fenomen social complex, care include diverse aspecte ale vieţii umane. Evident, găsirea unor indicatori atotcuprinzători reprezintă o sarcină dificilă, atât din punct de vedere teoretic, cât si din punct de vedere practic. Totuşi, în pofida acestor dificultăţi de ordin metodologic, pe parcursul ultimilor decenii, sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, a fost elaborat un set de indicatori sintetici, care permit măsurarea progresului realizat de fiecare ţară sau de anumite grupuri de ţări în domeniile ce ţin de dezvoltarea umană, şi anume nivelul de viaţă, educaţie, sănătate, egalitatea şanselor bărbaţilor si ale femeilor ş. a.

Principalul indicator sintetic, care exprimă într-o forma numerică nivelul dezvoltării umane este Indicele Dezvoltării Umane (IDU), care reflectă acest fenomen social prin prisma a trei dimensiuni definitorii:

- longevitatea – evaluata prin speranţa de viaţă la naştere;

- nivelul de educaţie – calculat ca medie aritmetică ponderată a ratei de alfabetizare (cu o pondere de doua treimi) si a ratei brute de cuprindere în toate nivelurile de învăţământ mediu (cu o pondere de o treime);

- nivelul de trai – evaluat prin Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor, exprimat în dolari SUA la Paritatea Puterii de Cumpărare (PPC).

Indicele Dezvoltării Umane se calculează ca o medie simplă a Indicelui Educaţiei, Indicelui Speranţei de Viaţă şi Indicelui Produsului Intern Brut. Cu ajutorul unor formule matematice, datele statistice ce caracterizează longevitatea, nivelul de educaţie si nivelul de trai sunt transformate într-o mărime numerica ce ia valori de la 0 până la 1. Valorii 0 îi corespunde cel mai jos, iar valorii 1 – cel mai înalt nivel de dezvoltare umana²⁸.

Fiind un indicator sintetic, Indicele Dezvoltării Umane prezintă în formă numerica un tablou generalizat al dezvoltării. În prezent, Indicele Dezvoltării Umane (IDU), este unul dintre indicatorii dezvoltării umane cel mai larg utilizaţi. Este folosit, în special, la nivel global pentru comparaţii internaţionale şi regionale.

În scopul relevării diferenţelor de gen în cadrul dezvoltării umane a fost propus un nou indicator sintetic, denumit Indicele Dezvoltării Raportat la Gen (IDRG). Ca si IDU, Indicele Dezvoltării Raportat la Gen măsoară dezvoltarea umana în cele trei dimensiuni majore – longevitatea, nivelul de educaţie si nivelul de trai, însă valorile respective sunt ajustate conform diferenţelor gender în aşa mod, încât diferenţele în dezvoltare a bărbaţilor si femeilor sa fie percepute ca factor negativ. În procesul calculării IDRG nivelul de trai este evaluat nu prin PIB pe locuitor, ci prin veniturile salariale, exprimate în dolari SUA la PPC, dezagregate pe sexe. IDRG ia valori de la 0 până la 1. Valorii 0 îi corespunde cel mai jos, iar valorii 1 – cel mai înalt nivel de dezvoltare umana.

O viziune de ansamblu despre locul si rolul femeilor în societate este dată de Indicele Participării Femeilor (IPF). Acest indice reflectă participarea femeilor la viaţa sociala şi economică prin prisma următoarelor dimensiuni-cheie:

- nivelul de participare a femeilor la procesul de luare a deciziilor politice, evaluat prin ponderea femeilor membre în Parlament;

- nivelul de participare a femeilor la procesul de luare a deciziilor şi participarea la viaţa economică, evaluat prin doi indicatori: proporţia femeilor conducători şi funcţionari superiori din administraţia publica şi din unităţile economico-sociale şi proporţia femeilor specialişti cu ocupaţii intelectuale si ştiinţifice;

- împuternicirile pe care le au femeile în controlul resurselor economice, evaluat prin ponderea câştigului salarial mediu al femeilor în cel al bărbaţilor, din activităţile neagricole.

IPF se calculează cu ajutorul unor formule matematice, care se bazează pe ipoteza că într-o societate ideală nivelul de participare al femeilor la viaţa economica şi socială este egal cu cel al bărbaţilor, iar diferenţele în nivelul de participare trebuie percepute ca un factor negativ. Acest indice ia valori de la 0 (femeile nu participa deloc la viata sociala) până la 1 (nivelul de participare al femeilor la viata sociala este egal cu cel al bărbaţilor).

Un alt indicator al dezvoltării umane care se calculează din 1997 este indicele sărăciei umane. Indicele Sărăciei Umane (HPI-1), se concentrează asupra numărului de persoane aflate sub nivelurile unui anumit prag pentru fiecare dimensiune a dezvoltării umane - o viaţă lungă şi sănătoasă, acces la educaţie, precum şi un nivel de trai decent. Privind dincolo de privarea de venituri, HPI-1 reprezintă o alternativă multidimensională indicelui sărăciei, calculat în baza pragului sărăciei de 1,25 dolari pe zi la PPC, utilizat în comparaţii internaţionale. Indicele sărăciei umane se calculează în baza următoarelor componente:

• 
  longevitatea – este reprezentată prin proporţia persoanelor care nu se aşteaptă să supravieţuiască vârstei de 40 ani;
  
• 
  nivelul de educaţie - este evaluat prin ponderea populaţiei adulte (15 ani şi peste) analfabete;
  
• 
  nivelul de trai – este evaluat prin proporţia persoanelor care nu au acces la o sursă sigură de apă potabilă şi proporţia copiilor sub vârsta de 5 ani, care sunt subponderali pentru vârsta lor.
  

Pentru ţările dezvoltate se calculează un alt Indicele al Sărăciei Umane (HP-2) care include în sine următoarele componente:

• 
  longevitatea – este reprezentată prin proporţia persoanelor care nu se aşteaptă să supravieţuiască vârstei de 60 ani;
  
• 
  nivelul de educaţie - este evaluat prin ponderea populaţiei adulte (15 ani şi peste) analfabete din punct de vedere funcţional;
  
• 
  nivelul de trai – este evaluat prin proporţia persoanelor care se află sub pragul sărăciei stabilit la 60% din venitul median pe adult-echivalent;
  
• 
  excluderea socială – măsurată prin rata şomajului pe termen lung -12 luni şi peste.
  

2.2.2. Evoluţii ale Indicelui Dezvoltării Umane şi ale componentelor lui în Republica Moldova