Outline of research on social inclusion in moldova

Contextul naţional.

Excluderea din activitatea economică rezultă, în primul rând, din accesul limitat al persoanelor la piaţa muncii, acesta fiind unul din factorii principali care conduc la deprivarea multiplă de venituri şi, respectiv, la sărăcie, considerat unul din efectele de bază în contextul excluziunii sociale. În Moldova rata de activitate (BIM) în 2008 a fost 44.3%. Lipsa posibilităţilor de angajare, veniturile mici din activitatea pe piaţa muncii contribuie la creşterea exodului forţei de muncă. Astfel 23,8% din populaţia activă lucrează peste hotarele ţării.

Accesul limitat la surse potenţiale de venit implică, respectiv, accesul redus la servicii, inclusiv educaţie şi sănătate. Peste 20% dintre tinerii de 18-24 ani părăsesc timpuriu sistemul educaţional, limitându-se doar la studiile gimnaziale sau chiar primare. Iar cercetările demonstrează o dependenţă absolută de nivelul educaţional, înregistrând rate înalte ale sărăciei pentru membrii gospodăriilor conduse de persoane cu studii medii incomplete sau primare (42,6%) sau fără studii (55,9%). Acest fapt contribuie la crearea unui cerc vicios, care conduce la afirmaţia „sărăcia generează sărăcie”, aceasta fiind valabilă şi în cazul excluziunii economice şi sociale.

Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC) sub pragul sărăciei absolute în anul 2008 se afla 26,4% din populaţie³⁹. Cu cel mai mare risc al sărăciei se confruntă populaţia din mediul rural, cu venituri preponderent din activităţile agricole. Migraţia şi remitenţele influenţează pozitiv nivelul de trai al populaţiei, fiind orientate preponderent spre consum. Exodul forţei de muncă conduc la deteriorarea capitalului uman şi respectiv, la intensificarea procesului de îmbătrînire a populaţiei.

Excluziunea de la viaţa economică rezultă în şi din inegalitatea privind posibilităţile obţinerii veniturilor, oportunităţile de angajare în muncă, proprietatea asupra bunurilor şi a activelor, etc. Iar veniturile mici obţinute din angajare sau chiar lipsa acestora, conduc la sărăcie, limitarea accesului la bunuri şi servicii, inclusiv educaţie şi sănătate, limitează comunicarea între persoane şi grupuri de persoane, care generează diverse consecinţe negative în societate în general. În acest context, excluziunea economică poate fi înţeleasă ca excluderea persoanelor, a grupurilor sociale de la procesul de dezvoltare a economiei, precum şi de la procesul de distribuire a resurselor economice, astfel fiind limitaţi în posibilităţile de aşi satisface nevoile, exercita drepturile, dezvolta capitalul lor uman şi de a atinge un nivel satisfăcător al calităţii vieţii.