P o r t u g a L i a
Yüklə 261,74 Kb.
|
|
AMBASADA ROMÂNIEI ÎN PORTUGALIA Biroul de Promovare Comercial-Economică Lisabona P O R T U G A L I A ÎNDRUMAR DE AFACERI 2014 CUPRINS
ANEXE Anexa I: Compoziţia celui de al XIX-lea Guvern constituţional al Portugaliei (21 iunie 2011) Anexa II: Program târguri internaţionale 2014 în Portugalia Anexa III: Adrese utile în relaţiile România – Portugalia Anexa IV: Adrese utile în Portugalia 1. PREZENTAREA GENERALĂ
Situarea geografică: Portugalia este situată în sud-vestul Europei Meridionale, în partea occidentală a Peninsulei Iberice. Portugalia se învecinează: la est şi nord cu Spania (1215 km); la vest şi sud cu Oceanul Atlantic (832 km). Teritoriul naţional portughez cuprinde şi Arhipelagul Madeira, situat în Oceanul Atlantic, şi Arhipelagul Azore, care se află, de asemenea, în Oceanul Atlantic, la vest de Portugalia continentală. Arhipelagul Madeira este compus din insulele Madeira şi Porto Santo, locuite, şi o insulă pustie. Arhipelagul Azore cuprinde insulele Santa Maria, São Miguel, Terceira, Graciosa, São Jorge, Pico, Faial, Flores şi Corvo. Suprafaţa: 92.212 km2 (88.790 km2 Portugalia continentală; 2.247 km2 arhipelagul Açores; 794 km2 arhipelagul Madeira; zonă maritimă). Teritoriul Portugaliei continentale are o formă rectangulară cu o lungime de peste 560 km şi o lăţime de cca 220 km. Relief: Relieful Portugaliei continentale are în general o înălţime mică, 40% din teritoriu aflându-se la o altitudine mai mică de 200 metri. Vârfurile cele mai înalte se află la nord de râul Tejo, evidenţiindu-se Serra da Estrella (1991 m), Gerês (1544 m), Montezinho (1438 m) si Marão (1415 m). Punctul cel mai înalt al teritoriului naţional este culmea muntelui Pico (2351 m) în insula Pico din Açores. Reţeaua hidrografică: Râurile cele mai mari care traversează teritoriul portughez izvorăsc în Spania: Douro (322 km în Portugalia), Tejo (275 km), Guadiana (260 km), Minho (75 km). Clima: temperată mediteraneană (Portugalia continentală şi în Madeira) şi temperată oceanică (Açores). Temperatura medie pe teritoriul continental al Portugalie variază între 11º C iarna şi 23º C vara. În Açores, temperatura oscilează între 11º C şi 22º C vara. În Madeira, temperatura medie mai joasă este 13º C şi media mai ridicată este 26º C.
Denumirea oficială: Republica Portugheză Forma de guvernământ: Portugalia este o republică parlamentară. Limba oficială: portugheza. Limba portugheză este vorbită de mai mult de 200 milioane de persoane repartizate în Europa, America, Africa şi Asia. Religia: romano catolică (peste 95% din populaţie). Capitala: Lisabona (564,6 mii loc., 2,1 mil. locuitori în aria metropolitană) Oraşe principale: Lisabona, Porto, Coimbra, Braga, Amadora, Leiria, Setúbal, Funchal, Évora, Faro, Guimarães. Porturi principale: Sines, Leixões, Lisabona, Aveiro, Setúbal. Aeroporturi principale: Lisabona, Porto, Faro, Ponta Delgada (Açores), Funchal (Madeira). Ziua Naţională: 10 iunie (Ziua Portugaliei, aniversarea morţii poetului naţional Luís de Camões, care marchează şi ziua Comunităţilor Portugheze). Moneda: Euro
Populaţia: 10,499 milioane locuitori (estimări anul 2013). Populaţia activă era de 5.388 mii persoane (estimări trim. IV 2013). Densitatea populaţiei: 114,3 loc/km2 (2012). Distribuţia populaţiei pe teritoriul continental prezintă o concentraţie mai ridicată pe fâşia de litoral, din care se disting două zone cu o densitate mai importantă: regiunea Lisabonei şi regiunea oraşului Porto.
Regimul politic: Portugalia este o democraţie parlamentară. Portugalia este o Republică de tip semi prezidenţial. În urma „Revoluţiei garoafelor” din 25 aprilie 1974, regimul democratic parlamentar portughez se bazează pe Constituţia din 21 februarie 1976, revizuită de mai multe ori. Sistemul guvernării centrale este bazat pe trei organisme politice: Preşedintele Republicii, Parlamentul unicameral (Adunarea Republicii) şi Guvernul. De asemenea, prin Constituţie au fost definite formarea, compoziţia şi competenţele Tribunalelor ca organe ale suveranităţii. Preşedintele Republicii: Este şeful statului ales prin sufragiu universal direct pentru un mandat de cinci, reînnoibil o singură dată. Actualul Preşedinte al Republicii, reales la 23 ianuarie 2011, este Aníbal Cavaco Silva. A mai deţinut funcţia de Prim-ministru în perioada 1985 – 1995, ca lider al PSD (Partidul Social Democrat). Preşedintele dispune de o putere de arbitraj, având puterea să dizolve Parlamentul şi să demită Guvernul în anumite condiţii. Adunarea Republicii (Assembleia da República): Puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral. Adunarea Republicii este formată din 230 de deputaţi, aleşi prin sufragiu universal direct pentru un mandat de patru ani. Ultimele alegeri legislative la termen au avut loc în 2009. Adunarea Republicii a fost dizolvată, în urma demisiei Guvernului portughez, la 23 martie 2011. După alegerile legislative anticipate din 05 iunie 2011, există 6 grupuri parlamentare în cea de a XII-a legislatură a Adunării Republicii:
Doamna Assunção Esteves îndeplineşte funcţia de Preşedinte al Adunării Republice (de la 22 iunie 2011). Guvernul: Puterea executivă aparţine Guvernului, compus din Primul Ministru, miniştri şi secretari de stat. Actualul Prim Ministru este Pedro Passos Coelho (şeful Partidului Social Democrat, partid de dreapta), investit la 21 iunie 2011, pentru un mandat de 4 ani. Guvernul în funcţie este sprijinit de o coaliţie formată din PSD şi CDS – PP. Guvernul anterior fusese condus de un premier socialist, José SÓCRATES, care şi-a prezentat demisia, la 21 martie 2011, în urma respingerii de către Parlament a unor măsuri suplimentare de austeritate. Compoziţia Guvernului în funcţie, după remanierea din data 24 iulie 2013, cunoscut sub denumirea de al XIX-lea Guvern Constituţional al Portugaliei, este prezentată în Anexa I. Organizare administrativă: Portugalia continentală este împărţită în 18 districte, care are ca subdiviziuni 308 cantoane (concelhos) şi 4260 comune (freguesias). În afară teritoriului continental, Portugalia înglobează două regiuni autonome (Açores şi Madeira), două arhipelaguri situate în Oceanul Atlantic. Districte: Aveiro, Beja, Braga, Bragança, Castelo Branco, Coímbra, Évora, Faro, Guarda, Leiria, Lisboa, Portalegre, Porto, Santarém, Setúbal, Viana do Castelo, Vila Real şi Viseu. Puterea locală: Fiecare district este divizat în cantoane (concelhos), care la rândul lor sunt divizate în comune (freguesias), care posedă fiecare adunări şi consilii alese.
Portugalia a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 1986. Portugalia face parte din Comitetul 133 care elaborează strategia comună a UE în relaţia cu Organizaţia Mondială a Comerţului. Portugalia este membră a următoarelor instituţii financiare internaţionale: FMI, Banca Mondială, BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare şi Banca Interamericană de Dezvoltare. Începând cu 17 iunie 1996, Portugalia este membră a CPLP (Comunidade dos Países da Língua Portuguesa) împreună cu Angola, Brazilia, Capu Verde, Guineea Bissau, Mozambic şi São Tomé e Príncipe. Alte organisme internaţionale din care face parte Portugalia: ONU, OCDE, OMC, OEI (Organizacíon de Estados Iberoamericanos – Organizaţia Statelor Iberoamericane). În anii 2011 şi 2012, Portugalia a ocupat funcţia de membru nepermanent a Consiliului de Securitate al ONU. 2.ECONOMIA PORTUGALIEI 2.1 Resurse naturale Solul este acoperit cu peste 3 milioane hectare de pădure (cca 35% din suprafaţa ţării) şi 4,6 milioane hectare terenuri cultivabile (din care aproape 3 mil. hectare slab productive). Arborii de plută, viţa de vie, pomii fructiferi, citricele şi măslinii, alături de pini şi eucalipţi, constituie nota dominanta a florei portugheze. Vecinătatea Oceanului Atlantic oferă Portugaliei accesul la importante resurse piscicole. În subsol sunt resurse de: uraniu, cupru, cositor, wolfram, tungsten, sare, marmura, granit. 2.2 Situaţia macroeconomică Portugalia – membru al Uniunii Europene Portugalia a aderat la Comunitatea Economică Europeană la 1 ianuarie 1986, împreună cu Spania. Aderarea a permis tinerei democraţii să se consolideze şi Portugaliei să cunoască o dezvoltare economică accelerată. Aportul masiv de capitaluri străine, precum şi ajutoarele comunitare din categoria fondurilor structurale, au permis investiţii ce au făcut posibilă modernizarea rapidă a structurii economice. În cursul celor două preşedinţii rotative ale Uniunii Europene, în 2000 şi 2007, Portugalia a lansat proiecte comunitare de mare anvergură: Strategia de la Lisabona, devenită astăzi Europa 2020, care are ca obiectiv să facă din Europa o „economie a cunoaşterii, cea mai competitivă şi cea mai dinamică din lume”, favorizând investiţiile publice şi private în activităţile de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea. În ultimele decenii, economia portugheză a avut o evoluţie similară majorităţii ţărilor europene, acordându-se prioritate dezvoltării serviciilor. În anul 2013, sectorul servicii ocupa 65,9% din populaţia activă, acestea contribuind cu 74,4% la valoarea adăugată brută (VAB), în timp ce în urma cu 10 ani în sector lucra numai 35% din populaţia activă. În 2013, industria, construcţiile, apa şi energia ocupau 24,2% din populaţia activă, contribuind cu 23,1% la VAB, în timp ce importanţa sectorului agricultură, silvicultură şi pescuit a scăzut progresiv, în prezent fiind responsabil pentru numai 2,3% din VAB (faţă de 24% în 1960) şi ocupă 9,9% din forţa de muncă. În afara de o incidenţa mai mare a serviciilor asupra activităţii economice, s-a înregistrat o modificare semnificativă în specializarea industriei transformatoare din Portugalia. Aceasta s-a modernizat, ieşind din dependenţa activităţilor industriale tradiţionale pentru a avansa către o situaţie unde noile sectoare, cu o puternică componentă tehnologică, au câştigat o pondere mai mare, cum ar fi sectorul industriei automobilului şi componentelor auto, industria electronică, energia, industria farmaceutică şi noile tehnologii. Evoluţia principalilor indicatori economici:
2.3 Principalele sectoare ale economiei Serviciile în ultimii ani au devenit sectorul cel mai dinamic al economiei portugheze, comerţul, transporturile şi telecomunicaţiile, turismul şi serviciile financiare, prezentând rate de creştere ridicate. În anul 2013, serviciile au contribuit cu 74,4% din valoarea adăugată brută. Comerţul, restaurantele şi hotelăria au reprezentat 19,4%, activitățile financiare și imobiliare 16,4%, transporturi, informații și comunicații 9,1% şi alte servicii 30,2%. In domeniul serviciilor lucrează peste 65,9% din populaţia activă Industria, construcţiile, energia şi apa au contribuit în 2013 cu 23,1% la crearea valorii adăugate brute, cu o forţă de muncă de 24,2% din total Portugalia. Sectorul electricitate, gaz şi apă a avut o pondere de peste 3,4% în valoarea adăugată brută. Industria a deținut o pondere de 14,7% la formarea VAB, în timp ce sectorul construcții a avut o pondere de 4,1%. Structura industriei s-a modificat, diminuându-se ponderea deţinută de sectoarele tradiţionale – industria textila, încălţăminte, ceramică, plută, reparaţii navale, alimente şi băuturi, în detrimentul afirmării de noi sectoare, cum ar fi cel al autoturismelor şi pieselor componente, electronic sau farmaceutic, între altele, care au câştigat o dinamică aparte de creştere, devenind tot mai importante în ansamblul economiei. Investiţiile directe străine în Portugalia din ultimii 10 ani au contribuit, de asemenea, la restructurarea industriei portugheze. Principalele sectoare ale industriei prelucrătoare: textile-confecţii, încălţăminte, marochinărie, asamblare autoturisme, ciment, vagoane pasageri, reparaţii nave, mobilă, industrializarea plutei. Comerţul interior cu amănuntul se caracterizează prin proliferarea hipermarket-urilor şi a mall-urilor, ceea ce a condus la schimbări semnificative în structura comerţului tradiţional, investiţiile private portugheze şi străine având o contribuţie decisivă la această evoluţie. Transporturile şi telecomunicaţiile - dezvoltarea este evidenta la toate nivelurile: rutier, feroviar, porturi, aeroporturi şi telecomunicaţii, unde investiţiile în infrastructura au îmbunătăţit semnificativ calitatea serviciilor. Turismul, la rândul sau, constituie unul din cele mai importante subsectoare ale serviciilor, cu un aport în devize care reprezintă circa 5% din PIB. Aceasta activitate, în care este angajata 6% din populaţia activă, contribuie substanţial la intrările de devize. Serviciile financiare- în urma privatizărilor progresive din ultimii ani, acestea au fost restructurate, prin fuziuni şi achiziţii, fiind în prezent eficiente şi competitive. Agricultura şi-a redus ponderea în valoarea adăugată brută, chiar daca nu a fost neglijată adoptarea unor tehnologii mai productive. În 2013, sectorul agricol, silvicultura şi pescuitul a avut o contribuţie de 2,4% la formarea valorii adăugate brute faţă de 3,3% în 2005. În acest sector lucrează 9,9% din forţa de muncă angajată. 2.4 Reţeaua de infrastructuri Infrastructuri rutiere: Portugalia posedă o reţea rutieră dezvoltată formată din autostrăzi, itinerarii principale, itinerarii complementare şi drumuri naţionale. În 2013, reţeaua rutieră pe continent era de 14.284 km, din care 2.988 km cu regim de autostradă. Reţeaua feroviară: Portugalia dispune de 2.843 km (2.794 km în funcţiune) căi ferate care asigură legătura Nord - Sud de-a lungul axei din litoralul continental portughez, precum şi legături transversale. Legături maritime: În Portugalia continentală, există nouă porturi principale: Viana do Castelo şi Leixões (Nord); Aveiro şi Figueira da Foz (centrul ţării), Lisabona şi Setúbal (regiunea Lisabonei); Sines (provincia Alentejo); Faro şi Portimão (Sud). În Regiunea Autonomă Açores sunt opt porturi iar Regiunea Autonomă Madeira numără trei porturi. Pe continent, transportul de pasageri este limitat la porturile Lisabona şi Leixões (traficul fiind mai redus la acest din urmă port). Principala vocaţie a acestei infrastructuri portuare o constituie transportul de mărfuri, portul Sines înregistrând cel mai mare trafic (40,4% din total, în 2012), urmat de portul Leixões (22,5%) şi Lisabona (14,5%). Reţeaua aeroportuară: Portugalia posedă 15 aeroporturi. Pe continent, se găsesc aeroporturile Lisabona, Porto şi Faro, aeroporturi internaţionale situate în zona de litoral. Insularitatea regiunilor autonome explică un număr mai mare de aeroporturi. Astfel, în Açores sunt nouă aeroporturi şi în Madeira două aeroporturi. Majoritatea companiilor aeriene internaţionale asigură legături cu principalele aeroporturi din Portugalia, TAP fiind compania aeriană naţională din Portugalia. 2.5 Evoluţii ale economiei portugheze Dezvoltarea economică a Portugaliei s-a accelerat după aderarea tarii la UE în 1986, PIB-ul înregistrând o creştere medie anuală de 4,6% în perioada 1986-1990, impulsionat de investiţiile străine, de consumul intern şi de export. După criza generalizată din 1992-1993, economia portugheza şi-a recuperat ritmul, între anii 1995-1998 creşterea medie anuala a PIB fiind de 3,8%. În 1999, PIB-ul portughez a crescut cu 3,4% faţă de anul 1998, iar în 2000, cu 3,9% faţă de anul anterior. Cererea interna a fost principalul stimulent al creşterii, iar formarea brută de capital a prezentat un comportament dinamic, datorită, în principal, unui “boom” în sectorul construcţiilor, inclusiv a infrastructurii de transport. Importante lucrări publice au fost finalizate în 1997 şi 1998, legate de pregătirea EXPO’98 de la Lisabona. Ulterior, în 1999 şi 2000, în sectorul construcţii, s-a înregistrat o reducere a ritmului de creştere, însă investiţiile în instalaţii şi echipamente au continuat să se menţină la un nivel ridicat. De la 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre UE, Portugalia a adoptat ca monedă naţională euro. Începând cu 1999, ritmul creşterii economice a scăzut, iar în anul 2002 ţara a intrat în recesiune. Fenomenul este pus pe seama faptului că motorul de creştere s-a bazat aproape în exclusivitate pe stimularea cererii (prin practicarea unor dobânzi scăzute şi facilitarea creditului). Totodată, reformele în plan economic şi administrativ au fost inconsecvente şi insuficiente şi nu au fost în măsură să determine o creştere la paritate a ofertei/productivităţii. La erorile de politică economică s-au adăugat şi şocurile externe, printre care cel mai important a fost creşterea exponenţială a preţului petrolului. Portugalia a revenit la un ritm de creştere pozitivă a PIB de abia în 2006 (1,3 la %). Trendul de creştere economică a fost însă anihilat de criza intervenită pe pieţele financiare la jumătatea anului 2008, astfel încât creşterea în acel an a fost zero. În anul 2009, economia portugheză s-a confruntat cu o criză severă, Produsul Intern Brut suferind o contracţie de 2,7%. In 2009, recesiunea portugheza s-a datorat în principal scăderii cererii externe (diminuarea exporturilor cu cca 12% faţă de anul anterior), care a contribuit decisiv la creşterea economică din 2006 şi 2007, precum şi din cauza diminuării cererii interne şi a unei creşteri mai mici a creditelor.
Deşi în 2010, creşterea economică în Portugalia a progresat cu 1,4% datorită relansării exporturilor, în a doua parte a anului problematica datoriei suverane şi-a pus accentul asupra economiei portugheze. Încă din 2009, finanţele publice portugheze s-au deteriorat de o manieră gravă, atingând un deficit de 10,2% din PIB. Guvernul a adoptat două planuri de austeritate, în mai 2010 şi septembrie 2010, confirmate prin Bugetul de stat pe 2011, care au avut ca efect scăderea puterii de cumpărare, a consumului şi investiţiilor. Măsurile de austeritate au fost intensificate o data cu adoptarea Bugetelor de stat pentru 2012 şi 2013. Printre principalele măsuri de austeritate adoptate, se pot cita:
În lunile martie şi aprilie 2011, ratingul de ţară al Portugaliei scăzuse de o manieră vertiginoasă, fără precedent, cu rate ale dobânzii la titlurile de datorie suverană foarte ridicate pe termene scurt, mediu şi lung, iar principalele bănci şi întreprinderi publice portugheze au cunoscut o scădere dramatică a ratingului. Toate aceste elemente au condus la o ameninţare reală pentru asigurarea finanţării Portugaliei şi a economiei portugheze. Situaţia financiară a Portugaliei s-a agravat considerabil după ce, la data de 23 martie 2011, Parlamentul a respins măsurile suplimentare de austeritate cuprinse în Programul de Stabilitate şi Creştere Economică, Guvernul fiind obligat să demisioneze. În aceste condiţii, Guvernul portughez a formalizat o cerere de ajutor extern printr-o scrisoare trimisă, în ziua de 08 aprilie 2011, la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
În urma negocierilor dintre Misiunea comună a Comisiei Europene (CE), Băncii Centrale Europene (BCE) şi Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Guvernul portughez, Portugalia şi Comisia Europeană au semnat, la data de 17 mai 2011, un Memorandum de înţelegere cu privire la un Program de Ajustare Economică şi Financiară, pentru ca Portugalia să facă faţă situaţiei de criză financiară şi economică prin care trece. Pachetul financiar de care va beneficia Portugalia se ridică la 78 miliarde de euro. Programul se va termina la 18 mai 2014. Programul cuprinde măsuri de consolidare a finanţelor publice, promovarea creşterii economice, corectarea dezechilibrelor macroeconomice şi stabilizarea sectorului financiar.
În anul 2011, agenţiile de notare financiară Moody´s, Fitch şi Standard & Poor’s au retrogradat Portugalia în poziţia de ţară cu „investiţii cu risc înalt”, cunoscută şi sub denumirea de „junk”, adică supusă investiţiilor speculative. Această clasă de risc s-a menţinut şi în cursul anilor 2012 și 2013, cu perspective de ameliorare în 2014, în funcție de modalitatea de ieșire a Portugaliei din Programul de Asistență Economică și Financiară (2011-2014).
La data de 01 iulie 2011, Adunarea Republicii (Parlamentul portughez) a adoptat Programul celui de al XIX-lea Guvern al Portugaliei, condus de primul ministru Pedro Passos Coelho. Guvernul a fost instituit în urma alegerilor legislative anticipate din 5 iunie 2011. Obiectiv strategic Politica económico-financiară a Guvernului portughez va fi orientată în direcţia restaurării credibilităţii financiare a Portugaliei şi revenirea ţării la o finanţare în condiţii normale de piaţă, pentru a reduce îndatorarea naţională şi deficitul extern, pentru întoarcere la creştere economică, pentru a facilita creşterea productivităţii şi competitivităţii şi pentru a promova o creştere susţinută a creării de locuri de muncă. Finanţele publice
La data de 05 iulie 2011, Guvernul a aprobat un Decret –Lege prin care se elimină drepturile speciale deţinute de statul portughez la EDP – Energias de Portugal S.A., Galp Energia şi Portugal Telecom.
Transporturi, infrastructuri şi comunicaţii
Domeniul Energiei
Portugalia a traversat în perioada 2011-2013 o criză economică şi financiară istorică, caracterizată printr-o recesiune profundă, pe fondul înregistrării în ultimii 10 ani a unui trend descrescător al creşterii activităţii economice. Începând din trimestrul al IV-lea 2010, Portugalia a intrat în recesiune economică, care a continuat în 2011, cu o contracţie a PIB de -1,3%, de -3,2% în 2012 și -1,4% în 2013. Prognozele organismelor internaţionale (UE, FMI, OCDE) şi ale Guvernului portughez prevăd o revenire la creştere economică în 2014, ce se va consolida în 2015. Principalele previziuni economice 2014 -2015 pentru Portugalia :
Yüklə 261,74 Kb. Dostları ilə paylaş:
|