Pactu cu diavolul

*
Doamna prim-ministru şedea la biroul ei, citind o notă şi fă-cînd însemnări, cînd se auzi o bătaie in uşă. Uşa se deschise şi Brosnan intră. Închise uşa cu grijă în urma lui şi înainta.

Ea îşi ridică privirea, surprinsă.

― Ce naiba ai acolo?

Brosnan avea gîtul uscat, inima îi bătea tare şi simţea extrem de acut apăsarea revolverului in spinare. Rosti încet şi cu glasul destul de răguşit:

― Şampanie, doamnă.

― N-am comandat nici o şampanie.

― Oberul mi-a spus să v-o aduc sus împreună cu două paha­re, doamnă. A insistat chiar.

― Două pahare.

Deodată zimbi.

― A, înţeleg. Bine, las-o pe masă.

Se apucă din nou de scris. Fruntea lui Brosnan era acoperită de sudoare cînd puse tava jos, pe o măsuţă pentru cafea. Se în­dreptă de spate şi privi spre ea, in timp ce îşi strecură mîna sub haină căutind patul revolverului Smith and Wesson. În trei se­cunde se va sfîrşi.

Pentru ea, nu şi pentru el.

Se va sfîrşi vreodată pentru el?

― Poţi să pleci, spuse ea fără să-şi ridice privirea.

Nu exist pentru ea, se gîndi el, şi totuşi eu sînt moartea ei. O, Norah, vei fi oare răzbunată prin această faptă sau prin oricare alta?

Zări trandafirii din vaza de cristal de pe o măsuţă aşezată mai la o parte. Trandafiri albi de Crăciun cu lujere lungi.

― Nu mai doriţi nimic, doamnă?

234

― Nu, mulţumesc, spuse ea cu o umbră de enervare în glas.

Nu-şi ridică privirea nici cînd el, cu inima bătîndu-i iute, luă un trandafir din vază şi îl puse pe tava de argint lingă cele două pahare.

Deschise uşa, ieşi şi o închise din nou uşurel.

Holul era pustiu cînd coborî scara pe lingă portretele tuturor prim-miniştrilor care trecuseră pe acolo înaintea ei. Se amestecă în mulţime, luă o tavă de pe masă şi începu să adune pahare goa­le. După ce umplu tava, se întoarse în bucătărie.

Culoarul fremăta de activitate întrucît petrecerea se apropia de sfîrşit şi uşa din spate stătea deschisă, in timp ce chelnerii că­rau navetele cu sticle goale afară, la furgonetă.

Brosnan intră în bucătărie, îşi scoase haina albă de chelner şi o agăţă în cuier. Apoi îşi puse haina de lucru, luă o navetă şi ieşi pe culoar, trecînd pe lingă sergentul care stătea lingă uşa des­chisă. Se aşeză la coada care se făcuse la spatele furgonetei, îşi predă naveta, apoi ocoli spre cealaltă parte şi tăie printr-o curte cu o mică peluză de iarbă în mijloc.

Pe Downing Street forfoteau oaspeţii care plecau, mulţi din ei veniţi de jos şi pornind în căutarea unui taxi. Brosnan se ames­tecă pur şi simplu în acea mulţime veselă, dădu colţul spre White-hall şi se îndepărtă în pas vioi.
*
După vreo cinci minute, primul ministru îşi termină însemnările. Se ridică, ocoli biroul şi porni spre uşă, inten-ţionînd să se întoarcă jos. Aruncă întimplător o privire spre şampania şi paharele de pe tavă, cind trecu pe lingă ele, şi deo­dată se opri. Apoi se întoarse repede la birou şi apăsă pe inter-fon.
*
Ferguson spuse:

― A dispărut, doamnă, nu-i nici urmă de el.

― Nici urmă, nu? Acum cred şi eu că nu mai e!

Trandafirul se afla pe birou între ei. Ferguson spuse, cu un glas aproape plîngăreţ:

― Nu înţeleg. Ce joc face?

― Dar e foarte simplu, Brigadiere, nu-nţelegeţi?

235

Ridică trandafirul.

― Nimeni nu e în siguranţă, asta ne spune domnul Brosnan. Asta-i lumea pe care noi am creat-o.

Ferguson îngheţă cînd ea puse jos trandafirul, cu mare grijă.

― Şi acum, domnule Brigadier, am să cobor la oaspeţii care au mai rămas.

El îi deschise uşa şi ea trecu pe lîngă el.

*
Se auzea iarăşi muzica în momentul cînd Brosnan deschise uşa şi pătrunse în depozit, iar in biroul de sus, de deasupra lui, era lumină. Urcă încet treptele de oţel şi deschise uşa. Lily Win-ter şedea la birou, examinînd un colier vechi cu un monoclu. Do-bermannul se ridică, traversă încăperea şi se lipi de Brosnan.

Ea îşi scoase monoclul şi se uită lung la el.

― Deci te-ai dus să te războieşti şi în loc de asta ai căzut la pace.

― De unde ştiaţi?

― Prostule!

Scoase dintr-un sertar o sticlă de brandy şi un pahar şi îl umplu.

― Poftim. Crezi cumva că te-aş fi ajutat de la bun început dacă n-aş fi simţit asta în tine?

― Am fost la fel de aproape de ea cum sînt de dumneavoas­tră, spuse Brosnan şi paharul îi tremură in mină. Erau cîţiva trandafiri de iarnă într-o vază. Am pus unul pe tavă şi am plecat.

― Un splendid gest romantic! Şi ce-ai dovedit cu el?

― Am încheiat o pace separată, spuse Brosnan. O pace se­parată.

Se întinse pe patul de la perete, cu privirea aţintită spre ta­van."

― Mă simt brusc bătrîn ― cu adevărat bătrîn. Înţelegeţi ce vreau să spun?

― Înţeleg.

Glasul ei părea să vină de foarte departe. Închise ochii şi, după un timp, paharul îi alunecă din mină şi adormi.

16
Într-o rezervă de la al treilea etaj al sanatoriului Mountjoy din Dublin, Liâm Devlin se căznea cu multă răbdare să se stăpî-nească în timp ce infirmiera îi scotea pansamentele de la umăr şi de la braţ. Infirmiera şefă, o femeie energică, la fel de scorţoasă ca boneta apretată de pe capul ei, stătea în spatele chirurgului, privind în timp ce el îşi inspecta opera.

― Foarte bine, spuse el. E într-adevăr foarte bine.

Îi făcu semn din cap infirmierei.

― Pansament nou, te rog.

Devlin spuse plîngăreţ.

― Patrick, pentru numele lui Dumnezeu, cînd pot să mă duc acasă? Aici e un loc îngrozitor. Nu se vede nimic de băut şi încearcă să te oprească şi de la fumat.

― O săptămînă, Liam, spuse chirurgul, el însuşi un distins profesor la Trinity College. Încă o săptămină şi mă mai gîndesc.

Se întoarse spre infirmiera şefă.

― Accidentele astea de maşină produc leziuni teribile. Teri­bile. A avut noroc.

― Iar tutunul şi whiskyul nu ajută deloc, spuse ea. Sint si­gură că sinteţi de acord, domnule profesor.

― Da, desigur. Ai perfectă dreptate.

Îi deschise uşa şi el se întoarse spre Devlin şi dădu neputin­cios din umeri.

― Mai trec mîine să te văd, Liam.

După ce se închise uşa, Devlin spuse:

― Doamne, ce dură e! Zău că e dură.

237

Infirmiera zîmbi în timp ce termina de schimbat pansamen­tul şi bandajele.

― Domnule profesor, doar nu vă aşteptaţi să fac vreun co­mentariu! Vă aduc ceaiul peste o jumătate de oră.

Ieşi şi el se rezemă iarăşi de pernă. Se auzi o bătaie timidă in uşă şi intră "o tînără stagiară. Ţinea în miini un pachet lunguieţ şi subţire învelit în hîrtie aurie şi legat cu o fundă.

― Ce naiba-i asta? întrebă Devlin.

― De la Interflora. A fost adus adineauri. Să vi-l deschid?

― Mi se pare o idee sănătoasă.

El stătea culcat privind-o cum desface ambalajul pe masă.

― Interesant!

Se întoarse ţinînd în mînă un cilindru de plastic ce conţinea un singur trandafir.

― Cineva vă iubeşte, domnule profesor.

Devlin rămase acolo întins, privind mult timp trandafirul.

― E şi o carte de vizită?

― Nu văd nimic.

― Nu, nici n-avea rost.

― Ştiţi de la cine e?

― O, da, spuse Devlin cu blîndeţe. Ştiu de la cine e. Lasă-l pe pat.

Stagiara ieşi şi el rămase acolo, privind trandafirul, şi deo­dată zîmbi.

― Ai dreptate, Martin, spuse el blind, bineînţeles că trebuie să sărbătorim puţin evenimentul.

Întinse mîna, strîmbîndu-se de durere, deschise dulăpiorul de Ungă pat şi scoase o sticlă de Bushmills şi un pachet de ţigări.

*
Era una din cele mai frumoase seri pe care le trăise Anne-Marie Audin. Şedea în faţa unui şevalet la marginea stîncilor de sub vila lui Devlin şi picta foarte repede, încercind să prindă ul­timele raze de lumină ale amurgului. Sub ea se întindea Golful Killala şi peste apă, în depărtare, se vedea umbra purpurie a munţilor din Donegal.

Se auziră paşi în spatele ei. Nu privi în jur, fiindcă un al şase­lea simţ îi spuse cine trebuie să fie. Brosnan zise:

238

― Te perfecţionezi tot mereu. Fundalul e fantastic. Ea îşi ridică privirea şi se încruntă.

― Ce-i cu părul tău?

― E o poveste lungă.

Îşi aprinse o ţigară şi se lăsă pe vine lîngă ea.

― Te-ai răzgîndit? spuse ea.

― Cam aşa ceva. Uitasem cîtă linişte e aici.

Ea se opri din pictat şi se-ntoarse să se uite la el, dar chipul ei era întunecat în lumina amurgului.

― Dar pentru cit timp, Martin?

Nu putea să-i dea un răspuns ― nici un răspuns. Marea era calmă, cerul de culoarea alamei. O pasăre a furtunii ţipă strident coborind puţin deasupra capetelor lor şi zbură apoi peste apă.

-----------------------