Paralelă “Moromeţii” vol. I / vol. II
Yüklə
580 b.
tarix
15.09.2018
ölçüsü
580 b.
#81840
Paralelă “Moromeţii”
vol. I / vol. II
ILIE
MOROMETE
VOLUMUL AL II-LEA
Ce se întâmplă cu unele personaje din vol. I în vol. al II-lea?
Ilie Moromete îl susţine pe Tugurlan ( muncitor la un siloz ) sǎ devinǎ preşedinte al Sfatului Popular, pentru a opri colectivizarea, dar nu reuşeşte. Si acesta se supune « directivelor partidului ». Pe Tugurlan îl scosese Aristide din închisoare, în semn de împǎcare.
Moromete e prieten cu Bǎlosu : merg împreunǎ la munte, sǎ facǎ din nou comerţ cu cereale.
Polina şi Biricǎ pierd procesul cu Tudor Bǎlosu şi pleacǎ din sat.
Boţoghinǎ se înzdrǎveneşte, dar începe munca şi moare.
Personaje noi
“Asistăm (..) în roman la o adevărată bătălie pentru putere în Siliştea-Gumeşti.
Isosică, Plotoagă, Zdroncan, Mantaroşie vor să îndepărteze pe responsabilul morii, Adam Fîntînă, şi organizează o acţiune de compromitere („operaţia Gotigoaia"), însă conjuraţii se suspectează între ei, unul trădează.
Pe această mică scenă politică au loc mari manevre, combinaţii shakespeareene.
Invingător iese un necunoscut, Vasile al Moaşii, om dur, semn al unei istorii care pătrunde violent în viaţa tradiţională a satului”.
( E. Simion )
Niculae
“Tînărul Moromete crede într-o nouă religie a binelui şi a răului şi, odată câştigat de ideile socialismului, el devine apostolul lor incoruptibil.” ( Eugen Simion )
Adolescentul încearcă să răspundă marilor întrebări ale existenţei: “Eu îmi caut eul meu”.
“E un
pasionat al cărţilor
, citeşte.
Furia împotriva religiei
, a răspunsurilor ei reprezintă furia tînărului împotriva unor răspunsuri insuficiente, în numele demnităţii gîndirii. în
acest sens Niculae este
moştenitorul tatălui său, „logicianul".
Dar Niculae vrea să meargă mai departe, înlocuind scepticismul lui Ilie Morornete cu o idee constructivă. El vrea să întemeieze o „
religie nouă
". Această tentaţie reprezintă o primă îndepărtare de satul tradiţional al părinţilor săi. Intâlnirea cu tînărul
notar comunist
canalizează acţiunea tînărului Morornete.
Romantismul adolescentin (iluzia unei „noi religii") este îndreptat spre un teren real : acela al unei noi
ideologii,
care există deja şi care se transpune în practică.
Noua credinţă
existînd, Niculae va deveni unul din „apostolii" ei, sau fără limbaj figurat :
activist de partid
.
Momentul culminant al primei etape din activitatea de partid a lui Niculae este acela al
apariţiei sale, în 1946, în sat, pentru a-şi pune la punct consătenii
. „Băiatul" vorbeşte patetic, înfruntarea cu concetăţenii e dură, vocea îi e „ca o lamă de cuţit".
Niculae
e un luptător conştient, mai mult,
e un fanatic al ideilor pentru care luptă
. Şi bătrînul Morornete devine, într-o situaţia critică pentru fiul său, solidar cu el. Solidar, şi pentru ultima oară, puternic în faţa siliştenilor. Replica lui Ilie Moromete arată că, în fapt, bătrînul detestă febra achizitivă a ţăranilor şi a pseudo-ţăranilor : „— Frumos vă stă, mă [...], spuse Morornete rostogolindu-şi ochii în fundul capului. Şi proşti sînt şi ăştia [...] că vă cheamă pe voi să vă spună cu frumosul în loc să pună parul pe voi să vă sature."
A doua apariţie în Siliştea a lui Niculae are loc în perioada cotelor
: tînărul Morornete e trimis de raion să se ocupe de campania agricolă în sat. Acum Niculae nu mai este un romantic, ci un funcţionar relativ conştiincios care execută, cu foarte puţine abateri, dispoziţiile şefilor săi. Dialogul cu Moromete-bătrînul devine imposibil, integrarea „sentimentală" în
lumea satului
, la fel.” ( Cornel Ungureanu )
VOLUMUL AL DOILEA
PERSONAJE SECUNDARE
In sat apar figuri noi, oameni fără căpătâi, fără ideal şi fără spirit, tipi dubioşi, proşti, venetici, pripăşiţi. Majoritatea sunt numiţi cu poreclele lor. “Romanul nu e (în comparaţie cu volumul I) al ţărănimii, ci al straturilor de „la fund" din lumea rurală.” ( Cornel Ungureanu )
IZVOARE DE INSPIRATIE ( VOL. II )
Reformele comuniste: din agricultură ( colectivizarea)
Dispariţia libertăţii cuvântului
Confiscarea pământurilor, a cailor, a altor bunuri
Migraţia ţăranilor de la sat la oraş
VOLUMUL AL II-LEA
CARACTERUL MONOGRAFIC
Spǎlarea picioarelor de Rusalii
( Ileana , fata bogatului Costicǎ Roşu, îi spalǎ picioarele lui
Niculae. El se îndrǎgosteşte de ea. Dar ea se mǎritǎ cu un preot ).
Jocul cu bobicul pe câmp
;
Inmormântarea
lui:
Sandu ( soţul Titei );
Ilie Moromete: “Capitolul despre moartea lui Moromete
este tot ce s-a scris mai
tulburǎtor în literatura românǎ despre moartea unui bǎrbat”.
Intâlnirile tinerilor
( fluieratul la poartǎ );
Secerişul
pierde din solemnitatea din primul volum. Niculae, adult, participǎ la seceriş
alǎturi de Ilie şi Ilinca, iar apoi în calitate de activist de partid. Pe aria de la Cotigeoaia nu se primeşte grâu cu “corpuri străine” (neghină ). Nae Cismaru instigă oamenii să fugă de pe arie, iar Bilă îl loveşte cu goga pe Nae Marinescu.
Dacă pe tatăl său mort nu l-a putut privi mai mult de o clipă pentru că nu era el!, cu alte cuvinte refuza să creadă că omul acela schimbat de moarte este tatăl lui, dispariţia mamei îl surprinde printr-un fenomen opus: moartea înfrumuseţase în mod neaşteptat chipul mamei: arăta frumoasă bătrâna ţărancă, cu obrazul curat şi plin, cu mâinile întinse, subţiri, albe şi delicate (din cauza morţii), iar sufletul ei curat îi adusese pe chip transfigurarea. “
( Internet )
Dacă pe tatăl său mort nu l-a putut privi mai mult de o clipă pentru că nu era el!, cu alte cuvinte refuza să creadă că omul acela schimbat de moarte este tatăl lui, dispariţia mamei îl surprinde printr-un fenomen opus: moartea înfrumuseţase în mod neaşteptat chipul mamei: arăta frumoasă bătrâna ţărancă, cu obrazul curat şi plin, cu mâinile întinse, subţiri, albe şi delicate (din cauza morţii), iar sufletul ei curat îi adusese pe chip transfigurarea. “
( Internet )
GEN SI SPECIE: EPIC, ROMAN
ROMANUL
:
este o
specie a genului epic, în proză
,
cu
o întindere mai mare decât a tuturor celorlalte specii epice în proză
(schiţă, basm, povestire, roman );
cu o
acţiune complexă şi complicată
,
desfăşurată pe mai
multe planuri narative
( paralele sau intersectate ),
cu o
intrigă complicată
.
Personajele
sunt foarte
numeroase
( principale, secundare, episodice, figuranţi ) şi
puternic
individualizate
,
sunt angrenate în
conflicte puternice
( exterioare / interioare; principale / secundare ) → (
intrigă complicată
).
Acţiunea se poate desfăşura
în mai multe locuri
( spaţii ) şi
pe o perioadă lungă de timp
( chiar ani ).
Principalul mod de expunere este
naraţiunea
,
iar personajele se conturează direct prin
descriere
şi indirect, din propriile fapte, gânduri şi vorbe, cu ajutorul
dialogului
şi al
monologului interior
.
Naraţiune
obiectivă
, la
pers. a III-a;
Narator
OMNISCIENT/ OMNIPREZENT / NEIMPLICAT
.
“Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a reflectorilor ( Ilie Moromete - vol.I, Niculae - vol. II ), ca şi pe aceea a informatorilor ( personaje – martori ai evenimentelor, pe care le relatează
ulterior altora
, de exemplu, al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la băieţi, la Bucureşti ). Efectul este eliminarea omniscienţei.”( (
Eseul
,
Paicu, Lupu, Lazăr
)
Naraţiune cu focalizare zero, viziunea “dindărăt”
;
Naraţiune “heterodiegeticǎ”.
Ce fel de roman este ?
roman obiectiv:
= narator omniscient;
=
naraţiune la
pers. a III-a;
=
evenimente relatate
cronologic;
= Spaţiul:
Spaţiul exterior
= real = satul Siliştea –Gumeşti+
Spaţiul interior
=imaginar= al trăirilor interioare+
M.P.
foloseşte
stilul indirect liber.
roman realist;
roman de familie;
roman frescă socială=
imaginea de ansamblu a unui sat din
Câmpia Dunării , cu 3 ani îniantea izbucnirii
celui de-al doilea război mondial;
roman - monografie
a satului din Câmpia Dunării ;
( Monografie = studiu ştiinţific amplu despre un anumit subiect, tratat
detaliat şi multilateral )
INCIPIT: “In Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul era foarte răbdător
cu oamenii
; viaţa se scurgea aci fără conflicte mari. Era începutul verii”. Obs.: Finalul este simetric cu incipitul.
STRUCTURA SI COMPOZITIE
VOLUMUL I
SCENE CHEIE
SCENA CINEI ( P. I, Cap. 4 )
prin masa prea mică, rotundă şi joasă şi scăunelele cât palma
→ pământul ( dacă li s-ar fi împǎrţit tuturor copiilor ) ar fi fost neîndestulător;
M. Preda îşi adună personajele la masă→ îi caracterizează ( Rebreanu le aduna la horă, Călinescu la masă la Giurgiuveanu ): fragment prezentat scenic;
aşezarea fiecăruia anunţă conflictul viitor;
masa e joasă, rotundă, cu scăunelele cât palma.
Tatăl stă pe locul cel mai înalt, pe pragul celei de a doua odăi, dominându-i pe toţi;
băieţii cei mari stau în pragul uşii, anticipând parcă fuga lor din final;
Catrina stă spre sobă, avându-i lângă ea pe Tita, Ilinca şi Niculae.
Niculae nu are nici măcar scaun, stând pe jos.
VOLUMUL I
SCENA TAIERII SALCAMULUI
duminică în zori ( P.I , cap. XII ):
Momentul tăierii salcâmului poate fi socotit “începutul sfârşitului “.
Salcâmul, cu coroana lui stufoasă , străjuia partea aceea a satului, simbol al stabilităţii şi trăiniciei
: “Acum totul se făcuse mic, grădina, caii, Moromete însuşi arătau bicisnici”.
Scena cinei simboliza solidaritatea familiei. Tăierea salcâmului sugerează începutul declinului familiei Moromete.
Preda stabileşte o relaţie directă între
bocetul femeilor
şi momentul tăierii salcâmului, moment care dobândeşte conotaţii funebre.
Rotirea ciorilor accentuează sugestiile rău prevestitoare. Ilie îl taie
înainte de răsăritul soarelui
.
Dramatismul întâmplării este atenuat de umor. La întrebarea de ce să taie salcâmul , Ilie răspunde:
“ Intr-adins (…), ca să se mire proştii
”.
Tăierea şi vinderea salcâmului este primul semn al declinului familiei Moromete.
VOLUMUL I DUMINICA:
INTALNIRILE DIN POIANA FIERARIEI LUI IOCAN
( P. I, cap. 18,19, 20 ) = miniparlament sătesc:
Moromete se rade înainte.
Inima adevărată a
satului este Poiana lui Iocan
, unde se adună cei mai deştepţi oameni din sat – în zile de sărbătoare sau duminica : Moromete, Cocoşilă şi Dumitru al lui Nae.
Ei citesc ziarul şi comentează politică ironic şi cu umor.
Moromete este respectat şi consultat de toată lumea.
El explică, clarifică, concluzionează: ”3 chestiuni se desprind de fapt din această situaţie!”.
M→ Cocoşilă : “Ocupaţiunea ta mintală e la alte prostii”.
Ziare: Moromete - “
Mişcarea
”, Iocan - “
Curentul
”, Cocoşilă - “
Dimineaţa
”.
VOLUMUL I
SCENA “FONCIIREI”
(impozit agricol )
( P. I , cap. 23 )
Jupuitu vine să-i ceară “fonciirea”.
Episodul se desfăşoară scenic ( seamăna cu o piesă de teatru ): comedia amânării plăţii: “N-AM”.
Moromete= disimulant
(
prefăcut
): = comportament tipic ţărănesc.
Moromete este
mai deştept decât alţii şi se preface mai bine
. Caută să-l pună pe celălalt să-şi spună părerea, aşteaptă, tatonează.
Moromete= actor;
Plăcerea regiei
: Moromete înscenează o anumită situaţie încât perceptorul să accepte să primească ceea ce el îi dă – din 6000 de lei îi dă numai 1000. Se preface că are treabă în gospodărie şi că este supărat. Agentul nu se lasă înşelat, deoarece Moromete pare că a mai jucat scena. Fetele nu-i lasă să le ia lucruri din casă. Paraschiv intervine: “Nu sunt caii tatei, sunt ai mei”.;
VOLUMUL I
SCENA SECERISULUI
Cap. 1,partea a III-a
Secerişul
reprezintă pentru Marin Preda încununarea existenţei rurale. Plecarea la seceriş este o scenă tipică şi generală, nefiind a unui singur om. Plecarea este a omului care face pregătirile de cu noapte, repetând cuvinte şi gesturi străvechi, desfăşurate după un ritual milenar:
“
Omul
se scoală, trezeşte copii, înhamă caii şi umblă de colo până colo prin curte. Nu este nimic de făcut, plecarea
în prima zi de secere
pare să fie un lucru obişnuit, totuşi căruţa şi caii înhămaţi aşteaptă în bătătură de mult timp;
omul
şi copiii sunt gata; secerile şi bota cu apă sunt puse în căruţă; mâncarea gătită de cu seară asemeni; nu se ştie însă pentru ce căruţa stă timp atât de îndelungat în mijlocul bătăturii.
Omul
se învârteşte pe loc, se uită prin grădină, străbate curtea, intră în casă şi strigă la femeie fără rost, întrebând-o dacă a pus mâncarea în căruţă; muierea se supără şi-i răspunde că
a pus-o de mult
, dar bărbatul nu ascultă, nu aude, iese afară cu un aer grav, foarte grăbit şi forate îngrijorat.”
STILUL
scriitor
anticalofil ( lipsa podoabelor )
( +Liviu Rebreanu şi Camil Petrescu ),
scriitor realist şi un mare
povestitor
, de aceea textul e dominat de
verbe
.
viziunea scenică= folosirea dialogului→ ORALITATEA , simţul comic ( ironie subtilă ) şi tragic, adânca observare psihologică;
limbaj popular, adeseori frust
, care imită aproape toate clişeele oralităţii.
stilul direct se îmbină armonios cu stilul indirect şi cu stilul indirect liber.→ un mare prozator, realist-psihologic şi social, cu totul original. Un scriitor modern;
scriitor OBIECTIV =are o atitudine detaşată faţă de personaje şi situaţii
:
nu intervine în acţiune şi nu face aprecieri;
el pune personajele în situaţia de a se caracteriza singure prin fapte, vorbe, atitudini, fără nici o intervenţie din afară;
povesteşte lent, acordă atenţie amănuntelor, gesturilor şi mimicii ( în vol. I ).
TEHNICI
NARATIVE
Paralela
Ion
/
Morome
ţ
ii
Cuplul Ion Birică – Polina Bălosu =
Polemică la adresa cuplului Ion – Ana din romanului lui L. Rebreanu
Fata= bogată, flăcăul= sărac
Bibliografie:
Mariana Badea,
Literatura română pentru elevii de liceu . Proza.
Poezia. Dramaturgia
( examenul de BAC! ), Ed. Badea
@ Professional Consulting, Bucuresti, 2003.
L. Paicu, M. Lazăr
,
Literatura română. Eseul
,
Bucuresti, Ed. Art, 2008.
Eugen Simion,
Scriitori români de azi
, Ed. Cartea Românească,
Bucureşti.
Cornel Ungureanu,
Proză şi reflexivitate
, cap.
Moromeţii,
moromeţienii şi ceilalţi
, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977.
Yüklə
580 b.
Dostları ilə paylaş:
Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət
gir
|
qeydiyyatdan keç
Ana səhifə
Dərs
Dərslik
Guide
Kompozisiya
Mücərrəd
Mühazirə
Qaydalar
Referat
Report
Request
Review
yükləyin