Dermatologie si nursing in dermatologie anatomia si fiziologia pielii

3.  Leziunile  elementare  cu  conţinut    lichid  (cavitare)  iau  naştere  prin  exoseroză  prin  care  se 

acumulează  lichide  în  epidem  unde  produc  cavităţi  şi  prin  exocitoză  cu  elemente  celulare 

migratorii, din seria albă sau şi roşie. Din această categorie fac parte:  

•  Vezicula: ridicătură punctiformă sau perlată, de dimensiuni mici între 1 şi 3 mm, plină de 

un  lichid  seros  sau  mai  rar  seros-hemoragic.  Din  punct  de  vedere  patogenic  se  deosebeşte  o 

veziculă  interstiţială,  care  apare  în  spaţiile  dintre  celulele  malpighiene  (eczemă)  şi  una 

parenchimatoasă, care se formează prin umflarea unei celule sau a unui grup de celule malpighiene 

prin degenerescenţă (în viroze ca herpes, varicelă, vareolă). În ambele cazuri cavităţi mici se pot 

contopi în altele mai mari. Există şi un mecanism mixt (veziculizaţia balonizantă) în care procesele 

amintite se intrică (zona zoster). Veziculele prezintă o evoluţie fie spre uscare, când se rezolvă prin 

descuamaţie, sau spre spargere, când sunt urmate de eroziuni şi zemuire. 

•    Pustula  este  o  leziune  de  mărimea  veziculei  de  care  se  deosebeşte  printr-un  conţinut 

purulent (exocitoză). După locul de apariţie, pustulele sunt foliculare, având formă conică, centrată 

de un fir de păr (foliculite) şi nefoliculare (interfoliculare), întâlnite în variolă, psoriazis pustulos, 

pustuloza  subcornoasă  (conţinutul  acestor  pustule  este  steril  din  punct  de  vedere  bacteriologic). 

Pustulele pot apărea şi secundar prin fenomenul de pustulizare a unor vezicule sau bule (lichidul 

clar  din  aceste  leziuni  devine  purulent).  Evoluţia  pustulelor  se  face  spre  uscare  şi  acoperirea  de 

cruste sau desfacere şi producerea de soluţii de continuitate la suprafaţa tegumentului. 

•    Bula  sau  flictena  este  o  leziune  cu  conţinut  lichid  proeminentă  de  mărimi  mai  mari 

putând ajunge până la 5-10 cm. Pereţii ei pot fi flasci sau destinşi, cavitatea poate fi umplută de un 

lichid  serocitrin,  bule  seroase,  hemoragic,  bule  hemoragice,  sau  purulent,  pustulobule.  După 

situaţia  lor  faţă  de  straturile  epidermice,  deosebim  bula  superficială  sau  subcornoasă  cu  pereţii 

friabili care devin flasci în mod rapid (ca în impetigo) şi conţinutul lor se transformă purulent, bula 

„mijlocie‖ sau intramalpighiană ca în pemfigus (fragilă) şi bula profundă sau subepidermică ca în 

epidermolizele  buloase,  arsurile  de  gradul  II,  herpes  gestationes,  pemfigoidul  bulos,  dermatita 

herpetiformă,  porfiria  cutanată  tardivă.  Bulele  se  produc  prin  alterarea  legăturilor  dintre  celulele 

epidermului, fenomen cunoscut sub numele de acantoliză sau prin distrugerea integrităţii celulare 

(citoliză).  Bulele  evoluează  fie  spre  uscare  şi  apariţia  de  cruste,  fie  se  rup,  lăsând  în  urma  lor 

leziuni  cu  pierderi  de  substanţă  (eroziuni  sau  ulceraţii),  fie  se  suprainfectează,  conţinutul  lor 

devenind purulent. Vindecarea bulelor se face de cele mai multe ori cu pete pigmentare reziduale, 

în funcţie de profunzime putând uneori să rămână sau nu leziuni cicatriciale. 

• Edemul  este corespondentul leziunilor cavitare la nivelul dermului şi hipodermului, unde 

acestea  nu  se  pot  forma  din  cauza  răspândirii  colecţiilor  lichidiene  în  substanţa  fundamentală  a 

ţesutului conjunctiv.