Biochimia sangelui docx

 
III.2. Funcţiile sângelui
Sângele, sub influenţa forţei de contracţie a inimii, circula în toate organele şi ţesuturile,
îndeplinind o serie de funcţii.
Funcţiile sângelui se împart în două grupe mari :
A. Vehicularea tuturor elementelor necesare vieţii celulare.
a). Funcţia respiratorie → transportarea oxigenului necesar oxidărilor biologice şi a
CO
2 
rezultat din oxidări.
b). Funcţia de nutriţie → sângele transportă substanţele nutritive, cum sunt glucoza,
aminoacizi, acizi graşi, vitamine, care rezultă ca produşi finali ai etapei digestive a
trofinelor, de la nivelul intestinului subţire, prin capilarele sanguine, vena portă, la ficat şi
apoi prin vena suprahepatică în circulaţia generală şi prin aceasta la ţesuturi.
c). Funcţia de excreţie → se realizează prin mecanismul de transport a produşilor
finali de catabolizare în cadrul metabolismului intermediar.
Deșeurile eliminate de celule și epurarea sangelui
Dacă sângele din sistemul circulator nu ar reuşi să îndeplinească un rol epurator
satisfăcător, ţesuturile şi celulele din care sunt alcătuite ar fi ucise în câteva zile de către
otrăvuri. Ajunge ca circulaţia într-o anumită zonă a corpului să încetinească sau să se
oprească pentru o perioadă scurtă de timp, ca mediul local să devină acid şi toxic. Însă
organismul posedă capacităţi uimitoare prin care reuşeşte să purifice sângele, ajutându-se
de două perechi de organe fundamentale: plămânii şi rinichii.
Străbătând plămânii, sângele se descarcă de dioxidul de carbon precum şi de o serie de
compuşi rezidual volatili (alcooli, corpi cetonici, etc.). Rinichii, filtrează sângele şi
selectează acele substanţe indispensabile (mai ales săruri saruri minerale), pe care le redă
sistemului circulator, eliminând, pe cale urinară, reziduurile.
d). Funcţia de apărare a organismului → sângele are capacitatea de a transporta
substanţele ce intervin în reacţiile specifice şi nespecifice de apărare. Prin proteinele
anticorpi, limfocitele T şi B, macrofagele şi plasmocite, sângele asigura desfăşurarea
proceselor imune faţă de agenţii infecţioşi – virusuri şi bacterii – sau proteine străine.