eufemism iubit de istorici şi jurnaliști, în realitate el fiind deseori cald, fierbinte sau chiar aproape de clocotul care ar fi putut aprinde un nou război mondial. Transferul unor resurse colosale dinspre dezvoltare spre
înarmare (inclusiv nucleară), mai ales în contextul decolonizării europene care a
lăsat locul unui mare număr de națiuni tinere cu nevoi foarte mari de asistență,
războaiele prin interpuși (care au afectat tocmai națiunile tinere apărute după
1950–1960 şi care au căzut direct în capcana „războiului rece”), transferul
ideologiei comuniste în state din Africa, Asia şi America Latină care nu
avuseseră niciodată o economie capitalistă de tip occidental, cu rezultate
previzibil funeste, războaiele „clasice” din Coreea, Vietnam, Afganistan, Orientul
Mijlociu, apariția diferitelor gherile şi mișcări teroriste, precum şi incapacitatea
repetată a ONU, instituția născută cu misiunea fundamentală de a salvgarda
pacea mondială şi drepturile omului conform declarației universale din 1948, de
a-şi îndeplini satisfăcător rolul unic primit, toate acestea își au originile în „pacea cu 50% justiție” din 1945, interpretată şi folosită după aceea de puterea de la Moscova ca armistițiu şi acoperire pentru continuarea implementării „agendei 1917”, de preferință prin evitarea unei confruntări militare deschise şi directe cu SUA. Care sunt, prin urmare, esențialmente, opțiunile Occidentului în acest moment?
Sunt doar două, şi ambele presupun riscuri mari. Ar trebui spus, în primul
rând opiniilor publice din țările occidentale, că timpul când au existat opțiuni față
de Rusia cu costuri sensibil mai mici a trecut.
Prima opțiune este forțarea, politică şi diplomatică, a unei înțelegeri oarecare („pacea” cu regimul Putin este un mit, cum am arătat) între Ucraina şi Rusia, cât de repede posibil. Avantajul unic care poate fi atașat acestei
opțiuni, dar care poate fi „vândut” uşor unor segmente largi ale opiniilor publice
occidentale, este că prin oprirea conflictului armat „s-ar reduce pericolul imediat
de escaladare” spre un conflict general european sau chiar mondial, precum şi
1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 37 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
riscul de recurgere de către Rusia la arme de distrugere în masă. Riscurile
