şi modernizării națiunilor şi statelor, indiferent de fundalul etnic, rasial, religios şi tradițional al acestora. Astfel, instituțiile „economic extractive”
asigură transferul masiv de resurse spre vârful societății, pe bază de privilegii,
monopoluri şi control asupra pieței şi comerțului (intern şi extern), iar cele
„politic extractive” asigură protecția castei conducătoare, inclusiv prin controlul
strict al accesului în aceasta, lichidarea oricărei tentative de competiție politică
reală, şi asigură cadrul legal, juridic, administrativ şi de forță în care instituțiile
„economice extractive” pot continua extragerea masivă de resurse de la baza
societății şi transferarea acestora către vârf. Sub masca „construirii societății
comuniste” şi a ideologiei marxist-leniniste, URSS a instaurat unul dintre cele mai feroce sisteme istorice de exploatare socială şi economică, de la
imperiile antice din Mesopotamia şi Egipt şi de la cel medieval mongol încoace,
bazat pe o combinație malignă între „metodele” sclavagiste şi cele feudale de
guvernare şi control, sistem preluat în 1991, cu ajustări marginale, de Rusia.
Rezultatul: la începutul anilor 2020, cei mai bogați 500 (cinci sute) de ruși acumulaseră averi mai mari decât cele cumulate de cei mai săraci 100 de milioane de ruşi.
Eșecul diplomațiilor occidentale în a rezolva „chestiunea germană” după 1918 a
condus direct la deznodământul din 1945, care nu doar a substituit „chestiunea rusă” celei germane, dar a oferit şi cel mai formidabil alibi de
„respectabilitate” internațională regimului politic de la Moscova prin
metamorfozarea sa din stat revizionist agresor aliat cu Germania nazistă între
1939 – 1941, în stat membru al coaliției învingătoare a Națiunilor Unite între
1941 – 1945, alături de SUA şi UK (alibi exploatat la maximum şi fără scrupule
până astăzi, după cum se observă în cazul retoricii obsesive a Moscovei despre
„denazificarea” Ucrainei) şi, mai mult, i-a oferit un răgaz strategic de încă 45 de
ani, pe care l-a folosit conform „fișei postului” din 1922, pentru infiltrare,
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. Cumpara cartea
1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 7 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
subversiune, dezinformare, sabotaj, insurecții dirijate etc. împotriva puterilor
occidentale (şi nu numai), percepute ca principal obstacol în calea „revoluției
mondiale” dirijată de la Moscova.
