particulare, permit evaluări concludente ale aptitudinii intelectuale.
Automatizarea. Sternberg este de părere că aptitudinea de
prelucrare automată a informaţiilor, aşa cum se manifestă în
deprinderea de citit, de exemplu, este un aspect-cheie al inteligenţei.
Subiecţii care înţeleg puţin din ceea ce citesc nu au realizat
automatizarea procesului elementar de citire şi, ca urmare, nu pot
dispune de resursele necesare unui proces comprehensiv complex.
Deci, capacitatea de automatizare dă posibilitatea mobilizării
resurselor în aria noutăţii. Şi invers, dacă subiectul dispune efectiv de
capacitatea de a opera cu o noutate, resursele vor putea fi mobilizate
major în aria automatizării.
Subteoria contextuală
Conform acestei subteorii, inteligenţa nu este doar o activitate
mintală. întâmplătoare, care implică unele componente de prelucrare a
informaţiilor. Inteligenţa este precis orientată către unul sau mai multe
22 Diferenţe interindividuale
din cele trei obiective principale ale comportamentului, şi anume:
adaptarea la mediu, modelarea mediului, selectarea mediului.
Adaptarea. Componentele de prelucrare a informaţiilor, ca şi
operarea cu noutatea şi prelucrarea automată a informaţiilor sunt
considerate de Steraberg ca fiind universale, în sensul că operează
similar indiferent de cultura căreia îi aparţin subiecţii. Totuşi, aceste
componente se manifestă variat în planul experienţei şi al
comportamentelor indivizilor din culturi diferite. Ceea ce este
considerat ca fiind inteligent într-o anumită cultură poate fi văzut la
polul opus în altă.
Modelarea presupune adaptarea mediului la propriul stil de
operare al individului. Sternberg consideră modelarea mediului ca
trăsătura cheie a gândirii şi comportamentului inteligent. „Oamenii de
ştiinţă remarcabili sunt cei care elaborează paradigmele (modelarea) şi
nu cei care doar le utilizează (adaptarea)" (Sternberg, 1990, p.281).
Selectarea implică renunţarea la un anumit mediu în favoarea
altuia. Ea intervine, în general, atunci când adaptarea şi modelarea
mediului au eşuat. De exemplu, atunci când un individ nu reuşeşte să
se adapteze cerinţelor unei anumite profesii sau să modeleze aceste
cerinţe în funcţie de propriile caracteristici şi nervi, cel mai inteligent
remediu pentru acest eşec este alegerea unui nou mediu, prin
schimbarea profesiei.
Se poate observa că o particularitate majoră a teoriei lui
Sternberg este accentul pus pe desfăşurarea unui comportament
inteligent şi nu pe studierea acestuia, aşa cum încearcă testele de
inteligenţă convenţionale. Bee (1989) constată că cele mai multe
dintre testele standardizate de inteligenţă nu pot evalua diferitele tipuri
de aptitudini caracterizate în subteoriile contextuală şi experienţială;
dar, tocmai aceste aptitudini sunt cele mai relevante pentru
„funcţionarea inteligentă" în lumea reală. Totuşi, chiar Sternberg a
elaborat un test bazat pe teoria triarhică a inteligenţei. Acest test, pe
lângă aptitudinile componenţiale, evaluează şi capacitatea de a face faţă
noutăţii, abilitatea de prelucrare automată a informaţiilor şi abilităţile
intelectuale practice. '
Inteligenţa şi măsurarea ei
Dostları ilə paylaş: |