Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor
Yüklə 1,23 Mb. Pdf görüntüsü
|
| Terapia psihanalitică
Aşa cum am arătat în capitolul 3, scopul psihanalizei este descoperirea problemelor, temerilor şi motivaţiilor ascunse în inconştient. Când acestea sunt recunoscute la nivel conştient, clientul se poate confrunta cu ele. Freud considera că toate problemele psihice se originează în inconştient. în psihanaliza clasică, clientul este întins pe o canapea, iar terapeutul este aşezat în afara câmpului vizual al clientului, pentru a rămâne anonim şi pentru a nu inhiba comunicarea. Astfel, clientul nu este intimidat sau influenţat de terapeut, nici chiar prin limbajul trupului, iar relaxarea (favorizată de poziţia întinsă) permite un flux liber al ideilor, gândurilor şi sentimentelor. Clientul poate vorbi despre orice îi vine în minte, oricât de neplăcut sau irelevant ar părea. Această tehnică se numeşte asociaţie liberă. Treptat, asociaţiile libere ale clientului vor conduce către descoprirea materialului inconştient. Clientul se poate confrunta cu „blocaje", când relatările lui se întrerup; în aceste ocazii pot interveni schimbări de direcţie sau momente în care clientul se ridică şi se îndreaptă către fereastră. După Freud, aceste blocaje sunt foarte importante, pentru că indică rezistenţa clientului - un punct de reprimare. Visele sunt considerate importante pentru analiză; Freud afirmă că, în timpul somnului, apărarea ego-ului este mai slabă, permiţând gândurilor şi dorinţelor reprimate să iasă la suprafaţă. Ele pot reprezenta o împlinire a dorinţelor, fără să exprime direct ce anume doreşte individul, ci sub forma deghizată a simbolurilor. Din acest motiv, analiza poate fi realizată doar de un profesionist. In timpul şedinţelor terapeutice, poate interveni şi transferul, în cadrul căruia clientul transferă asupra terapeutului sentimente şi trăiri emoţionale pe care le-a avut faţă de alte persoane, în perioadele anterioare ale vieţii sale. Şi transferul este utilizat ca material pentru interpretare, terapeutul va explica clientului ce anume relevă transferul său, fără a-i da sfaturi. Clientul este încurajat să găsească singur soluţia problemelor sale. Drake şi Sederer (1986) sugerează că terapiile intensive şi intruzive, precum psihanaliza, pot avea un efect 226 Diferenţe interindividuale negativ asupra schizofrenilor (necesitând, chiar, spitalizări de lungă durată). Ei consideră că aceasta se poate datora suprastimulării emoţionale, ceea ce concordă cu concluziile studiilor asupra schizofrenilor proveniţi din familii intens emoţionale (vezi capitolul 5). Analiza ego-ului. Teoreticieni precum Karen Horney, Arma Freud şi Erik Erikson pun accent pe forţa ego-ului (ca şi a id-ului) şi sugererază că aceasta poate fi o explicaţie a rolului activ al indivizilor în controlarea mediului. Terapeuţii încearcă să ajute clientul să cunoască funcţiile propriului ego (un set de scopuri conştiente' şi abilităţi care pot controla id-ul şi mediul) şi să selecteze căile optime pentru a se schimba; astfel va putea interacţiona cât mai avantajos şi adecvat cu mediul. Terapia prin joc este o aplicare a psihanalizei la nivelul copiilor, care nu pot - sau nu doresc - să-şi verbalizeze problemele. Copilul îşi va releva problemele într-un mediu securizant - camera de joacă - unde va fi observat de terapeut. Acesta nu va critica copilul şi nu-i va întrerupe jocul, oricât de bizar ar fi acesta. Pe baza observaţiilor sale, terapeutul va decide asupra cauzelor problemelor copilului. Separat de acest proces analitic, copilul va avea posibilitatea să acţioneze asupra propriilor probleme, să se răzbune pe păpuşă (în loc de părinte sau frate), să exploreze, să caute consolare sau să rezolve propriile dificultăţi emoţionale. Aceasta este, pentru copil, o ocazie de a regresa către stadiile timpurii de dezvoltare; el retrăieşte experienţele din unica copilărie, putând ajunge la o concluzie satisfăcătoare. Axline, în lucrarea sa, Dibs: în căutarea sinelui (Dibis: in Search of Self) (1964) descrie admirabil o versiune a terapiei prin joc. |