Critica Iui Mischel adusă teoriilor tradiţionale ale
personalităţii
în lucrarea intitulată „Personalitate şi evaluare", Mischel (1968)
ataca dur conceptul de personalitate şi, în special, conceptul de
trăsături de personalitate. El argumenta că teoriile tradiţionale, precum
teoria psihanalitică a lui Freud (v.cap.3) sau teoriile trăsăturilor de
personalitate, exagerează consecvenţa comportamentului. Autorul
evidenţia rolul situaţiilor particulare, care pot determina anumite
comportamente (de exemplu, individul poate reacţiona calm sau
agresiv, în funcţie de situaţie). Consecvenţa comportamentului,
rezultă, astfel, din similitudinile situaţiilor în care sunt puşi indivizii.
In discuţia cu privire la consecvenţa comportamentului,
Mischel, a fost influenţat considerabil de un studiu longitudinal
Personalitatea 79
elaborat de Hartshorne şi May (1928), care au utilizat loturi de mii de
copii. Obiectivul cercetării lor consta în examinarea onestităţii ca
trăsătură de personalitate. Ei au pornit de la ipoteza că o persoană
onestă se va comporta ca atare în situaţii foarte diferite, indiferent de
presiunile la care este supusă. Hartshorne şi May au descoperit că un
copil cu un comportament onest acasă nu se comportă, întotdeauna,
similar la şcoală şi invers. Ei au concluzionat că onestitatea nu este o
trăsătură consecventă a comportamentului, determinată de trăsături de
personalitate, ci, mai degrabă, o caracteristică dependentă de factori
situaţionali.
In ciuda dovezilor acestui studiu, ca şi ale altor investigaţii,
Mischel afirmă că un comportament poate fi consecvent în timp, dar
numai în situaţii similare. El remarcă faptul că, în situaţii variate,
comportamentul se poate modifica şi, de aceea, consideră consecvenţa
comportamentului în situaţii similare, ca fiind o dovadă insuficientă în
favoarea existenţei unor trăsături stabile ale personalităţii.
Situaţionismul
Ca urmare a criticilor aduse de Mischel teoriilor tradiţionale ale
personalităţii, a crescut mult interesul asupra unei probleme îndelung
discutate în psihologie: caracteristicile persoanei sau situaţia în care
aceasta se găseşte determină cele mai importante efecte asupra
comportamentului? Mischel, care, aşa cum am arătat deja, a subscris
ultimei variante, a devenit cunoscut ca fiind situaţionist.
Sunt cunoscute o serie de cercetări care au evidenţiat, în mod
clar, efectul de necontestat al situaţiei asupra comportamentului. Una
dintre acestea este cercetarea efectuată de Haney şi colab. (1973), care
foloseşte experimentul clasic al „închisorii" - studenţi voluntari, fără
tendinţe antisociale cunoscute, au fost ţinuţi într-o închisoare. Unii
dintre subiecţi au fost desemnaţi aleator ca „deţinuţi", alţii ca
„gardieni". După numai câteva zile, „gardienii" au început să se
80 Diferenţe interindividuale
comporte agresiv şi brutal, unii "manifestând chiar simptome ale unei
tulburări emoţionale severe. Trebuie remarcat faptul că toţi subiecţii
au fost evaluaţi, la începutul experimentului, ca fiind stabili emoţional
şi sănătoşi fizic, obţinând scoruri medii la testele de personalitate.
în ciuda acestor dovezi, mulţi teoreticieni nu acceptă, mai mult
intuitiv, versiunea extremă a situaţionismului. Din punct de vedere
logic, majoritatea sunt de părere că majoritatea oamenilor se
comportă, în situaţii diferite, după tipare recognoscibile.
Dostları ilə paylaş: |