Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Utilizarea analizei factoriale în studiul inteligenţei 
Tehnica statistică a analizei factoriale a fost utilizată de o serie 
de cercetători pentru a descrie natura inteligenţei. în principal, ea a 
ajutat la identificarea aptitudinilor specifice care constituie ceea ce se 
înţelege, în general, prin inteligenţă. 
Având la bază tehnica statistică a corelaţiei, analiza factorială 
presupune un proces complex, care poate lua diferite forme. Pentru a 
înţelege mai bine acest proces, figura 1.1 redă punctele lui esenţiale. 
1. Analiza factorială utilizează tehnica statistică a corelaţiei. Corelaţia 
exprimă măsura în care se relaţionează două aspecte variabile. De pildă, pe 
măsură ce copilul creşte, cresc şi dimensiunile picioarelor lui; acesta este un 
exemplu de
 corelaţie pozitivă, în care ambele aspecte variază în acelaşi 
sens (direct proporţional). Relaţia dintre scorurile înalte obţinute pentru un 
aspect şi scorurile scăzute ale unui alt aspect reprezintă o
 corelaţie negativă 
- aşa cum este, de exemplu, relaţia invers proporţională dintre numărul de 
kilometri parcurşi şi cantitatea de benzină rămasă în rezervorul unei maşini la 
sfârşitul călătoriei. 
Gradul în care se relaţionează două mărimi este exprimat prin 
coeficientul de corelaţie, al cărei valoare poate varia între + 1,00 (corelaţie 
pozitivă perfectă) şi -1,00 (corelaţie negativă perfectă). Valoarea zero a 
coeficientului evidenţiază lipsa relaţiei de corelaţie între mărimile considerate. 

---

12 Diferenţe interindividuale 
De exemplu, un coeficient de corelaţie de 0,8 indică o corelaţie pozitivă 
puternică, în timp ce un coeficient de 0,03 indică o corelaţie foarte slabă sau 
aproape absentă. 
2. Scopul analizei factoriale constă în identificarea acelor factori 
(structuri ipotetice precum aptitudinea numerică, aptitudinea verbală etc.) care 
sunt puşi în evidenţă de mai multe teste sau de mai multe probe ale aceluiaşi 
test. 
3. Atunci când se aplică o serie de teste (respectiv teste de 
inteligenţă), unui lot reprezentativ de subiecţi, scorurile obţinute la fiecare 
dintre aceste teste pot fi corelate cu scopurile de ia celelalte teste, punând 
astfel în evidenţă o