140 Diferenţe interindividuale
tratamentele şi terapiile specifice fiecăreia. (O descriere detaliată a
abordărilor majore în psihologie poate fi găsită în lucrarea
„Perspective în psihologie", din aceeaşi serie, 1992, autori Malim,
Birch şi Wadeley).
1.
Modelul psihanalitic. Pornind de la teoria lui Freud,
teoreticieni psihnalişti consideră că multe din motivaţiile noastre sunt
inconştiente. Conflictele dintre cele trei aspecte ale personalităţii, id,
ego, superego, produc mecanisme de apărare şi stări de anxietate care
pot avea efecte dezadaptative (vezi capitolul 3; pentru o descriere a
teoriei lui Freud). Teoreticienii post-freudieni au şi păreri diferite de
acestea, dar, în general, consideră că principalele cauze ale anormalităţii
constau în conflictele care trebuie aduse la suprafaţa conştientului,
examinate şi rectificate sau reconciliate.
2. Modelul medical. Acest model vede anormalitatea ca o"
boală, care poare fi tratată prin metode fizice de control şi vindecare,
precum chimioterapia. Diagnosticarea se desfăşoară într-o manieră de
rutină; se prescrie tratamentul adecvat, deseori în combinaţie cu
terapiile non-fiziologice. Dacă anormalitatea poate fi considerată o
boală psihică este o temă foarte actuală de discuţie, pe care o vom
aprofundam paragrafele 4.2 şi 4.3.
3.
Modelul behaviorist are la bază condiţionarea clasică
descoperită de Pavlov (1849-1939) şi condiţionarea operantă, pusă la
punct de B.F.Skinner. '
Dostları ilə paylaş: