Am fost medic

Guten Abend Jungs! Ihr werdet bald
alle krepieren, nachher ober kommen wir!(Bună
seara, băieţi! În curând veţi crăpa toţi, dar după
voi vine rândul nostru!)
Prin sinceritatea beţivului am aflat ceea ce
până acum bănuiam numai: paznicii noştri vor
muri ca şi noi.
319/435

---

Îi ofer Ober-ului un ceai fierbinte cu rom: îl
bea cu multă plăcere şi-şi umple paharul de mai
multe ori. Stă la masă şi vorbeşte. Ne povesteşte
despre soţia lui, moartă într-un bombardament,
despre fiul său, mort pe frontul din Uniunea
Sovietică.
—
Totul s-a sfârşit, ne spune. Ruşii sunt
la patruzeci de kilometri de Auschwitz. Întreaga
Germanie e pe şosele, a pornit-o pe drumul pribe-
giei. Din zonele de frontieră se refugiază toată
lumea.
Vorbele Ober-ului reaprind în mine scân-
teia speranţei. Poate scăpăm totuşi cu viaţă...
320/435

---

XXXVII
Cu asemenea îndoieli şi nădejdi ne găseşte
ziua de 1 ianuarie a anului 1945.
Dimineaţa zilei de Anul nou! Cât vezi cu
ochii, zăpadă... Un covor alb, nesfârşit, acoperă
totul. Fac o scurtă plimbare în curtea crematori-
ului. Tăcerea e întreruptă de bâzâitul unui motor
greu. Nu trec decât câteva clipe, şi pe poartă intră
duba cea mare, cafenie, care transportă deţinuţii
din KZ. Cei din lagăr îi zic Der braune Toni
31
.
Din cabina şoferului coboară un ofiţer su-
perior SS. Îl recunosc. Îl salut, conform regula-
mentului. Este doctorul Klein, medic maior în
SS, una dintre figurile abjecte, cu mâinile mânjite
de sânge, ale lagărului de concentrare de la
Auschwitz. În baraca nr. 10 a KZ-ului este
închisoarea. De acolo aduce acum o sută de
victime.

---

— Îţi aduc de lucru pentru Anul nou! îi
spune Oberscharführer-ului care-i iese înainte cu
paşi grăbiţi.
Mussfeld e atât de beat, încât abia se ţine
pe picioare. A petrecut straşnic de revelion. Poate
şi-a sărbătorit singur parastasul. Îi citesc pe faţă
nemulţumirea că nici în ziua de Anul nou nu e
lăsat în pace şi i se cere să facă vărsare de sânge.
Sosise ceasul morţii pentru o sută de pri-
zonieri polonezi creştini. Grupul e format numai
din bărbaţi. Escorta SS îi conduce în încăperea
goală de lângă sala cazanelor. Acolo li se ordonă:
„Dezbrăcarea, imediat!” Doctorul Klein se
plimbă în curte cu Mussfeld. Eu intru şi le pun
oamenilor câteva întrebări.
Unul dintre ei îmi povesteşte că a adăpostit,
în locuinţa sa de la Cracovia, pe o rudă a lui pen-
tru o noapte. Calificându-l tăinuitor, Gestapoul l-
a trimis în faţa Curţii marţiale, iar acum îşi
aşteaptă sentinţa în baraca nr. 10 a KZ-ului. Cre-
dea că a fost adus aici la baie, pentru a fi expediat
la muncă forţată. Sărmanul! Nu ştia că era
322/435

---

condamnat la moarte! Nu i s-a spus că a fost adus
aici pentru executarea sentinţei. Altul îmi spune
că a fost adus în temniţa KZ-ului pentru speculă:
cumpărase o jumătate de kilogram de unt fără
cartelă. Asta era singura lui infracţiune. Al treilea
a intrat din greşeală într-o zonă interzisă. Drept
urmare, a fost declarat partizan şi spion. Cam ast-
fel se prezintă toţi cei o sută de condamnaţi. Au
fost aduşi aici pentru contravenţii neînsemnate şi
învinuiri neîntemeiate.
În lipsa unui Sonderkommando, santinelele
SS conduc victimele în faţa armei lui Mussfeld.
Din nou se aude duruitul motorului. Der-