– M ĂRTURISIRE DIN INIMĂ 4
4
efect. În loc de aceasta, el le-a vorbi despre David, care era socotit de
iudei ca unul dintre patriarhii neamului lor. „David zice despre El”,
spunea Petru „«Eu am totdeauna pe
[pagina 42] Domnul înaintea mea,
pentru că El este la dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea mi se
bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni
în nădejde, căci nu-mi vei lăsa suletul
în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca
Sfântul Tău să vadă putrezirea.» (…) Cât
despre patriarhul David, să-mi ie îngăduit,
fraţilor, să vă spun fără sială că a murit şi
a fost îngropat, şi mormântul lui este în
mijlocul nostru până în ziua de azi. (…)
Despre învierea lui Hristos a prorocit şi a
vorbit el, când a zis că suletul Lui nu va i
lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu
va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe
acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui”
[Faptele apostolilor 2:25-27,29,31,32].
Scena aceasta era de un mare interes.
Iată-i pe oameni venind din toate părţile
să-i audă pe ucenici dând mărturie despre
adevăr aşa cum este el în Isus. Ei se
înghesuie, se îmbulzesc în Templu. Preoţii
şi mai-marii sunt acolo, având încă pe feţele lor încruntarea neagră a
răutăţii, cu inimile încă pline de ură împotriva lui Hristos, cu mâinile
lor mânjite încă de sângele vărsat, când L-au răstignit pe Mântuitorul
lumii. Ei gândiseră că îi vor găsi pe apostoli copleşiţi de teamă sub
mâna cea tare a prigoanei şi uciderii, însă i-au găsit mai presus de orice
teamă şi plini de Duh Sfânt, vestind cu putere dumnezeirea lui Isus
din Nazaret. Ei i-au auzit declarând cu mult curaj că Acela care nu de
mult fusese umilit, batjocorit, lovit de mâini nemiloase şi răstignit este
Prinţul vieţii, înălţat acum la dreapta lui Dumnezeu.
Unii dintre aceia care îi ascultau pe apostoli luaseră parte activă
în condamnarea şi moartea lui Hristos. Glasurile lor se amestecaseră
cu acelea ale gloatei, cerând răstignirea Lui.
[pagina 43] Când Isus şi
Baraba au stat în faţa lor în sala de judecată, iar Pilat i-a întrebat: „Pe
care voiţi să vi-l slobod?”, ei strigaseră: „Nu pe El, ci pe Baraba!” (Matei
Ei înţelegeau cu
deplină claritate
scopul misiunii lui
Hristos şi natura
Împărăţiei Sale.
Ei puteau vorbi
cu putere despre
Mântuitorul şi, pe
când desfăşurau
înaintea ascultătorilor
lor Planul Mântuirii,
mulţi îşi recunoşteau
vinovăţia şi se
convingeau.