ÎN C AMERA DE S US 27:17; Ioan 18:40). Când Pilat le-a dat în mâinile lor pe Hristos, zicând:
„Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu găsesc nicio vină în El”; „eu sunt
nevinovat de sângele neprihănitului acestuia”, ei au strigat: „Sângele
Lui să ie asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Ioan 19:6; Matei
27:24,25).
Acum, ei îi auzeau pe ucenici declarând că Cel care fusese răstignit
era Fiul lui Dumnezeu. Preoţii şi mai-marii tremurau. Poporul era
convins, dar, în acelaşi timp, cuprins de un chin suletesc. „Ei au rămas
străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Fraţilor,
ce să facem?»” Printre aceia care ascultau cuvintele ucenicilor erau
iudei devotaţi, sinceri în credinţa lor. Puterea care însoţea cuvintele
vorbitorului i-a convins că Isus era într-adevăr Mesia.
„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi iecare din voi să ie botezat în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul
Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este
pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi
cei ce sunt departe acum, în oricât de mare
număr îi va chema Domnul Dumnezeul
nostru” [Faptele apostolilor 2:38,39].
Petru i-a făcut pe oameni să înţeleagă
faptul că erau vinovaţi de respingerea lui
Hristos, pentru că fuseseră înşelaţi de preoţi
şi de conducători, şi dacă vor continua să
caute sfat la aceşti oameni şi vor aştepta ca
ei să-L recunoască pe Hristos, mai înainte
ca ei să aibă curajul să facă aceasta, atunci nu-L vor primi niciodată
pe Hristos. Aceşti oameni puternici, deşi făceau paradă de
[pagina 44] evlavie, alergau după bogăţii şi glorie pământească. Ei nu erau dispuşi
să vină la Hristos pentru a primi lumină.
Sub inluenţa acestei iluminări cereşti, Scripturile, aşa cum le
fuseseră explicate ucenicilor de către Hristos, se înfăţişau acum
înaintea lor cu strălucirea adevărului pur. Vălul care îi împiedicase să
vadă până la capăt ceea ce fusese desiinţat era acum îndepărtat, şi
ei înţelegeau cu deplină claritate scopul misiunii lui Hristos şi natura
Împărăţiei Sale. Ei puteau vorbi cu putere despre Mântuitorul şi, pe
când desfăşurau înaintea ascultătorilor lor Planul Mântuirii, mulţi
îşi recunoşteau vinovăţia şi se convingeau. Tradiţiile şi superstiţiile
Convertirile care
au avut loc în Ziua
Cincizecimii erau
rezultatul acestei
semănări, secerişul
lucrării lui Hristos,
arătând puterea
învăţăturii lor.