– M ĂRTURISIRE DIN INIMĂ 4
4
imprimate de preoţi în mintea lor erau îndepărtate şi în locul lor erau
acceptate învăţăturile Mântuitorului.
„Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi, şi în ziua aceea,
la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de sulete” [Faptele
apostolilor 2:41]
Mai-marii iudeilor îşi închipuiseră că lucrarea lui Hristos va lua
sfârşit odată cu moartea Lui, dar, în loc de aceasta, ei au fost martori
la uimitoarele scene ale Zilei Cincizecimii. Ei îi auzeau pe ucenici,
care erau înzestraţi cu o putere şi o vigoare necunoscute până atunci,
predicându-L pe Hristos, cuvintele lor iind întărite prin semne şi
minuni. În Ierusalim, citadela iudaismului, mii de oameni şi-au declarat
pe faţă credinţa în Isus din Nazaret, ca iind Mesia.
Ucenicii erau uimiţi şi nespus de fericiţi, văzând numărul mare al
secerişului de sulete. Ei nu socoteau această minunată recoltă ca iind
rezultatul propriilor eforturi; ei îşi dădeau seama că sunt continuatorii
lucrării altor oameni.
[pagina 45] Chiar de la căderea lui Adam, Hristos
a încredinţat slujitorilor Săi aleşi sămânţa Cuvântului Său pentru a i
semănată în inimile oamenilor. În cursul vieţii Sale pe pământ, El a
semănat sămânţa adevărului şi a udat-o cu sângele Său. Convertirile
care au avut loc în Ziua Cincizecimii erau rezultatul acestei semănări,
secerişul lucrării lui Hristos, arătând puterea învăţăturii lor.
Numai argumentele apostolilor, deşi clare şi convingătoare, nu ar i
înlăturat prejudecăţile care se împotriveau unor dovezi atât de mari.
Însă Duhul Sfânt a lucrat astfel încât argumentele să ajungă la inimă
însoţite de putere divină. Cuvintele apostolilor erau ca săgeţile ascuţite
ale Celui Atotputernic, convingându-i pe oameni de teribila lor vină,
aceea că L-au respins şi L-au răstignit pe Domnul slavei.