ÎN C AMERA DE S US varietate de tipuri de caracter. Pentru a duce mai departe
cu succes lucrarea la care fuseseră chemaţi, bărbaţii aceştia,
deosebindu-se prin trăsăturile de caracter, precum şi prin
obiceiurile vieţii, aveau nevoie să ajungă la o unitate în
simţire, gândire şi faptă. Era ţinta Domnului Hristos să
înfăptuiască această unitate. În vederea acestui scop, El a
căutat să-i aducă în unire cu El Însuşi. Povara lucrării Lui
pentru ei este exprimată în rugăciunea Sa către Tatăl Său,
„ca toţi să ie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu, în Tine,
ca şi ei să ie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu
M-ai trimis. Şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan
17:21,23). Continua Lui rugăciune era ca ei să poată i sinţiţi
prin adevăr, şi El Se ruga cu încredere, ştiind că această
hotărâre a Celui Atotputernic fusese luată mai înainte de
aducerea la existenţă a lumii. El ştia că Evanghelia Împărăţiei
avea să ie predicată tuturor neamurilor ca mărturie; El ştia
că adevărul, întărit cu atotputernicia Duhului Sfânt, avea să
biruie în lupta cu răul şi că stindardul însângerat avea să
luture într-o zi deasupra urmaşilor Săi (
Faptele apostolilor ,
pag. 20, 21).
Expresia „unitate în simţire, gândire şi faptă” este foarte inte-
resantă. Ce înseamnă ea în mod concret? Unitatea în simţire se referă
la dragostea autentică şi la respectul reci-
proc. În ciuda personalităţilor lor diferite,
primii creştini au avut unii pentru alţii,
prin Hristos, o dragoste care era evidentă
pentru ceilalţi oameni. Apostolul Ioan îi
îndemna pe credincioşi prin următoarele
cuvinte: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe
alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi
oricine iubeşte este născut din Dumnezeu
şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).
Unitatea în gândire se referă la un sistem
comun de convingeri fundamentale. Ucenicii erau una în Hristos şi în
învăţăturile Sale. Încrederea în învăţăturile Sale îi unea. Înţelegerea
adevărului despre care El îi învăţase îi strângea laolaltă. Acceptarea
În ciuda
personalităţilor lor
diferite, primii creştini
au avut unii pentru
alţii, prin Hristos, o
dragoste care era
evidentă pentru
ceilalţi oameni.