102
10
ZILE
ÎN
C
AMERA
DE
S
US
8
8
Ziua
Ziua
Consacrare din ascultare
Î
n faţa celei mai mari provocări din viaţa Sa, Isus S-a retras tăcut în
Ghetsimani. El vizitase de nenumărate ori această livadă liniştită
de măslini, care avea vederea spre Ierusalim. Acolo, putea i singur.
Putea să-Şi deschidă suletul înaintea Tatălui Său ceresc. Departe de
îmbrâncelile şi de înghesuiala mulţimii, El intra într-o comuniune caldă
cu Dumnezeu. În acea noapte a deciziilor de importanţă eternă,
i-a luat
cu El pe Petru, Iacov şi Ioan. El tânjea după compania şi părtăşia lor în
rugăciune în acel moment crucial al istoriei pământului. Isus Se ala la
o mică distanţă de ei, când a căzut cu faţa la pământ şi a strigat: „Tată,
dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!
Totuşi nu
cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Conştient de ororile
care-L
aşteptau, El I-a cerut Tatălui să îndepărteze paharul durerii pe
care urma să-l bea. Dacă ar i fost posibil, El ar i vrut să evite trădarea
lui Iuda, curtea de judecată
a lui Pilat, biciul roman, coroana de spini şi
crucea. Isus nu a primit cu uşurinţă suferinţa pe care urma să o îndure.
În Ghetsimani, El a înţeles pe deplin că păcatul avea să-I zdrobească
viaţa pe Calvar. În faţa suferinţei izice nemaiîntâlnite,
a agoniei psihice
şi a traumei emoţionale, El a luat decizia de a face voia Tatălui.
Rugăciunea Sa din Ghetsimani ne dezvăluie principiul călăuzitor al
vieţii Sale. „Nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” a fost principiul pe
care l-a urmat toată viaţa. În iecare decizie a vieţii,
El S-a consacrat