– C ONSACRARE DIN ASCULTARE 8
8
107
10
ZILE
ÎN
C
AMERA
DE
S
US
la dispoziţia lor în felul acesta. Ei se aşteaptă ca lipsa să ie suplinită
de ploaia târzie şi intenţionează ca, atunci când harul va i revărsat în
mod abundent, să-şi deschidă inima pentru a-l primi, dar fac o greşeală
teribilă. Lucrarea începută de Dumnezeu în om, prin dăruirea luminii
şi a cunoaşterii, trebuie să înainteze continuu. Fiecare trebuie să-şi dea
seama de propria nevoie. Inima trebuie să ie golită şi curăţată de orice
întinare, ca Duhul Sfânt să locuiască în ea. Cu ocazia Cincizecimii, primii
ucenici s-au pregătit pentru revărsarea Duhului Sfânt, mărturisindu-şi
păcatele şi renunţând la ele, rugându-se şi consacrându-se lui Dumnezeu.
Aceeaşi lucrare este necesară acum, dar într-o măsură mai mare. După
aceea, omul trebuie să ceară binecuvântarea şi să aştepte ca Domnul
să-Şi desăvârşească lucrarea cu privire la el. Dumnezeu a început
această lucrare şi o va duce la bun sfârşit, făcându-l pe om desăvârşit
în Isus Hristos. Totuşi harul reprezentat de ploaia timpurie nu trebuie
să ie neglijat. Numai cei care trăiesc în lumina pe care o au vor primi o
lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exempliicarea virtuţilor
creştine, nu vom recunoaşte manifestarea Duhului Sfânt în ploaia târzie.
Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru,
dar noi nu o vom discerne şi nici nu o vom primi.
În niciun moment al experienţei noastre nu ne putem lipsi de ajutorul
care ne-a dat puterea de a face primul pas. Binecuvântările primite prin
ploaia timpurie ne sunt necesare până la sfârşit. Totuşi doar acestea nu
vor i suiciente. Deşi preţuim binecuvântările ploii timpurii, nu trebuie
să pierdem
[pagina 508] din vedere faptul că fără ploaia târzie, care să
umple spicele şi să maturizeze bobul de grâu, recolta nu va i pregătită
pentru seceriş, iar munca semănătorului rămâne zadarnică. Harul divin
este necesar la început, harul divin este necesar la iecare pas al înaintării
şi numai harul divin este în stare să desăvârşească lucrarea. Nu există
niciun moment în care ne putem relaxa, într-o atitudine neglijentă.
Să nu uităm niciodată avertizările lui Hristos: „Vegheaţi în rugăciune”,
„Vegheaţi… şi rugaţi-vă neîncetat”. Legătura cu Dumnezeu în iecare clipă
este esenţială pentru progresul nostru. Chiar dacă am avut o măsură a
Duhului lui Dumnezeu, totuşi trebuie să căutăm fără încetare să primim
tot mai mult, prin rugăciune şi prin credinţă. Niciodată nu vom putea să ne
întrerupem eforturile. Dacă nu progresăm, dacă nu cultivăm o atitudine
corectă faţă de Dumnezeu, ca să putem primi atât ploaia timpurie, cât şi
ploaia târzie, ne vom pierde suletul, iar răspunderea ne va aparţine.