Partea intii
Yüklə 4,41 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- I 96 . . • • ■■ XXI I I - ■- - T , , , - ■ ■ ■ ^
p ca p^ inceţi, iridreptindu-se spM cercul dtri eolţttt stifig al i nului. Repeta mereu ≪Pardon, mesdames, pardon, pardon,
şl panglici, fără să atingă cit de uşor pe cineva, işi invirti partenera in loc, atit de repede, incit i se dezveliră picioarele tfubţiri cu ciorapi ajuraţi, iar trena i se desfăcu ca un I ivantai şi acoperi genunchii lui Krivin. Korsunski se in-i dină, işi indreptă pieptul şi-i oferi braţul ca s-o conducă la Anna Arkadievna. imbujorată la faţă, Kitty işi luă trena de pe genunchii lui Krivin şi, uşor ameţită, se uită in toate părţile, căulilnd^ o pe Karenina. Anna nu purta o rochie violetă, cum işi inchipuise Kitty, ci una de catifea neagră, cu un decoltwr mare, care-i dezgolea umerii plini, pieptul şi braţele rotunde, cu miini subţiri şi mici — totul sculptat parcă in fildeş vechi. Rochia avea o garnitură de dantele veneţiene. Pe cap, in părul negru, Anna işi pusese o mică ghirlandă de pansele. Avea şi un bucheţel din aceleaşi flori prins Ia talie cu cordonul negru al rochiei, intre dantele albe. Coafura ei era foarte simplă ; ceea ce o deosebea erau buclele BCUrtJe?, naturale, ale părului său cirlionţat, care i se revărsau fliereu pe timple şi pe ceafă, impodobind-o. in jurul gltului neted, ca sculptat, purta un şirag de mărgăritare. Kitty o vedea pe Anna in fiecare zi. Era indrăgostită de di#$a. Şi-o inchipuise insă imbrăcată neapărat in violet. Dar, yazind-o in negru, işi dădu seama că nu-i prinsese tot faifmecul ; o vedea acum intr-o lumină cu totul nouă şt necunoscută. inţelese că Anna nu se putea imbrăca in violet,şi că vraja ei stătea tocmai in aceea că punea in umbră.orice toaletă purta. Nici rochia aceea neagră cu dantele t≪ţ)oroase nu-ţi atrăgea prea mult atenţia. Toalata efi'ttamai cadrul ei. N-o vedeai decit pe ea — simplă, flreaWit/pteţioasă şi totodată veselă, vioaie... AliijaPstătea ca totdeauna, ţinindu-se foarte drept. Cind Kitty se apropie, Karenina vorbea cu stăpinul casei, cu oapul tiŞiţ%itors spre dinsul. ■*** Wipeu nu arunc cu piatra, ii răspundea Anna la otva, deşi feu inţeleg... adăugă ea ridicind din umeri şi, intorcindu- se spre Kitty, o privi cu un zimbet duios, protector. Apoi, cu acea privire iute a femeilor, ii cercetă toaleta şi făcu o mişcare uşoară cu capul, pe care Kitty o interii preta ca o aprobare pentru toaleta şi frumuseţea ei. Intrf dansind in salonul acesta, ii spuse Anna lui Kitty. —E una dintre cele mai credincioase ajutoare mele, interveni Korsunski, salutind-o pe Anna Arka*
dievna, pe care incă n-o văzuse. Prinţesa ne ajută să balul vesel şi frumos. Anna Arkadievna, un tur de vals,J o invită el, inclinindu-se. —Vă cunoaşteţi ? intrebă gazda. —Pe cine nu cunoaştem noi ! Soţia mea şi cu mine sintem ca lupii albi, cum spun francezii, ne cunosc toţi, răs
punse Korsunski. Un tur de vals. Anna Arkadievna ? —Nu dansez cind pot să mă scuz, zise doamnai Karenina. —Dar astăzi nu se poate să nu dansezi, răspunse J Korsunski. in clipa aceea se apropie Vronski. — Dacă astăzi nu se poate să nu dansez, atunci să dan săm, hotări Anna, prefăcindu-se că nu observă salutul Vronski şi puhind repede mina pe umărul lui Korsunski.| ≪De ce o fi nemulţumită de dinsul ?≫ se gindi Kitty, M băgind de seamă că Anna nu răspunsese voit la salutul j| lui Vronski. J: Vronski se apropie de Kitty, ii aduse aminte de primul; cadril şi-şi exprimă părerea de rău că in timpul din urmăs nu avusese plăcerea s-o vadă. Ascultindu-1, Kitty o priveai şi o admira pe Anna cum dansa. Se aştepta ca Vronski s-o] invite la vals, dar el n-o invită. Atunci ea il privi mirată,! in ochi. Vronski roşi şi o invită repede la vals ; dar abial ii cuprinse talia subţire şi făcu primul pas, că muzica se opri brusc. Kitty ii privi faţa, care era aşa de aproape de dinsa. Şi incă mult timp după aceea, vreme de ciţiva ani, privirea aceea plină de dragoste, pe care i-o aruncase ea ;UJ şi la care el nu răspunsese, ii sfişia inima ca o ruşme | de neindurat. — Pardon, pardon ! Vals, vals ! strigă Korsunski din,| celălalt capăt al salonului şi, inlănţuind-o pe prima dom- ! nişoară intilnită ≪•I 96
Vronski dansă cu Kitty citeva tururi de vals. Apoi ea se \ duse la maică-sa ; şi n-apucă să schimbe cu contesa Nord-1 ': stone decit citeva cuvinte, că Vronski şi veni după dinsa pentru primul cadril. In timpul cadrilului, nu vorbiră ni-* mic deosebit. Conversaţia, mereu intreruptă, căzu asupra soţilor Korsunski pe care Vronski ii descrise foarte nostim, ca pe nişte copii drăguţi de patruzeci de ani, apoi vorbiră despre un viitor teatru de societate. O singură dată o tul-≫ bură conversaţia, cind atinse o latură a vieţii sale — cind Vronski intrebă daca şi Levin era acolo, adăugind că-i plăcuse mult. Dar Kitty nu se aştepta la mai mult de la ea-; dril. Aştepta, cu inima strinsă, mazurca. I se părea că totuf ' trebuia să se hotărască in timpul mazurcii. N-o ingrijora1 ' faptul că Vronski n-o invitase la mazurcă in timpul cadri* lului. Era sigură că va dansa cu el mazurca, la fel ca şi lacelelalte baluri. Refuză cinci cavaleri, spunindu-le că € angajată. Tot balul, pină la ultimul cadril, a fost pentrti Kitty un vis fermecător, plin de culori vii, de su-1 nete şi de mişcare. Numai cind se simţea prea obosită nu dansa şi avea nevoie de citeva clipe de odihnă. Dansincţ' insă ultimul cadril cu un tinăr plicticos, pe care nu-1 puteai refuza, Kitty se pomeni in faţa lui Vronski şi a Annei. se intilnise cu Anna de la sosire şi acum o vedea iarăşi tr-o lumină nouă şi neaşteptată. Descoperi la ea o stare d# spirit pe care o cunoştea foarte bine : incintarea succesul lui. Vedea că Anna e ameţită de vinul admiraţiei pe car# o stirnea. Cunoştea simţămintul acesta. ii ştia simptomele* şi le descoperea acum la Anna. Ii vedea licăririle jucăuşeale ochilor, zimbetul de fericire şi de incintare care-i ar-t cuia involuntar buzele... graţia plină de siguranţă şi ar-1 monie a mişcărilor. ≪Cine o fi ? se intrebă Kitty. Toţi, sau unul singur ?≫ Kitty nu prea intreţinea conversaţia cu tinărul său dansator, care pierdu firul vorbei fără a-1 mai putea innoda. Supunindu-se aparent veselelor şi sonorelor strigăte de comandă ale lui Korsunski, ocupat să dirijeze pe toată! 1 Figură de dans : In cerc mare (ir.). • Figură de dans : in lanţ (fr.). .
totul, şi inima stringea din ce in ce mai mult. ≪Nu, nu e imbătată de admiraţia mulţimii, ci de aceea a unui singur bărbat... Cine o fi ? Oare n-o fi el ?≫ Ori de cite ori Vronski vorbea cu Anna, in ochii ei fulgera o lucire de bucurie şi un zimbet fericit ii arcuia buzele rumene. Părea să caute a-şi stăpini bucuria care-i izbucnea pe faţă, fără voia ei. ≪Dar el ?≫ Kitty il privi şi se inspăimintă. Sentimentul care se răsfringea pe faţa Annei ca intr-o oglindă era acelaşi care se vedea şi pe chipul lui. Unde-i era atitudinea veşnic calmă şi energică ? Unde, expresia liniştită şi fără griji a feţei sale ? De cite ori ii vorbea Annei, Vronski işi apleca puţin capul, vrind parcă să i se prosterne la picioare. Privirea lui avea o expresie de supunere şi de spaimă. ≪Nu vreau să vă jignesc, spunea parcă de fiecare dată privirea lui, vreau numai să mă salvez şi nu ştiu ;cum.≫ Faţa lui avea o expresie pe care Kitty nu i-o văzuse niciodată. Amindoi spuneau, despre nişte cunoscuţi comuni, lucruri fără nici o importanţă, dar lui Kitty i se părea că fiecare cuvint rostit de ei hotăra atit soarta lor, cit şi pe a ei. Şi, ciudat, intr-adevăr, deşi amindoi vorbeau despre Ivan Ivanovici care era caraghios cu franţuzeasca lui şi despre domnişoara Eleţkaia pentru care s-ar fi putut găsi o partidă mai bună, — aceste cuvinte aveau insă pentru dinşii o insemnătate deosebită. işi dădeau seama de aceasta . deopotrivă, atit ei, cit şi Kitty. Pentru Kitty, balul şi tot ceea ce o inconjura incepeau să inoate in ceaţă. Numai educaţia severă pe care o primise o susţineau şi o sileau să facă ceea ce i se cerea, adică să danseze, să răspundă la intrebări, să vorbească, ba chiar să şi suridă. Dar inainte de inceperea mazurcii, cind scaunele incepură să fie trase la perete, iar citeva perechi şi trecură din saloanele mici in sala cea mare, Kitty trăi clipe de deznădejde şi de groază. Refuzase cinci cavaleri şi acum vedea că nu va dansa mazurca. Nu mai spera să fie invitată, tocmai fiindcă avusese prea mare succes in societate şi nimănui nu i-ar fi putut trece prin minte că n-o invitase nimeni pină atunci. Ar fi trebuit să-i spună mamei că e bolnavă şi să plece acasă, dar
Sedusă in fundul unui salonaş toliu. Rochia-i vaporoasă se ridică uşoară ca un nor in jurul trupului său gingaş. Un braţ gol, subţire, delicat şi feciorelnic, lăsat neputincios in jos, se pierdu in faldurile volanului trandafiriu. Cu cealaltă mină ea ţinea evantaiul şi, cu mişcări repezi şi scurte, işi făcea vint peste faţa invăpăiată. Cu toată infăţişarea ei de fluture abia prins de un fir de iarbă, gata să-şi ia zborul desfăcindu-şi aripile irizate, Kitty işi simţeijinima grea, plină de o deznădejde ingrozitoare. ≪Dar dacă mă inşelfi Dacă n-a fost nimic ?≪■ Şi lăsa din nou să i se perinde prin minte ceea ce văzuse.
apropiindu-se de ea fără zgomot, pe covor. Nu mai inţeleg nimic ! Lui Kitty ii tremură buza de jos. Se ridică brusc. -*-: Kitty, nu dansezi mazurca ? -~- Nu, nu, răspunse Kitty cu glasul inecat in lacrimi. -~ A invitat-o faţă de mine la mazurcă, o informă contesa Nordstone, ştiind că Kitty va inţelege despre cine era vorba. Atunci ea 1-a intrebat : ≪Nu dansezi cu prinţesa Şoerbaţki ?≫ •— Ah ! Mi-e perfect egal, răspunse Kitty. Nimeni nu-i cunoştea mai bine starea sufletească decit ea insăşi. Nimeni nu ştia că in ajun respinsese un bărbat pe care, poate, il iubea... şi-1 respinsese fiindcă se increzuse in altul. Contesa Nordstone il găsi pe Korsunski, cu care urma să danseze mazurca, şi-1 rugă s-o invite pe Kitty. Kitty dansă in prima pereche şi, din fericire, nu trebui să vorbească, deoarece Korsunski alerga tot timpul, dind comenzi dansatorilor. Vronski şi cu Anna se aflau aproape in faţa ei. Kitty ii vedea cind de departe, cind de aproape, atunci cind se intalneau perechile lor. Şi cu cit ii observa, cu atat mai mult i se intărea convingerea că nenorocirea ei era un fapt implinit. inţelese că ei se simţeau singuri in sala aceea plină de lume. Pe chipul lui Vronski, totdeauna atit de energic şi de independent, se intipărise o expresie izbitoare de supunere şi de sfiiciune, ca aceea 4 unui cane,≪leşteptscare se simţii Cind Anna zimbea, surisul ei trecea şi pe faţa lui. Cind ea cădea pe ginduri, era şi el grav. O putere aproape supranaturală atrăgea parcă ochii lui Kitty spre faţa Annei. Era fermecătoare in rochia-i neagră, simplă. Fermecătoare ii erau braţele pline, impodobite cu brăţări... gitul neted, cu şiragul de mărgăritare... şuviţele părului creţ răzvrătite... mişcările mlădioase şi pline de graţie ale picioarelor şi ale mainilor sale mici... fermecătoare — faţa aceea frumoasă, in insufleţirea ei. Dar această frumuseţe ispititoare avea ceva ameninţător şi crud. Kitty o admira şi mai mult decit inainte şi suferea tot mai cumplit. Se simţea strivită, şi asta i se citea pe faţă4 . Pomenindu-se alături de ea in timpul mazurcii, Vronski văzu, dar n-o recunoscu dintr-o dată, atit de schimbată er — Admirabil bal ! rosti Vronski, aşa, ca să spună ce\ —• Da, răspunse Kitty. In toiul mazurcii, repetand o figură complicată născo- ^cită de Korsunski, Anna ieşi in mijlocul cercului, alese doi cavaleri, chemă o doamnă şi pe Kitty, care, cind se apropie, se uită la ea cu spaimă. Karenina o privi printre gene şi zimbi, stringindu-i mina. Văzind insă că Kitty răspunse la zimbetul său printr-o expresie de deznădejde şi de mi-. rare, Anna se intoarse şi incepu să vorbească veselă cu cea- _ laltă doamnă. • ≪Da, e ceva straniu, diabolic şi fermecător in ea≪ jfindi Kitty. Anna nu vroia să rămină la masă, dar gazda stăruia H — Trebuie să rămineţi, Anna Arkadievna, insistă Koi şunski, trecindu-i braţul gol pe sub mineca fracului Dacă aţi şti ce inovaţii am la cotilion ! Un bijou !l. .; Korsunski incepu să inainteze incet, incet, incercind s-$tragă după dinsul. Stăpinul casei zimbi in semn d| aprobare. ;.'; — Nu, nu rămin ! zise Anna zimbind. Cu tot zimbetul ei, Korsunski şi gazda inţeleseră dup| tonul hotărit cu care răspunsese că Anna Arkadievna nii va rămine. ;',- — Nu. Şi aşa am dansat la un singur bal, la balul doml Biei-voastre, mai mult decit in tot cursul iernii la Peters-≫ 1 Un juvaer ! (ir.). , ' 0 i < " ' ■ ■ ' ■ burg, aBăiigă Anna intorcind capul spre Vronski, care sf$≫[' tea lingă ea. Trebuie să mă odihnesc inainte de plecare. —Dar aţi hotărit definitiv să plecaţi miine ? o intrebă Vronski. —Cred că da, răspunse Anna mirată parcă de indrăz neala intrebării. insă licărirea nestăpinită şi tulburătoare a ochilor şi a zimbetului ei il răscoli cind Anna rosti aceste
cuvinte. Karenina nu rămase la masă şi plecă. XXIV ≪Da, e in mine ceva respingător, işi zise Levin, plecind de la familia Scerbaţki şi pornind pe jos spre fratele său. Nu sint bun de nimic pentru ceilalţi oameni. Unii spun : mindrie ! Nu. Nu sint nici măcar mindru. Dacă aş fi fost mindru, n-aş fi ajuns in asemenea situaţie.≫ Şi-1 inchipui pe Vronski : fericit, bun, inteligent şi calm. Fără indoială că acesta nu fusese niciodată in situaţia ingrozitoare in care se afla el, Levin, in seara aceea. ≪Da, trebuia să-1 aleagă pe dinsul. Aşa se şi cuvenea. N-am de cine să mă pling, nici de ce. Eu singur sint vinovat. Cu ce drept m-am gindit că ea ar fi vrut să-şi unească viaţa cu a mea ? Cine şi ce sint eu ? Un om de nimic, de care nimeni n-are niciodată nevoie.≫
Levin işi aduse aminte de fratele său Nikolai şi se opri bucuros la această amintire. ≪N-are el oare dreptate cind . spune că totul e rău şi murdar pe lume ? Cred că sintem nedrepţi şi ne judecăm fratele greşit. Bineinţeles, din punctul de vedere al lui Prokofi care 1-a văzut beat, purtind o
eu il cunosc şi altfel, li cunosc sufletul şi ştiu că semănăm. Şi in loc să mă fi grăbit a-1 căuta, m-am dus la masă şi,
adresa fratelui său, pe care o avea in portvizit, şi chemă o birjă. in timpul drumului lung, işi reaminti pe rind evenimentele din viaţa lui Nikolai, pe care le cunoştea. işi aduse aminte că, pe cind studia la universitate şi un an după abgolvire, el dusese o viaţă de călugăr, cu toate ironiile colegilorjiiSespe ≪t#/cu striceţe rinduielile,;*≫iigiei, sluj posturile, ferindu-se de orice plăcere, şi mai cu seamă femei. Iar după aceea, cand işi dăduse dintr-o dată dru Nikolai se imprietenise cu oamenii cei mai decăzuţi şi scufundase in desfraul cel mai respingător. işi aminti a; de intimplarea cu un băiat pe care Nikolai il adusese la ţară ca să-1 crească, şi cum, intr-un acces de minie|. bătuse atit de cumplit, incit fusese dat in judecată pen provocare de leziuni corporale. işi aminti de cazul cu escroc, care-1 făcuse pe Nikolai să piardă la jocul de cărţi nişte bani, il obligase să-i dea o poliţă şi tot el il reclamase, arătind că fusese inşelat. (Erau banii pe care-i plătise Serghei Ivanovici.) işi aduse aminte cum Nikolai petrecuse o noapte la poliţie, pentru un scandal. işi aminti de procesul ruşinos, intentat de Nikolai fratelui său, Serghei Ivanovici, pe temei că acesta nu i-ar fi dat partea cuvenită din moştenirea rămasă de la mamă. işi aminti in sfirşit de ultimul caz, cind Nikolai işi găsise un serviciu in Ţinutul Apusean, unde fusese dat in judecată pentru lovirea unui i staroste... Toate acestea erau lucruri ingrozitor de murdare, dar Levin nu le socotea chiar atit de degradante, cum la vedeau cei ce nu-1 cunoşteau pe Nikolai Levin şi nu-i ştiau povestea vieţii, nici nu-i cunoşteau sufletul. Levin işi aduse aminte că pe vremea cind fratele său trecuse prin perioada bigotismului, cu posturi, călugări şi cu slujbe bisericeşti, căutind in religie un sprijin şi un friu pentru firea sa pătimaşă, nu numai că nu-1 ajutase nimeni, dar toţi, dealtfel chiar şi el, Levin, işi bătuseră joc de dinsul. il zeflemiseau, il porecleau Noe, Călugărul ; iar cind a luat cimpii, nimeni nu i-a dat o mină de ajutor, ba, dimpotrivă, toată lumea i-a intors spatele cu groază şi cu dispreţ. Levin simţea că, in adincul sufletului, Nikolai, in ciuda vieţii sale josnice, nu era mai rău decit oamenii care-1 dispreţuiau. El nu era vinovat că se născuse cu o fire nestăpinită şi cu o inteligenţă oarecum mărginită ; totuşi, căutase mereu să fie un om bun. ≪Am să-i spun totul şi am să-1 fac să mărturisească totul. Am să-i dau dovadă că-1 iubesc şi că de aceea il inţeleg≫, hotări Levin, ajungind după ora zece la hot< insemnat pe adresă. — Sus, la numerele'12 si 18, r trebaifea lui Levin. —* 1 2 a c a s ă ? f3'rf.-- ■■•■>• : — Cred că da. -fi
flşie de lumină se vedea ieşind de acolo un fum gros de tutun prost şi ieftin şi se auzea un glas necunoscut. Dav Levin işi dădu seama numaideeit că fratele său era acasă, după tuşea lui pe care o recunoscu. in timp ce Levin intra pe uşă, vocea necunoscută spunea: ≪*■≫ Totul atirnă de priceperea şi de conştiinciozitatea cu care se va organiza toată treaba. Levin se uită prin uşa intredeschisă şi văzu pe cel ce vorbea ; era un tinăr imbrăcat intr-o podiovkă şi cu o claie mare de păr in cap. Pe divan şedea o femeie tinără, ciupită! de vărsat, care purta o rochie de lină, fără manşete şi fără guler. Nikolai insă nu se vedea. ; Lui Konstantin Levin i se strinse inima, gindindu-se irt ce ttiediu de oameni străini trăieşte fratele său. Nimeni nu-1 auzise ; şi Levin, scoţindu-şi galoşii, ascultă ce spunea donftftul cu podiovkă. Vorbea despre o intreprindere. — Clasele astea privilegiate, lua-le-ar dracu ! spus≪* tuşind fratele său. Masa, fă rost de mancare. Dă şi vin, dacă a mai rămas ; dacă nu, trimite să aducă. Femeia se ridică, trecu dincolo de peretele despărţitor al odăii şi-1 văzu pe Konstantin. —Nikolai Dmitrici, a venit un domn, zise ea. * —Pe cine căutaţi ? intrebă supărat glasul lui Nikoldi Levin. —Eu sint, răspunse Konstantin Dmitrici, păşind Va fişia de lumină. ":i — Care eu ? repetă incă şi mai supărat glasiJt fratelui său. :- >) il auzi ridicindu-se repede şi impiedicindu-se de cevşj Apoi apăru in faţa lui Levin, in uşă, statura uriaşă a lţ& Nikolai, atit de cunoscută lui ; il văzu uscat, adus de spatţto cu Ochi mari rătăciţi, şi se sperie de aspectul sălbăticit M bolnăvicios al chipului său. ,.•' Era şi mai slab decit cu trei ani in urmă, cind il văzul≫' Konstantin ultima dată. Purta o redingotă scurtă. Miinal ş *-Aceleaşi mustăţi drepte ii atirnau pe buze. Aceiaşi ochi il priveau straniu, şi totodată cu naivitate, pe noul-venit. —A, Kostea .' izbucni deodată Nikolai, recunoscindu- şi fratele ; iar ochii i se luminară de bucurie. Se in toarse in aceeaşi clipă spre tinărul cu podiovkă şi făcu o mişcare convulsivă cu capul şi cu gitul — atit de cunos cută lui Konstantin — de parcă l-ar fi strins cravata. Şi o expresie cu totul alta, chinuită, crudă, sălbatică se intipări pe faţa lui suptă. —Ţi-am scris şi dumitale, şi lui Serghei Ivanici, că nu vă mai cunosc şi nu mai vreau să vă cunosc. Ce vrei ? Ce vreţi ? Era cu totul altfel decit şi-1 inchipuise Konstantin. Cind se gindea la fratele lui, Levin uita partea cea mai aspră şi urită a caracterului său, care ingreuia atit de mult relaţiile dintre dinşii. Acum insă, cind ii văzu faţa şi mai cu seamă mişcarea aceea convulsivă de intoarcere a capului, işi reaminti totul. — N-am nici un interes, răspunse Konstantin cu sfii ciune. Am venit pur şi simplu să te văd. Sfiiciunea fratelui il imblinzi probabil pe Nikolai. Mişcă din buze : — Va să zică, aşa ! Bine, intră. Ia loc. Nu ţi-e foame ? Masa, adu trei porţii. Ba nu, stai puţin. Ştii cine-i dumnea lui ? spuse fratelui său Nikolai, arătind spre domnul ca podiovkă. E Kriţki, un prieten al meu de pe vremea cind eram incă la Kiev, un om foarte interesant. E urmărit, bineinţeles, de poliţie, fiindcă nu-i un ticălos. Şi, după cum avea obiceiul, Nikolai se uită lung la toţi cei de faţă. Văzind că femeia din uşă era gata să plece, strigă la ea : ≪Ţi-am spus odată să mai stai puţin !≫ Cu aceeaşi nepricepere şi stingacie la vorbă pe care i-o cunoştea Konstantin aşa de bine, Nikolai, după ce aruncă din nou tuturor cite o privire, incepu să povestească fratelui său viaţa lui Kriţki : cum fusese dat afară din universitate fiindcă infiinţase o societate pentru ajutorarea studenţilor săraci şi şcoli duminicale... cum intrase după aceea ca invăţător la o şcoală primară, de unde il dăduseră iarăşi afc judecaseră -*!i:*:i!iţi urmat la universitatea din Kiev ? il intrebă Leviii pe Kriţki, numai ca să rupă tăcerea apăsătoare. -*- Da, am fost la universitatea din Kiev, răspunse Kriţki minios şi incruntat. -T- Femeia de colo, il intrerupse Nikolai Levin, arătind spre ea, e prietena vieţii mele, Măria Nikolaevna. Am scos-o dintr-o casă de toleranţă — şi Nikolai işi smuci din nou gitul. Dar o iubesc şi o respect, şi rog pe toţi cei ce vor să aibă de-a face cu mine, adăugă el, ridicind glasul şi incruntindu-se, s-o iubească şi s-o respecte. E ca şi cum ar fi soţia mea. Acum ştii cu cine ai de-a face. Şi dacă crezi că te injoseşti, uite uşa... Privirea lui rătăci iarăşi, intrebătoare, pe feţele tuturor. —Nu inţeleg de ce m-aş injosi ! —Atunci, Masa, adu-ne de mincare : trei porţii, votcă şi vin. Stai puţin... Ba nu... Du-te. : XXV
—■ Şi aşa, urmă Nikolai Levin, cu o sforţare, incruntin-ţ du-şi fruntea şi făcind o schimă. ii venea pesemne greu să; se hotărască : ce să spună şi ce să facă. Şi aşa... Nikolai arătă spre ungherul camerei nişte drugi de fier legaţi cij Mnghii. Ii vezi ? E inceputul unei noi intreprinderi de care ne apucăm. E vorba de im artei de producţie... j Konstantin aproape nu-1 asculta. Se uita la faţa lui bol năvicioasă, de tuberculos, şi i se făcea tot mai mult milŞ de el, ceea ce-1 impiedica să-i urmărească povestirea. Iş| dădea seama că artelul nu era decit o ancoră de salvarej ca să nu-l inece cu totul dispreţul de sine insuşi. Nikolai Levin urmă : ■}■ — Capitalul, după cum ştii, il sugrumă pe lucrător". Lucrătorii noştri şi mujicii duc toată povara muncii şi tră≫ lese sub astfel de orinduiri, ineit, oricit s-ar strădui, nu po#, ≪capa de traiul lor de vită. intregul beneficiu de pe urma muncii lor, cu care ei şi-ar putea imbunătăţi situaţia asi≫ gurindu-şi citeva clipe de odihnă şi in consecinţă o oarecarş| Invăţătură, tot acest prisos este luat de capitalişti. Sotieii-g ta tea este astfel organizată, ineit, cu cit lucrătorii muncesie Yüklə 4,41 Mb. Dostları ilə paylaş:
|